În 2016, Republica Moldova a împlinit 25 de ani de la proclamarea Independenței, dar nici în acest an nu s-a reușit să se pună bazele unui viitor mai prosper. Moldova nu a scăpat de armata de ocupație a Rusiei și nu a fost identificată ideea națională care să coaguleze societatea.

Marcată în continuare de separatism și sărăcie, măcinată de corupție și lupte politice interne, conduse de clanuri cu interese obscure, fără o orientare externă clară, Republica Moldova încheie și acest an fără să fi realizat nimic, doar cu mai puțini cetățeni, pentru că, între timp, alte zeci de mii de oameni au ales să plece în căutarea unui trai mai bun, iar cei care au mai rămas au devenit mai pesimiști, mai dezamăgiți decât acum un an.

Țara vampirilor

Republica Moldova a intrat în 2016 cu o profundă criză politică. După câteva guverne eșuate în 2015, chiar în primele zile ale anului tentativa de învestire a unui cabinet de miniștri tehnocrat, condus de fostul premier Ion Sturza a eșuat, iar Partidul Democrat, care peste noapte s-a transformat în principal partid la guvernare, l-a propus pe controversatul oligarh Vlad Plahotniuc la funcția de premier. Acesta urma să fie susținut de o majoritate pestriță formată din liberali, foști comuniști, foști PLDM-iști și alți transfugi.

În fața unei asemenea ”perspective” protestele non-stop din centrul Chișinăului, organizate încă de la începutul lunii septembrie 2015 de Platforma Demnitate și Adevăr s-au amplificat, iar tensiunea în societate a atins cote maxime. Președintele de atunci Nicolae Timofti a respins candidatura lui Plahotniuc, făcând referire la suspiciunile de corupție care planau asupra acestuia. Timofti a făcut referire la o hotărâre a Curții Constituționale din aprilie 2013. Ulterior, el l-a propus la funcția de premier pe Ion Păduraru, dar acesta s-a retras atunci când PDM l-a propus pe Pavel Filip, un apropiat al oligarhului Plahotniuc.

În câteva zile, Guvernul Filip a fost învestit, cu ignorarea procedurii parlamentare, în cadrul unei ședințe a Parlamentului convocate ad-hoc. Zeci de mii de oameni au înconjurat Legislativul, deputații fiind evacuați cu ajutorul poliției, inclusiv unii deghizați în polițiști. Manifestanții au reușit să pătrundă în Parlament și l-au îmbrâncit pe liderul PL, Mihai Ghimpu, scandând „Iuda!”.

Membrii noului Guvern au depus jurământul noaptea, în spatele a zece cordoane de poliție, fără presă, iar legitimitatea Guvernului a fost contestată.

Moldova s-a întors cu 16 ani în urmă

Protestele opoziției au continuat și în zilele următoare, în timp ce noul Guvern făcea demersuri, cerând recunoaștere din partea prietenilor externi și sprijin financiar pentru Republica Moldova. Platforma „DA” a început colectarea semnăturilor pentru organizarea unui referendum de modificare a Constituției în vederea alegerii președintelui prin vot direct, precum și în vederea reducerii numărului de deputați. Au fost colectate peste 400 mii de semnături. Dar la 4 martie, în mod surprinzător, Curtea Constituțională a decis revenirea la prevederile Constituției din anul 2000 - adică la alegerea președintelui prin vot direct.

Filat condamnat de justiția lui Plahotniuc

În iunie 2016, fostul premier Vlad Filat a fost condamnat la 9 ani de închisoare cu executare. El a fost găsit vinovat de coruptie și abuz în serviciu. Dosarul a pornit de la un autodenunț al primarului de Orhei, Ilan Shor, care a susținut că Vlad Filat i-ar fi cerut mită în valoare de 250 de milioane de dolari. Puterea și mass media controlată de Vlad Plahotniuc au încercat să acrediteze ideea că Filat ar fi fost condamnat pentru celebrul „furt al miliardului”, dar experții au reușit să demonstreze că era vorba de alți bani. Pe tot parcursul procesului, presa nu a avut acces în sala de judecată, societatea civilă susținând că Filat nu a avut parte de un proces echitabil.

Ziua Independenței, marcată cu… gard

La 27 august, Republica Moldova a marcat 25 de ani de la proclamarea Independenței. Un eveniment care în orice țară este sărbătoare națională, în Republica Moldova a accentuat și mai mult distanța dintre autoritățile contestate și cetățeni. Întreg perimetrul Pieței Marii Adunări Naționale a fost înconjurat cu un gard metalic. Mii de polițiști au blocat străzile, pentru a-i păzi pe cei câțiva oficiali care au venit să urmărească concertul și parada militară. Tentativa unor activiști civici de ajunge în PMAN s-a soldat cu altercații cu poliția, care a folosit gaze lacrimogene.

Scrutinul morților

Au urmat alegerile prezidențiale, care din start au  început cu suspiciuni în privința corectitudinii acestora. În Registrul de Stat al Alegătorilor (RSA), la 13 septembrie 2016, erau incluși 3 milioane 237 de mii de alegători, dintre care 2,85 milioane în dreapta Nistrului, în condițiile în care populația Republicii Moldova este de aproximativ 3,55 milioane (fără raioanele de Est, aflate sub controlul forțelor separatiste). Potrivit datelor CEC, numărul alegătorilor a crescut din 1998 până în 2016 cu jumătate de milion, chiar dacă în această perioadă numărul populației s-a redus cu cel puțin 100 de mii. O investigație a RISE Moldova a demonstrat că în RSA figura un număr mare de persoane decedate.

Scrutinul prezidențial a fost câștigat, din al doilea tur, de Igor Dodon, candidatul pro-rus care a fost susținut deschis de media controlată de oligarhul Plahotniuc. Modul în care a fost organizat scrutinul și imposibilitatea participării la vot a cetățenilor de peste hotare, comportamentul unor instituții de presă, implicarea Bisericii, presiunile asupra și din partea reprezentanților autorităților local în favoarea lui Igor Dodon au ridicat mari semne de întrebare în privința corectitudinii scrutinului.

Pe de altă parte, aceste alegeri au demonstrat că adevărata opoziție se poate uni, poate conlucra pentru un cop comun. Dovadă este retragerea din cura electorală a lui Andrei Năstase în favoarea Maiei Sandu.

Dodon, președinte

Igor Dodon a fost învestit în funcția de președinte la 23 decembrie. În pofida promisiunilor din campania electorală că va fi un „președinte al tuturor”, primele acțiuni în calitate de președinte au avut menirea să irite o parte a societății: scoaterea drapelului Uniunii Europene de pe frontispiciul reședinței prezidențiale, înlocuirea limbii române cu cea „moldovenească” pe site-ul Președinției. Aceasta în condițiile în care se știe că subiectele legate de denumirea limbii și vectorul politicii externe sunt extrem de sensibile în Republica Moldova, ele dezbinând societatea.

2016 poate fi considerat un an pierdut pentru Republica Moldova. Reformele au mers prost, oamenii săraci au devenit săraci lipiți pământului și au apărut noi oameni săraci și, în consecință, mai puțini. Potrivit unor statistici, în medie, 106 cetățeni părăsesc zilnic Moldova. Relațiile cu partenerii externi s-au restabilit parțial, dar diplomații europeni și americani evită să mai vorbească despre o relație cu autoritățile statului, ci își canalizează mesajele spre cetățeni.

Perspectivele pentru 2017 nu arată deloc roz. Consecințele furtului miliardului vor fi resimțite din plin prin tarife, prețuri și impozite mari. Parcursul european al Republicii Moldova, și așa foarte incert, va fi pus la încercare de prezența la Președinție a unui președinte pro-rus, care a amenințat că va denunța Acordul de Asociere UE - Republica Moldova. Astfel, incertitudinea politică va crește. În plus, va crește și pericolul federalizării Republicii Moldova – o lozincă pe placul Rusiei, pe care Dodon o repetă ostentativ pentru a irita partea societății care, în 2003, a blocat, în ultimul moment, un astfel de proiect prin proteste stradale.

În concluzie, Republica Moldova rămâne ca o corabie în furtună, cu ancora tăiată, în care marinarii unii chefuiesc, alții fură și încearcă să încarce în bărcile de salvare ceea ce pot duce.

Dragoș Drăgan