Tot mai des vedem în presă că demnitarii care, în realitate au adevărate castele şi maşini de lux, în acte, aceste bunuri au valoare foarte mică. Cei care distorsionează cel mai des costurile reale ale bunurilor de care dispun sunt deputaţii, judecătorii şi procurorii.

Autorităţile elaborează strategii de reformare a sectorului justiţiei, programe naţionale anticorupţie, doar pentru a arăta partenerilor de dezvoltare că a început bătălia cu marea corupție. În realitate, anume deputaţii, judecătorii şi procurorii sunt cei care încalcă cel mai des legea, inclusiv cea care îi obligă să-şi declare toate averile, la justa lor valoare.

Asociația pentru Democrație Participativă ADEPT a prezentat luni platforma avere.md, pagină web unde sunt prezentate declaraţiile de avere ale demnitarilor. Experţii ADEPT analizează aici declaraţiile de avere ale persoanelor cu funcţii de răspundere şi arată neregulilie admise intenţionat sau fără rea intenţie de către subiecţii declarării.

Din actele analizate până acum (186 de subiecţi ai declarării), experţii au constatat că deputaţii şi judecătorii sunt cei care admit cele mai multe încălcări atunci când indică valoarea reală a caselor şi terenurilor pe care aceştia le deţin.

Experţii ADEPT au mai demonstrat că cei care fac justiţie - judecătorii şi procurorii - sunt persoanele care admit cele mai multe abateri atunci când îşi evaluează, la preţuri mizere, maşinile pe care le conduc.

Igor Boţan: „Vor să recâştige încrederea partenerilor de dezvoltare”

Igor Boţan, directorul executiv al ADEPT, a amintit şi cazul judecătoarei de la Curtea Supremă de Justiţiei, Mariana Pitic, cea care a indicat că deţine un autoturism cu valoare reală de zeci de mii de euro, însă magistrata declară că acesta costă doar 11 mii de lei (echivalentul a 500 de euro). „Cazul care a devenit unul de referinţă este cel legat de faimosul Porshe, care costă doar 500 de dolari. Vreau ca toată lumea să înţeleagă că ţara noastră este într-o situaţie foarte interesantă. Conducătorii vor să câştige încrederea partenerilor de dezvoltare pentru a relua finanţarea ţării. Ştim care sunt mesajele partenerilor de dezvoltare: ne-am săturat de reformele din Republica Moldova care sunt doar pe hârtie… Subliniez, după 14 ani de la adoptarea Legii care îi obligă să-şi declare averile, ne-am convins că înalţii demnitari îşi ascund veniturile, distorsionează costurile reale ale bunurilor de care dispun, fac abstracţie de la faptul că trebuie să declare nu doar veniturile lor, dar şi a membrilor familiei, inclusiv proprietăţile de peste hotare obţinute prin interpuși. Cred că trebuie să se facă regulă în acest domeniu: cel al îmbogăţirii fără o justă cauză, iar cetăţenii trebuie să manifeste interes în acest sens”, conchide Igor Boţan.

Din 2014, procurorii din Republica Moldova au mână liberă în a investiga cazuri de îmbogăţire ilicită (atunci când un demnitar nu poate să-şi justifice averile). Au trecut deja doi ani de când în Codul penal de la noi a fost introdus articolul 3302: „îmbogăţirea ilicită”, care este definită ca „deţinerea de către o persoană cu funcţie de răspundere sau de către o persoană publică, personal sau prin intermediul unor terţi, a bunurilor în cazul în care valoarea acestora depăşeşte substanţial mijloacele dobândite şi s-a constatat, în baza probelor, că acestea nu aveau cum să fie obţinute licit”. Potrivit acestei prevederi, infracţiunea se pedepseşte cu amendă cuprinsă între 120 şi 160 de mii de lei sau cu închisoare pe un termen de la trei până la şapte ani. Dacă această infracţiune este săvârşită de către o persoană cu funcţie de demnitate publică, atunci pedeapsa include amendă în mărime de la 160 până la 200 000 de lei sau închisoare pe un termen de la 7 până la 15 ani. În ambele situaţii, persoanele sunt private de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 10 la 15 ani.

Până acum însă nici procurorii, dar nici judecătorii nu au reuşit să ducă până la sfârşit un caz, astfel încât vreun demnitar să fie condamnat definitiv pentru îmbogăţire ilicită. Şi asta pentru anume unii judecători şi procurori distorsionează cel mai des costurile reale ale bunurilor pe care le au ei sau familiile acestora.

Lilia Zaharia