„În războiul de la Nistru din 1992, de partea separatiștilor transnistreni au luptat și cetățeni ai Ucrainei. (…) Federalizarea Moldovei ar fi o capcană, un drum spre nicăieri! (…) Krasnoselski nu va discuta niciodată despre statutul regiunii transnistrene”, sunt doar câteva dintre judecățile de valoare expuse într-un interviu pentru Report.md de către expertul din cadrul Institutului de Cercetari Strategice din Odesa, Artiom Filipeko. În perioada conflictului armat de la Nistru, el a lucrat ca jurnalist de război pentru mai multe publicații din Ucraina.

Report.md: - Noul președinte al Republicii Moldova, Igor Dodon, a declarat recent că în 1992, la Nistru, a avut loc un război civil, iar vinovat ar fi Chișinău. Dvs ați fost jurnalist de război în acea perioadă… Ce a fost, totuși, atunci?

Artiom Filipenko: - Politologic, putem spune că acel conflict a avut și elemente ale unui război civil, dar transformarea lui în unul militar nu ar fi fost posibilă fără implicarea Rusiei. În anii ’90, conducerea URSS lupta cu tendința fostelor republici unionale de a deveni independente. De aceea, Kremlinul a creat aceste puncte nevralgice. Inițial, misiunea acestor conflicte locale era să mențină fostele republici în componența URSS.

Tot atunci, pentru prima dată am auzit și în Ucraina speculându-se pe subiectul „Novorossia”. La Odesa apărea chiar și un ziar care se numea „Novorosiiskii Telegraf”. În 1990, Consiliul regiunii Crimeia a pus problema creării Republicii Autonome Sovietice Socialiste Crimeea, iar în luna ianuarie 1991 s-a desfășurat chiar și un referendum. Și după destrămarea URSS, conducerea Rusiei a continuat să susțină separatismul din diferite regiuni ale fostei uniuni. Problema Crimeii a fost rezolvată doar după ce președinte al Ucrainei a devenit Leonid Kucima.

Dacă ar fi să comparăm ceea ce s-a întâmplat în 1991-1992 în raioanele de Est ale Republicii Moldova cu ceea ce se întâmplă acum în Donbas, o să observăm că se aplică același scenariu. Primul element comun este specularea pe subiecte legate de limbă. În așa-numita Transnistrie, generatorul mișcărilor ostile a fost adoptarea legii cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti, care stabilea grafia latină și alfabetul latin. Un alt element - crearea formațiunilor militare ilegale. Din păcate, de partea separatiștilor transnistreni au luptat atunci și cetățeni ai Ucrainei, în special din gruparea naționalistă „UNA-UNSO”. Aceasta este o pagină neagră din istoria relațiilor moldo-ucrainene.

Un alt element comun este participarea armatei ruse în aceste conflicte. Atât în Donbas, cât și în stânga Nistrului, balanța de forțe în favoarea separatiștilor a fost înclinată de militarii ruși. Alt element - atât în conflictul din 1992 din Moldova, cât și în cel din 2014 din Ucraina, propaganda rusească a fost parte a războiului-hibrid. Demonizarea adversarului, transformarea acestuia în continuator al politicii naziste, în cazul Moldovei a mareșalului Antonescu, adică prin agitarea „pericolului” unirii cu România… În cazul Donbasului - afilierea la SUA. Cred că războiul de la Nistru a fost, pentru Rusia, un poligon de testare a tehnologiilor aplicate peste 22 de ani în Donbas.

Totuși, vedem și elemente distincte între cele două conflicte. În 1992, economia Moldovei și a regiunii separatiste nu erau integrate în procesul de globalizare economică. Diferendul transnistrean se vedea ca o încercare a așa-numiților „directori roșii” (directorii întreprinderilor de stat – n.n.) de a păstra Uniunea Sovietică, ei fiind numiți de Moscova. Toată conducerea de atunci din pretinsa „rmn” era formată din astfel de directori ostili Chișinăului.

- Cum este percepută în Ucraina victoria lui Igor Dodon la alegerile prezidențiale și mesajele acestuia despre o posibilă federalizare a Republicii Moldova?

- Dacă alegerile au fost libere și corecte, Ucraina nu poate decât să respecte voința majorității cetățenilor Republicii Moldova. Dar nu pot să nu spun că în Ucraina există o anumită reticență față de această victorie, mai ales după declarația lui Dodon precum că Crimeia ar fi parte a Rusiei. Faptul că ulterior Igor Dodon a încercat să „dreagă busuiocul” n-a mai contat.

- Ce riscăm în cazul federalizării?

- Corect ați spus – federalizarea este un risc, este cel mai mare pericol care amenință acum Moldova. Aceasta ar însemna blocarea Moldovei – nu veți mai putea avansa spre UE. Deci, vă distrugeți viitorul, veți stagna și veți face doar ceea ce vrea Rusia! Dodon vrea să transforme Chișinăul, Comratul și Tiraspolul în subiecți ai federației, adică să ofere unor forțe controlate de Rusia dreptul de a decide inclusiv vectorul politicii externe. Aceasta înseamnă șantaj permanent. Vor spune la orice pas că părăsesc federația dacă nu le va conveni ceva. Este o capcană, un drum spre nicăieri!

Regimul separatist de la Tiraspol are, de 20 de ani, propria armată, are KGB, miliție, etc. Cum vă imaginați că cei care controlează acestei structuri și, prin ele, fluxuri de capital, vor delega aceste împuterniciri Chișinăului? Și încă un element foarte important: cine va plăti pentru toate acestea? Nu cred că Occidentul va aloca fonduri pentru un astfel de proiect. La fel, nu cred că Moscova ar fi gata să plătească pentru asta. (Datoria regiunii transnistrene pentru gazele rusești depășește 6 miliarde USD – n.n.).

Nici sociologic nu se leagă povestea: Studiile efectuate în ultima perioadă în stânga Nistrului arată că doar 24 - 26% din populația regiunii își dorește reintegrarea țării după principiul unei autonomii lărgite și doar 2% vor reintegrarea cu Republica Moldova. 86% văd Transnistria ca parte a Federației Ruse. Aceste percepții nu pot fi schimbate rapid nici dacă admitem, prin absurd, că de mâine propaganda rusească va începe să promoveze ideea reintegrării Moldovei.

Și ultimul element: ați văzut la alegerile care l-au scos învingător pe Dodon că electoratul transnistrean poate înclina balanța. Cei peste 300 000 de cetățeni cu drept de vot din stânga Nistrului ar putea schimba complet structura electoratului moldovenesc. Toate aceste elemente, cuplate cu realitatea că societatea moldovenească este extrem de divizată, denotă faptul că nu putem vorbi despre un potențial succes al unui proiect în forma în care o vede Igor Dodon.

- Cum ar putea bloca Ucraina un eventual plan de federalizare a Moldovei?

- Construcția statală este o problemă internă a Republicii Moldova. Ucraina nu are dreptul să se implice în aceasta. Doar moldovenii sunt cei în măsură să decidă viitorul țării lor. Dar federalizarea Republicii Moldova este un pericol și pentru Ucraina. S-ar putea ca asemenea idei să încolțească și în ceea ce privește regiunea Donbas. Trebuie să-i fim recunoscători lui Vladimir Voronin și celor care l-au convins să renunțe la odiosul „Memorandum Kozak” de așa-zisă federalizare a Moldovei. Atunci putea fi fost creat un precedent, un șablon, pe care Rusia l-ar fi impus peste tot.

- La 11 decembrie, în autoproclamata „rmn” a fost ales un nou șef al grupării separatiste. Ce moștenire i-a lăsat Evghenii Șevciuk lui Vadim Krasnoselski?

- Ar fi prea simplu să spunem că Șevciuk este principalul vinovat de situația din regiunea transnistreană, inclusiv de dezastrul economic din regiune. Șevciuk a avut un comportament tipic conducătorilor din spațiul ex-sovietic - a încercat să rupă pentru sine cât mai mult din sursele bugetare, prin crearea unor firme intermediare și prin alte scheme. Dar resurse sunt din ce în ce mai puține și acest lucru nu putea să nu se răsfrângă asupra situației economice a regiunii.Transnistria eșuează economic din cauza corupției. Odată cu victoria lui Krasnoselski, grupul „Sheriff” a preluat integral controlul asupra fluxurilor valutare. Dar „Sherif” și Krasnoselski nu au de ce să-și facă griji - proteste sau mișcări sociale în „rmn” nu vor avea loc. Populația activă a părăsit regiunea.

- Cum credeți că va evolua dialogul dintre Chișinău și Tiraspol?

- Krasnoselski nu va discuta niciodată despre statutul regiunii transnistrene și îl consideră pe Igor Dodon un interlocutor nerelevant, fără atribuții. Cel mai probabil se va merge pe formula „pașilor mici”. Moscova este interesată ca regiunea transnistreană să fie parte a Republicii Moldova, dar după formula pe care și-o dorește Kremlinul – o formulă ce i-ar permite Rusiei să controleze întreaga Moldovă prin intermediul unei părți. Din acest punct de vedere, trebuie să fiți extrem de atenți la alegerile parlamentare din 2018. Rusia îl va ajuta pe Dodon să împingă în Parlament o majoritate pro-rusă… Și va fi foarte interesant să urmărim comportamentul oligarhului Plahotniuc. Nu cred că oligarhul-șef de la Chișinău va ceda atât de ușor controlul asupra Parlamentului.

- Care va fi soarta lui Evghenii Șevciuk după ce a pierdut așa-numitele alegeri?

- Cel mai probabil Evghenii Șevciuk nu va mai reveni în politică în stânga Nistrului. Pur și simplu nu i se va mai permite. Conform așa-numitei constituții a „rmn”, el se bucură de imunitate. Poate că Moscova îi va găsi vreun rol. Pericolul este că în regiunea transnistreană se consolidează un monopol politico-economic – un fenomen extrem de periculos.

Costel Prepeliță