Directorul de programe din cadrul IPP, Oazu Nantoi, a vorbit într-un interviu pentru Report.md despre contrabandiștii politici de la Chișinău și Tiraspol care profită de pe urma diferendului transnistrean, despre mafie și stat capturat, despre alegerile prezidențiale și despre demiterea pentru incompetență a primarului de Chișinău.

Report.md: - Recent, presa a scris despre forțarea Nistrului în cadrul unor aplicații cu tehnică militară și militari ruși și transnistreni. Pe de altă parte, Chișinăul își pune speranțe în „foaia de parcurs” adusă de Rogozin la Chișinău, iar premierul Pavel Filip a declarat la întâlnirea cu Frank-Walter Steinmeier că „vom respecta prevederile protocolului de la Berlin în partea referitoare la recunoaşterea diplomelor şi a plăcuţelor de înmatriculare...”. Cam complicată ecuația asta diplomatică. Ați încercat să o rezolvați?

Oazu Nantoi: - În primul rând, să uitam de „foia de parcurs” propusă de Rogozin, care a fost desemnat în 2010 de Dmitrii Medvedev, pe atunci preşedinte al Rusiei, drept „reprezentant special al preşedintelui Federaţiei Ruse pentru Transnistria” - o chestiune absolut ilegală, din punctul de vedere al normelor de drept internaţional, sfidătoare în raport cu Republica Moldova,dar acceptată de guvernanții de la Chisinău. Când vorbim despre Transnistria, pentru început trebuie să dăm definiţia fenomenului pe care îl numim „conflict transnistrean”. În opinia mea, fenomenul cunoscut sub denumiea „conflict transnistrean”, nu este unul intern, nici unul interetnic sau interconfesional, ci este un conflict între proiectul de edificare a statalităţii Republicii Moldova, în limitele frontierilor recunoscute de comunitatea internaţională, şi ambiţiile neoimperiale ale Federaţiei Ruse. Este un conflict între Republica Moldova şi Federaţia Rusă. Citim decizia CEDO din 8 iulie 2004, citim Raportul Baroului de avocaţi despre conflictele îngheţate, citim, la urma urmei, difiniţia din 14 decembrie 1974, adoptată de Adunarea Generală a ONU, rezoluţia nr. 3314 privind definiţia agresiunii militare. Deci, Federaţia Rusă a comis un act de agresiune militară împotriva Republicii Moldova. Federaţia Rusă este parte în conflict. Este altceva, că agentura rusească, care se afla la conducerea Republicii Moldova, a acceptat formula impusă de Federaţia Rusă cum că diferendul este unul intern şi, la 8 mai 1997, a fost semnat Memorandumul de normalizare a relaţiilor dintre Republica Moldova şi Transnistria (semnat de Petru Lucinschi, Leonid Kucima şi Boris Elţin).

În privinţa negocierilor. Din momentul în care conflictul este între Republica Moldova şi Federaţia Rusă, aşa-zisul format al procesului de negocieri, contravine esenţei conflictului. În cadrul lui nu poate fi adoptată nici o decizie pozitivă pentru Moldova şi n-a fost adoptată până acum. Formatul pentalateral a fost oficializat în februarie 2002 la Bratislava. Ştim că de 14 ani, nimic nu s-a adoptat în favoarea Republicii Moldova. Numai noi mai aşteptăm miracole. Acesta nu este un format al proceselor de negocieri, ci o capcană pentru Republica Moldova, în care noi ne bălăcim, bucurându-i pe contrabandiştii de pe ambele maluri ale Nistrului. Şi dacă ne uităm la denumirea oficială a formatului de negocieri „5+2”, el se numeşte – „consfătuirea permanentă pe probleme politice în cadrul procesului de negocieri”. Este o bătaie de joc! Numai că noi fiind moldoveni, în sensul civic, acceptăm ca cineva, decenii la rând să-și bată joc de noi şi considerăm asta element de normalitate.

La 21 iulie 1992, la Moscova, a fost semnat, de către Mircea Snegur şi Boris Elţin, un acord privind soluţionarea paşnică a conflictului de pe Nistru. Acest acord stabilește aşa-zisul format unic al operaţiunii de menţinere a păcii, care contravine tuturor standardelor internaţionale. Şi anume, în acest format sunt implicate părţile în conflict – Republica Moldova şi Federaţia Rusă. Sunt legalizate trupele paramilitare ale regimului anticonstituţional din stânga Nistrului. Mai mult, operaţiunea de menţinere a păcii se află sub controlul Comisiei Unificate de Control unde deciziile se adoptă prin consens şi unde, din 1992 şi până azi, Republica Moldova întotdeauna s-a aflat în minoritate în faţa frontului comun, format de ruşii de la Moscova şi agentura rusească de la Tiraspol.

Punctul 8 al Acordului din 21 iulie 1992 prevede că, fiecare parte poate unilateral să se retragă din acest format, însă noi vedem ce se întamplă la Chişinău. Cu alte cuvinte, din cauza incompetenţei, laşităţii şi coruperii administraţiilor de la Chişinău s-a ajuns la această degradare: formatul „5+2”, menţinerea ilegală a trupelor Federaţiei Ruse pe teritoriul Republicii Moldova, încălcarea tuturor angajamentelor internaţionale şi sfidarea suveranităţii, integrităţii teritoriale şi a statutului de neutralitate permanentă al Republicii Moldova. La Chişinău noi vedem fenomenul statului captiv, când guvernarea este una coruptă, făţarnică, incapabilă de a rezolva problemele ţării şi, respectiv, incapabilă de a pune pe masă o foaie de parcurs, implementarea căreea, în parteneriat cu susţinătorii noştri din exterior –  Ucraina,Uniunea Europeană şi Statele Unite - ar fi permis demontarea paşnică a regimului existent din stânga Nistrului şi integrarea populaţiei de acolo în spaţiul juridic, economic, mental, informaţional, educaţional al Republicii Moldova, ceea ce putea fi numit, soluţionarea conflictului. Conflictul nu poate fi soluționat prin semnarea unei hârtii. Soluționarea presupune integrarea etapizată a diferitor segmente ale populaţiei din stânga Nistrului în spaţiu juridic al Republicii Moldova. Şi acest proces nu poate să aibă loc pe durata unui mandat. El presupune ani de zile, fiind o prioritate naţională, împărtăşită de toate formaţiunile politice. Dar noi nici formaţiuni politice nu avem. Avem nişte clanuri mafiotice, unele dintre care aleargă la Moscova după copite politice de cai morţi. Aşa că, proiectul statalităţii Republicii Moldova se află în proces de degradare.

- Totuşi, întrezăriți vreo soluție?

- Nu! Şi nu din cauza faptului că nu există o soluţie, ci din cauza calităţii guvernanţilor de la Chişinău. Acest conflict este problema Republicii Moldova, care este un stat captiv, cu o clasă politică coruptă, incompetentă şi lipsită de orice responsbilitate. La ce ne putem aştepta de la o guvernare care, în ziua când se comemorează victimele  conflictului de pe Nistru, semnează un acord cu acestă companie interfaţă – „Energocapital”. Este, pur şi simplu, sfidător!


„Prostia noastră a fost fixată în Constituţie în 1994”

 

- Mai mulți analiști americani trag semnale de alarmă în privința garanțiilor de securitate pe care Moldova neutră nu le are. Aceste semnale s-au accentuat mai ales după destabilizarea Ucrainei. Guvernanții de la Chișinău susțin, însă, că nu simt nici o amenințare. E ceva ce văd americanii și nu vede Chișinăul?

- Vreau să spun franc: Dacă lui Putin îi reușea proiectul „Novorossia”, astăzi ostaşii ruşi ar fi stat de-a lungul Prutului şi statul Republica Moldova ar fi rămas doar pe hârtie. Da, pe 27 august ni s-ar fi permis să ne plimbăm prin Piaţă, dar nu mai mult. Republica Moldova a rezistat graţie faptului că regimul lui Putin a greşit în estimarea fragilităţii statului ucrainean, când a pornit proiectul „Novorossia” şi s-a împotmolit în Doneţk şi Lugansk. Dacă citim interviul cu Şeful Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU), Vasili Griţak,el afirmă în cunoştinţă de cauză că existau scenarii legate de aşa-zisa Transnistrie, o zonă de sud a Republicii Moldova. Să nu uităm că în stânga Nistrului sunt racolaţi bărbaţi tineri pentru a lupta în trupele paramilitare din Doneţk şi Lugansk. Să nu uităm că tinerii din UTA Gagauz-Yeri au fost racolaţi de Anatolie Cara, şeful Direcţiei pentru tineret şi sport a admistraţiei de la Comrat şi erau pregătiţi în lagărele din Rostov pe Don să devină ucigaşi, kileri pe teritoriul Moldovei, în cazul destabilizării situaţiei. Să nu uităm că Ucraina a interzis unui grup de persoane de la Comrat să intre pe teritoriul Ucrainei, când în primăvara anului 2014 se punea la cale aşa-zisa Republiă Găgăuză, cu participarea satelor populate de găgăuzi din regiunea Odesa. Să nu uităm că Vladimir Bugarski, din partea Partidului Socialiştilor şi a lui Igor Dodon a venit cu un cuvânt de salut la 6 aprilie 2015 la Odesa, unde a avut loc o altă provocare separatistă, pusă la cale de Federaţia Rusă - «Народная Рада Бессарабии» (Rada Supremă a Basarabiei). Ne aflăm într-o regiune unde nimic nu este definitiv şi nimic nu este garantat. Atâta timp cât noi avem aşa-zisul conflict transnistrean şi o asemenea ”calitate” a clasei politice, atâta timp cât regimul lui Putin nu a renunţat la ideea de a prelua controlul asupra Ucrainei şi Moldovei, nimic nu este sigur şi nimic nu este garantat.

Atunci când vorbim de clasa noastră politică, constatăm că exponenții acesteia sunt absolut incompentenţi şi nici nu sunt capabili să-şi formuleze întrebări de acest gen. Nu mai zic că ar trebui să găsească și nişte răspunsuri coerente.Neutralitatea noastră este o invenţie pur moldovenească. Chipurile noi suntem atât de blânzi şi cuminţi, încât ruşii văzându-ne că nu intrăm în NATO se vor retrage de pe teritoriul nostru. Prostia noastră a fost fixată în Constituţie în 1994. Au trecut 22 de ani, neutralitatea nu funcţionează, iar trupele ruseşti continuă să fie pe teritoriul nostru. Nu pot să declar că Moldova trebuie să intre în NATO. Nimeni nu ne aşteaptă în NATO atâta timp cât noi avem un conflict nerezolvat, cu trupe ruseşti pe teritoriul național.

- Am văzut reacția Dvs în ceea ce privește neparticiparea la alegerile prezidențiale și solicitarea de a nu fi deranjat cu astfel de oferte. Să înțelegem că ați primit deja astfel de oferte? Din partea cui?

- Începând cu 4 martie, mai multă lume a început să mă bombardeze cu întrebări de genul „da tu vei candida?”, „de ce nu candidezi?”. Atunci când se purtau negocieri între cele patru partide și PPEM, erau cetățeni care din propria lor iniţiativă propuneau candidatura mea. La un moment dat mi s-a făcut lehamite de această situaţie şi am declarat că nu am de gând să candidez ca independent. Eu în asemenea jocuri nu ma implic. Adică să-mi propun şi eu candidura pe lângă Maia Sandu și Andrei Năstase. Eu rămân pe poziția că varianta optimă de a scoate statul din captivitate este înaintarea unui candidat comun și crearea unui bloc politic din partidele politice care vor merge în comun la alegerile parlamentare. Adică să ne gândim un pic mai departe decât propriu-zis alegerile prezidențiale care, în sine, nu constituie o garanție că ceva se va schimba peste noapte. Un președinte izolat, cu un parlament antagonizat, nu poate face mare treabă în țara asta. Și eu mi-am exprimat îngrijorarea în legătură cu decizia din 8 august a celor trei partide – Maia Sandu şi Andrei Năstase să meargă paralel, să se înregistreze ca şi candidaţi, iar pe urmă să decidă cine se va retrage. Se crează impresia că vor merge în paralel. Acest lucru sporeşte riscul ca Plahotniuc să-și realizeze scenariul cu ieșirea în turul doi a doi candidați doriți de el. În acest context eu am rugat să fiu lăsat în pace cu propuneri neaușe de a candida și am făcut un apel, către acele partide, de a reveni la masa de negocieri și de a propune un candidat comun, cât mai este timp. Să nu să se ajungă la înregistrarea a doi candidați. Aceasta este poziţia mea civică, dacă vreţi.

- Ați accepta să fiți președinte?

- Da, aș accepta! Dar nu e vorba de personalizare. Democraţia autentică presupune că în lifturile sociale funcţionează și apar nume noi, nu neaparat de-alde mine, care țin minte moartea lui Stalin. N-am nici un fel de complexe, dar haideți să nu reducem totul la aceea că eu aș fi acceptat, etc. Să vedem ce vor spune liderii noștri. Decizia din 8 august pe mine mă îngrijorează. Nu înseamnă neapărat apocalipsă, dar deocamdată nu e varianta care o aşteaptă societatea.

- Se zvonește că alegerile prezidențiale directe încă pot să nu aibă loc. În Constituție a rămas încă formula veche de alegere a șefului statului de către Parlament și avem o majoritate care ar putea alege președintele. Credeți că vom avea parte de surprize în legătură cu alegerile prezidențiale?

- Nimic nu este imposibil la câte am văzut pe parcursul ultimilor ani. Am văzut cum Curtea Constituțională a adoptat decizia istorică precum că prim-ministrul demis pentru suspiciuni de corupție nu poate candida din nou. Pe urmă am văzut decizia revoluționară a Curții Constituționale din 29 decembrie 2015, care a tălmăcit Articolul 98 din Constituţie, apoi am văzut când Plahotniuc și Lupu au venit la Timofti și l-au șantajat şi preşedintele de ţară s-a plâns ambasadorilor că a fost amenințat... Am ajuns la situația când nimic nu este imposibil în sensul violării Constituției, a bunului simț și a normelor juridice. Eu am spus – politologia în Moldova a murit. Trebuie să te bagi în capul lui Plahotniuc ca să știi ceva fi mâine, dar nu să analizezi programe, doctrine şi mesaje. Acesta este teatrul absurdului. Din momentul când noi avem un parcurs atât de „glorios”, cu sfidarea Constituţiei, a bunului simț, capturarea statului, când în societate se discută deschis despre mituire, eu nu pot să pun mâna în foc că la 30 octombrie 2016 vom merge la vot, deoarece trăim într-un stat captiv, unde nu funcționează Constituţia și legea. Văzând ceea ce s-a întâmplat pe parcursul ultimilor ani, eu constat că nimic nu este imposibil.

- În opinia DVS, ce candidat ar avea șanse reale pentru a câștiga prezidențialele?

- În Moldova nu există o pepinieră de viitori președinți de ţară. Cred că ar avea şanse acel candidat la funcția de președinte în jurul căruia s-ar consolida oamenii care doresc să scoată statul din captivitate. Trebuie să fie un om cu verticalitate, cu  poziţie civică şi viziuni clare. Deoarece proiectul statalității Republicii Moldova încă urmează a fi edificat. Din această cauză, nu consider că trebuie să avem niște limite în căutarea candidaților. Au rămas trei partide politice: PLDM așteaptă să se decidă cine va fi – sau Maia Sandu sau Andrei Năstase. Dar nu putem ignora un lucru. De exemplu, dacă Maia Sandu va fi desemnată candidat comun, se va crea impresia că este defavorizat PPDA, dacă va fi Andrei Năstase, atunci ar fi defavorizat PAS-ul. De aceea, nu e cazul să uităm că la funcţia de preşedinte ar putea fi propusă o persoană care nu este lider de partid. S-a vorbit despre Ion Sturza, despre Arcadie Barbăroșie, despre Boțan, inclusiv numele meu a fost pomenit. Dar repet, haideți să deschidem ochii și să vedem că în țara asta sunt şi alți oameni. Să fim mai deschiși, deoarece nu e vorba de ambiție și orgolii atunci când situaţia e atât de gravă. Eu nu sunt pe baricade, nu vreau să fiu patetic, dar noi încotro ne mișcăm când sondajele demonstreză că peste 30 la sută din cei tineri, cu studii vor să plece din țară? De aceea, eu consider că politicienii noștri, trebuie să nu uite de povara responsabilităţii, deoarece lor le revine rolul de a propune societăţii un scenariu. Noi putem să umblăm cu sfaturi şi idei, dar decizia lor le aparţine.

- Pe cine ar putea miza oligahul-șef care controlează momentan puterea și ce șanse ar avea acesta la prezidențiale?

- Eu nu-i ofer consultaţii lui Vlad Plahotniuc. Rămâne de văzut.


„A nu se confunda democrația internă din PPEM cu centralismul democrat din PCUS”

- Dvs ați fost o scurtă perioadă deputat din partea PD. Ați renunțat la mandat. Apoi v-ați legat cu PPEM-ul lui Iurie Leancă, iar acum aveți disensiuni cu Iurie Leancă tot din cauza anumitor principii. Ce anume vă crează disconfort în politica moldovenească?

- Da, am fost în PD din 2007 până în 2011. Apoi a urmat o perioadă de „carantină”, după care, în februarie 2015, am participat la lansarea Platformei civice „Demnitate și Adevăr”. Atunci când a apărut ideea unui partid politic, eu m-am gândit că dacă vrei să schimbi ceva în ţară, o poţi face prin intermediul unui partid politic şi aşa am decis să particip la lansarea proiectului PPEM.

Nu există nici un fel de disconfort. Confortul nu se caută în politică. Eu în repetate rânduri am utilizat formula statului captiv. Aceasta înseamnă că în Parlament noi avem o majoritate creată prin corupție și șantaj – 57 de deputați, plus 7 de rezervă. În opinia mea, când doi deputați din Parlament, Iurie Leancă și Eugen Carpov, semnează un acord prin care se obligă să asigure şi să garanteze anumite lucruri, pentru mine este un semn de complicitate la uzurparea puterii în stat. Eu am fost acela, care am spus că nu sunt de acord și votez împotrivă. Eu nu am plecat din partid din simplu motiv că partidul, în mod normal, ar trebui să trăiască și după 30 octombrie. Toamna se numără bobocii și atunci vom vedea. Eu nu mă grăbesc cu scenarii sau speculații, dar consider că PPEM a comis o gafă, care va avea consecințe grave pentru partid.

- Potrivit lui Iurie Leancă, aţi avea două opțiuni: de a rămâne, dar pentru asta trebuie să vă conformaţi deciziilor partidului, sau să plecaţi...

- În pofida vârstei mele înaintate, eu nu am fost membru PCUS. Eu nu consider că democrația internă dintr-un partid contemporan trebuie să fie confundată cu centralismul democrat din PCUS. Am mai avut discuții în contradictoriu şi în toamna anului trecut, când PPEM a ratat șansa de a se identifica cu spiritele protestatare din societate...


„Chirtoacă a scăpat situația de sub control”

 

- În calitate de consilier municipal, de ce nu vă place Dorin Chirtoacă și de ce optați pentru demiterea acestuia prin referendum?

- Nu e vorba că îmi place sau nu Dorin Chirtoacă. Împreună cu colegii mei din fracţiunea PPEM, considerăm că Dorin Chirtoacă a scăpat situația de sub control. Considerăm că în oraș înflorește incompetența și corupția și suferă toți locuitorii municipiului Chişinău. Noi considerăm că o cale democratică și onestă este să fie organizat un referendum, iar locuitorii municipiului Chișinău să aibă posibilitatea să-și exprime atitudinea față de aflarea d-lui primar general la această funcție. 

- Ce alternative vedeţi?

În Republica Moldova se observă un fenomen foarte neplăcut. Mototolim o listă foarte scurtă de persoane și nu vedem că în societate există multă lume bună, cu demnitate, inițiativă şi capabilă să schimbe lucrurile în bine. Dorin Chirtoacă, care se află din 2007 în funcția de primar general, și-a demonstrat deja incapacitatea. Pentru aceasta și există alegeri. Spre regret, în ultimele alegeri s-a mers pe schema tipic moldovenească – tancurile lui Putin. Iată că tancurile nu au venit, dar străzile orașului arată mai rău ca după bombardamente. Mă întrebați de alternativă... Există oameni potriviţi şi în fracţiunea noastră. La fel cum spuneam în cazul alegerilor prezidențiale, nu putem uita că ele trebuie să fie o fază intermediară spre alegerile parlamentare, unde real există şanse de a schimba guvernarea în țară. La fel şi în cazul municipiului Chișinău. Referendumul este o fază intermediară. După aceea, vor fi cel puţin încă patru luni până la alegerile anticipate în caz că Dorin Chirtoacă pierde. Astfel, timp de patru luni vom avea posibilitate să vedem concurenții. Să încercăm să nu repetăm greșelile din trecut și poate să-i dăm afară de pe listă pe cei care încearcă să aducă geopolitica în mizeria care s-a instaurat în municipiul Chișinău.

Natalia Costaş