Ora 8:30. Gara de Sud din Chișinău e semi-pustie. Șoferii de maxi-taxi stau adunați în grupuri a câte doi-trei și discută, glumesc și râd. „Patria-mamă te cheamă la vot!” strigă unul dintre șoferi. Ceilalți izbucnesc în râs.

„Hai că ne apucă alegerile în gară. Urcați!”, ne-a îndemnat șoferul.

În microbuzul care merge spre sud, la Cantemir și Cahul, sunt vreo 10-11 pasageri. Microbuzul e dotat cu un mic televizor agățat de pod. O femeie de vreo 50 de ani, îi spune șoferului să-l includă, să nu se plictisească de la așa drum lung... Așa că urmărim cu toții un film rusesc despre bandiți. Așa gusturi are șoferul...

                                                 Gara Auto de Sud, Chișinău / FOTO: Report.md

Drumul până la Hâncesti e bun, fără gropi, cu marcaje rutiere proaspăt trasate. A fost construit acum patru ani dintr-un credit oferit de Banca Europeană pentru Investiții. De la intrarea în Hâncești, parcă am merge pe foi de ardezie. De pe câteva panouri uriașe, un candidat, retras pe ultima sută de metri, promite în continuare să ne „audă”, să ne „asculte” și chiar să „rezolve”... ceva. Un alt candidat ne încredințează ca poate sa facă mai multe pentru Moldova. ”Jrati ahota!”, se răstește un actor îmbrăcat în uniformă militară din film. Pasagerii stau cu ochii bunghiți în ecranul cât două palme.

                                                        Intrarea în Hâncești / FOTO: Report.md

La gara din Leova urcă vreo patru fete. Au bilete spre Cahul. Șoferul se enervează și bolmojește ceva urât la adresa casieriței: ”Știe ca azi e duminică și am puțini pasageri, dar așa vinde bilete”.

Ora 11:00. Satul Tartaul, raionul Cantemir. Secția de vot e la Căminul Cultural. Cândva aici se organiza discotecă. Acum e renovat, dar ce folos?.. Tineri nu prea au mai rămas prin sat. Și nici nu le mai arde de dansuri. Lângă ușă, dintr-o boxă, răsună muzică populară. Directorul căminului cultural mi-a spus că așa speră să atragă oamenii la vot.

                                                    Secția de votare din satul Tartaul / FOTO: Report.md

Oamenii vin la secția de votare în grupuri, cu familia sau cu vecinii. Majoritatea sunt bătrânii. Scările de la intrare le dau bătăi de cap. În interior e cald. O sobă țărănească, din teracotă nu-i lasă pe membrii biroului electoral să înghețe. Stau aliniați după un rând de mese cu listele de alegători în față. Când zăresc pe cineva din lista lor, pe vreo bătrână dezorientată, o strigă: ”Matale ești cu F - ești la mine în listă!”. Vis-a-vis stau observatorii partidelor și un observator „Promo-LEX”. Îi întreb dacă au înregistrat nereguli... „Nu, nu sunt nereguli. Tăt normal!”, îmi răspunde unul dintre ei și mă privește suspicios.

Afară, văd câteva femei în vârstă care coboară greoi scările:

- Pentru ce ați votat?

- Am ales cu inima, pe cel care o să facă treabă, ca să primim pensie mai mare, să ne vină copiii acasă din Italia. De 10 ani vrem să-i vedem”, se destăinuie una dintre femei.

Cealaltă interveni și ea: ”Un președinte singur nu poate să facă multe, dar dacă are sprijin, o să poată. Dacă o să ne unim mai mulți... Singur nu poți face nimic. Până acum, Parlamentul alegea pe cei care au mai fost. Acum, însă, o să țină cont de părerile oamenilor”. 

Le întreb dacă pot să le fac o poză... ”Hai să ne fotografieze, - se îndeamnă femeile, - să ne vadă lumea că am fost la alegeri, să spună: uite cât e de de bătrână, dar s-a dus la vot!”.

                                                                       FOTO: Report.md 

Ies din ograda Căminului Cultural și mă plimb pe ulițele satului. Întâlnesc o femeie care se îndreaptă spre secția de votare și o însoțesc. E necăjită și spune că nu prea înțelege pentru cine să voteze: ”Nu am încredere în nimeni. Nimeni nu a dat la norod niciodată nimic și cred că nici nu o să dea. Eu primesc o pensie de 600 de lei cu tot cu compensație. Și mai întrețin și doi nepoți. O să ajung la secție, voi mai întreba de lume. O să mă mai gândesc jumătate de oră și pe urmă o să votez”.

                                                                            FOTO: Report.md

O familie de pedagogi se oprește lângă mine în curtea secției de vot. Soțul, pedagog, mi-a spus că vrea un președinte gospodar: ”Să poată să vorbească și cu cei care l-au ales și cu cei care nu l-au ales. Să poată să ne reprezinte acasă și în străinătate. Am înțeles că președintele nu are prea multe atribuții, dar măcar pe cele pe care le are să le valorifice”.

                                                                         FOTO: Report.md

Înapoi spre Chișinău am venit cu o mașină de ocazie. Șoferul, Eugen, este un tânăr care muncește în Germania.

                                                                   FOTO: Report.md

A spus că a fost la vot. „Dacă nu se duc tinerii, altcineva o să decidă în locul lor. Aceste alegeri sunt ultima speranță pentru cei plecați peste hotare. Aștept o schimbare. Vreau să revin acasă și să muncesc aici. Am 25 de ani și sunt sătul de străinătate”, spune tânărul.

Natalia Enache