Fostul prim-ministru al Republicii Moldova, Valeriu Muravschi, a vorbit în cadrul unui interviu pentru Report.md despre problemele din economie, apariţia oligarhiei în Moldova şi furtul miliardului de dolari.

Report: - Situaţia economico-financiară a Republicii Moldova a ajuns extrem de dificilă. În opinia Dvs., de unde îşi trag rădăcinile aceste probleme?

Valeriu Muravschi: - Economia moldovenească a ajuns într-o situație aproape catastrofală. Am analizat fenomenul atât ca economist, cât şi ca om de afaceri care se confruntă cu anumite realităţi. Toate lucrurile trebuie privite în ansamblu – guvernarea, societatea, mediul de afaceri. Sunt procese care se intercalează şi se influenţează reciproc. Guvernările de la noi au transformat politica în business la fel și administrarea treburilor în stat sau învământul universitar. Biserica, în loc să aiba grijă de sufletele noastre, s-a implicat şi ea în politică şi în business.

Economia este extrem de fragilă, vulnerabilă. Deşi au trecut 25 de ani de schimbări, de reforme şi modernizare, ea are încă amprenta economiei sovietice de până la 1990, fiind necompetitivă şi slabă. Economia nu generează veniturile necesare a fi reinvestite pentru modernizare. Din această cauză nu putem intra pe piaţa occidentală şi rămânem nostalgici după piaţa estică, dominată de factorul geopolitic.

În al doilea rând, ca şi în majoritatea ţărilor din fosta URSS, s-a comis o mare eroare în ceea ce priveşte modelul de privatizare şi reforma sectorului agrar, care a condus la situaţia dezastruoasă din economie pe care o atestăm în prezent.

M-am aflat la cârma Guvernului exact în perioada apariţiei Republicii Moldova ca stat independent, fapt care presupunea schimbarea sistemului politic, social, economic. Cu alte cuvinte, acest stat trebuia construit de la zero, începând cu cadrul legislativ şi instituţional menit să organizeze şi să dirijeze economia şi societatea. În blocul economic am avut o echipă foarte bună cu care am încercat să facem faţă problemelor şi provocărilor.

Bătălia cea mare s-a dat pe modelul de privatizare şi reformă în agricultură. Deşi Guvernul elaborase un program de privatizare şi reformă în sectorul agricol, bazat pe legile şi principiile economice cum ar fi motivaţia, competitivitatea, asocierea şi cooperarea, Parlamentul şi Preşedinţia „au căzut pradă” acceptând un model social-populist propus de un grup de diletanţi, care aminteşte de lozincile demagogice ale bolşevicilor din 1917 - „fabricile muncitorilor, pământul ţăranilor”.

În rezultatul acestei erori dramatice a fost complet distrus potenţialul economic al ţării, a fost pauperizată 90% din populaţie, a apărut fenomenul exodului catastrofal al populaţiei active (peste 30%), drame în familii, copii rămaşi fără părinţi etc.

În acelaşi timp, un grup de „băieţi şmecheri” au profitat de dezastrul produs în economie în ultimii 25 de ani şi, practic, au acaparat toate proprietăţile statului, inclusiv prin privatizări ilicite. Această gaşcă mică de ,,deştepţi” a stat la baza apariţiei fenomenului de oligarhie. După ce a pus mâna pe puterea economică, a pus stăpânire şi pe puterea politică, supunându-şi toate instituţiile statului care astăzi nu mai funcţionează în interesele ţării şi cetăţenilor.

- Totuşi, după anul 2009 au apărut anumite speranţe pentru o viaţă mai bună. Constatăm, însă, că cetăţenii sunt tot mai dezamăgiţi. Care ar fi explicaţia?

- În 2009, când, după 8 ani de guvernare comunistă, la putere au ajuns aşa-numitele forţe politice „democrate” şi „pro-europene”, aşteptările populaţiei erau foarte mari. Iniţial au fost depuse anumite eforturi, inclusiv în restabilirea relaţiilor cu Occidentul. Şi asta nu pentru că partidele venite la putere erau foarte democrate şi pro-europene, ci pentru că situaţia economică era critică în momentul preluării puterii, după o guvernare comunistă şi declanşarea, în 2009, a crizei economico-financiare mondiale. Prin urmare, pentru a astupa găurile financiare, care ar fi condus la neplata salariilor, pensiilor şi a contribuţiilor sociale, şi a se menţine la putere, guvernanţii s-au mobilizat şi au iniţiat anumite reforme. În plus, și Occidentul avea nevoie de un exemplu de succes. Pe de altă parte, deşi şi până atunci existau suspiciuni, ulterior s-a demonstrat că majoritatea figurilor politice mimau reformele şi integrarea europeană, urmărind prioritar sau chiar exclusiv interesele personale.

S-a reuşit mimarea unei colaborări între aceşti lideri politici până la obţinerea regimului liberalizat de vize şi semnarea Acordului de Asociere. Oficial, se făceau anumite declaraţii şi promisiuni, însă în realitate acestea nu se realizau. Legile erau adoptate, însă nu şi implementate. De fapt, problema Republicii Moldova este că guvernarea nu acţionează conform legilor, ci în baza unui cod al lumii interlope.

Astfel, interesul personal, material şi financiar, împreună cu ambiţiile bolnăvicioase pentru putere ale noilor guvernanţi, au condus ţara spre situaţia dezastruoasă cu care ne confruntăm astăzi. Din 2009 constatăm că pe an ce trece lucrurile degradează tot mai mult. Desigur, lovitura catastrofală a fost dată în sistemul financiar-bancar, unicul sistem relativ funcţional până la „jaful secolului”.

- Apropo, de sistemul bancar. În ultimii ani, mai exact după 2009, legislaţia bancară a fost modificată, iar BNM a primit atribuţii suplimentare pentru a putea supraveghea tranzacţiile dubioase. De ce BNM nu a intervenit atunci când aveau loc transferurile suspecte, care au condus la furtul miliardului din sistemul bancar?

- Zilele acestea am aflat şi eu cu stupoare că BNM nu are un sistem informaţional on-line care i-ar permite să observe imediat efectuarea tranzacţiilor financiare în exterior. Cu alte cuvinte, BNM nu vede momentul realizării tranzacţiilor şi nu le poate bloca.

Însă chiar şi într-o asemenea situaţie, BNM era obligată să sune alarma. Problema este că după 2009 s-a politizat totul în Moldova, inclusiv sistemul bancar. În rezultat, BNM şi-a pierdut independenţa pe care noi am încercat să i-o asigurăm la începutul anilor ‘90. De aici au pornit toate relele. Uneori am impresia că actuala clasă politică nici nu a conştientizat pe deplin ce s-a întâmplat, continuând să trăiască într-o lume, iar populaţia în alta. Acum, pur şi simplu încearcă să astupe fraudele comise şi să profite de faptul că memoria societăţii noastre nu este una de lungă durată. Populaţia uită foarte repede ce s-a întâmplat, apar alte griji şi probleme, se mai aruncă intenţionat în spaţiul public informaţii menite să devieze atenția de la fărădelegile comise. Schema criminală pe care au folosit-o, au închis-o, iar datoria au pus-o pe umerii cetăţenilor.

- Haideți să vorbim un pic despre această decizie a guvernării…

- Este o crimă împotriva propriilor cetăţeni. Anterior, unul dintre oficiali a spus că „populaţia nu va avea de suferit pentru că guvernul va suporta aceste cheltuieli din contul bugetului de stat”. Dar bugetul de stat din ce surse se formează? Nu din contribuţiile cetăţenilor? După așa declarații ne dăm seama de calitatea economiştilor care ne guvernează.

- În opinia Dvs, care instituţie este mai vinovată de ceea ce s-a întâmplat în sistemul bancar?

- Guvernul, BNM, Centrul Naţional Anticorupţie, Procuratura. Chiar şi în cazul tranzacţiilor efectuate în interiorul ţării, legea prevede foarte clar că transferurile care depăşesc o anumită sumă sunt imediat raportate instituţiilor abilitate. Respectiv, multă lume a ştiut foarte bine ce s-a întâmplat în sistemul bancar… Dar toţi au preferat să tacă.

- În opinia Dvs., de ce guvernele Leancă şi Gaburici au garantat acele 14,2 mlrd. lei oferite de BNM celor trei bănci devalizate. Ei și-au justificat deciziile prin faptul că trebuiau întoarse depozitele populaţiei… Numai că datele arată ca valoarea depozitelor  la respectivele bănci nu depăşea 3,9 mlrd. lei? De ce a fost nevoie de 14,2 miliarde?

- Eu cred că cei doi premieri nici nu au înţeles la acel moment ce decizie au luat. Presupun că dintr-un anumit „centru de comandă” li s-au dat indicaţii să procedeze așa. Și gata.

- Pentru ce soluţie aţi fi optat dacă aţi fi fost în locul premierului Pavel Filip, care, ca şi Dvs., nu s-a aflat la cârma Guvernului atunci când au dispărut banii?

- Cel mai puţin îmi doresc să fiu în locul premierului Pavel Filip… Aş fi optat pentru tragerea la răspundere a celor care au furat şi a celor care conform legii erau obligaţi să supravegheze ori să întreprindă măsuri pentru a stopa frauda bancară. De asemenea, având în vedere că nu ştim în ce măsură serviciile abilitate deţin informaţia despre ceea ce s-a întâmplat în sistemul financiar-bancar, aş fi apelat la profesionişti, gen „Kroll”, ceea ce, de fapt, s-a şi făcut sub presiunea societăţii şi a partenerilor externi. Dar eu nu cred că rezultatele finale ale investigaţiei „Kroll” vor fi publicate. Acest lucru îmi aminteşte de o situaţie de la începutul anilor ‘90, când, în contextul bătăliilor politice din Rusia, guvernarea de atunci a cerut companiei „Kroll” să stabilească unde sunt banii Partidului Comunist. Investigaţia a arătat că banii se aflau inclusiv în mâinile celor de la putere, care şi-au creat întreprinderi, şi-au deschis conturi peste hotare etc. Şi atunci s-a luat decizia de a muşamaliza rezultatele investigaţiei. Nici astăzi rezultatele acelei investigații nu sunt cunoscute.

- Credeți că în cazul banilor noștri se va întâmpla la fel?

- Ar fi o reacţie de autoconservare a celor care au furat banii din cele trei bănci. Altfel ar trebui să-i mănânce pușcăria.

- Mai credeţi că poate fi recuperat miliardul fraudat?

- Cu siguranţă nu vor fi recuperați toți banii. Cu cât mai mult timp trece, cu atât mai multe scheme sunt folosite pentru a şterge urmele. Nu întâmplător a apărut iniţiativa privind amnistia fiscală. Admitem ca există şi o parte din cetăţeni care şi-au creat o afacere legal, dar, confruntându-se cu anumite probleme, de genul preluării ilegale a afacerilor, şi-au ascuns cumva businessul. Astfel de cazuri sunt, însă, singulare. Majoritatea averilor mari sunt obţinute prin corupţie, evaziune fiscală, contrabandă şi privatizări ilicite. Astăzi, în Republica Moldova, doar din aceste surse poţi să faci averi serioase.

- Credeţi că guvernarea va merge înainte cu această iniţiativă de liberalizare a capitalului?

- Asta ar însemna că actualii guvernanți merg contra tuturor – împotriva opiniei publice, a societăţii, împotriva instituţiilor internaţionale precum Banca Mondială și Fondul Monetar Internaţional… Pe de altă parte, ei sunt conștienți că descoperirea misterului legat de miliardul furat înseamnă revoluţie. În rezultat, va fi schimbată întreaga clasă politică. Toţi cei aflaţi la guvernare, într-o măsură sau alta, sunt responsabili de ceea ce s-a întâmplat. Și fiecare va răspunde.

Mariana Tabuncic