„Exercitarea atribuţiilor de către funcţionarii publici, sporirea profesionalismului angajaților organelor de drept şi a judecătorilor ar reduce numărul de adresări la CEDO”, a declarat într-un interviu pentru Report.md, reprezentanta permanentă a Republicii Moldova pe lângă Consiliul Europei, Corina Călugăru.

Report.md: - Republica Moldova este membră a Consiliului Europei din 1995. Pe lângă numeroasele expertize şi practici în domeniul respectării drepturilor omului, cetăţenii noştri au obţinut și posibilitatea de a apela la CEDO în cazul în care consideră că drepturile lor au fost lezate la nivel naţional. Moldova a obţinut dreptul de a se adresa la CEDO în 1997. Care sunt principalele concluzii pe care le-ați extrage vizând perioada care s-a scurs?

Corina Călugăru: - Republica Moldova a devenit membru al Consiliului Europei la 13 iulie 1995, acceptând principiile de bază ale acestei organizaţii pan-europene – democraţia, statul de drept şi drepturile omului. Pe parcurs, ţara noastră a semnat numeroase convenţii, care au contribuit la dezvoltarea legislaţiei naţionale şi la armonizarea ei cu standardele europene în diverse domenii, în particular în ceea ce privește respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Anul acesta se împlinesc 20 de ani de la intrarea în vigoare a prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului pentru Republica Moldova. Până în prezent, CEDO a înregistrat peste 12 000 de sesizări ce vizau ţara noastră şi a pronunţat 340 de hotărâri în cauzele ce vizează Moldova, dintre care 23 în 2016. Cele mai frecvente încălcări constatate de CEDO se referă la neexecutarea hotărârilor judecătoreşti, anchetarea necorespunzătoare a maltratărilor şi deceselor, detenţia în condiţii inadecvate, casarea neregulamentară a hotărârilor judecătoreşti irevocabile, maltratarea sau recurgerea la forţă excesivă, libertatea de exprimare, libertatea de întrunire şi asociere, protecţia proprietăţii.

O analiză comparativă a numărului de cereri depuse în prezent la CEDO denotă o discrepanţă semnificativă de la 3 la peste 18 000 de cereri în cazul diferitor ţări membre ale CoE, Republica Moldova având 1 367 de reclamaţii. Evident trebuie să se ia în considerare numărul populaţiei, dar oricare cifră impune măsuri stringente la nivel naţional şi eforturi suplimentare din partea CEDO de examinare în termeni rezonabili a cererilor acceptate.

Bunăoară, la începutul anilor 2000, Curtea s-a confruntat cu problema de blocaj de examinare. Au fost adoptate decizii politice şi întreprinse o serie de acţiuni concrete.  În context, pentru blocajul cererilor din partea Republicii Moldova, în anii 2011-2016, CEDO a declarat inadmisibile aproximativ 8 500 de cereri.

În această perioadă au fost hotărâri CEDO în favoarea Moldovei, în special hotărâri care au vizat locuitorii din regiunea transnistreană. De asemenea, au fost depuse eforturi şi pentru reglementarea amiabilă a cererilor, unul din dosarele de anvergură a fost SRTV (Societatea Română de Televiziune) versus Republica Moldova, care a asigurat revenirea TVR în Republica Moldova.

În ceea ce priveşte partea pecuniară, în baza tuturor hotărârilor şi deciziilor pronunţate până în prezent, Republica Moldova a fost obligată să plătească 16 243 000 euro, dintre care 236 807 euro în 2016.

Procesul de edificare şi consolidare a statului de drept şi respectare deplină a normelor democratice şi drepturilor omului este în plină desfăşurare şi vreau să cred că o perioadă de 20 de ani este semnificativă, dar nu şi suficientă pentru a garanta aplicarea cotidiană, de la instituţii naţionale până la nivel de cetăţean, a prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului.

- De ce apelează cel mai des moldovenii la CEDO?

- Cetăţenii noștri cred în sistemul european de justiție. Aplicând la CEDO, aceştia cred cu tărie că vor fi îndreptăţiţi. Mandatul de încredere oferit Curții de la Strasbourg denotă inclusiv ataşamentul faţă de ordinea valorilor europene comune.

- Este sau nu executarea deciziilor CEDO o problemă în Republica Moldova? Câte dintre hotărârile CEDO de condamnare a Republicii Moldova nu au fost executate până în prezent?

- Executarea deciziilor CEDO trebuie privită mai cuprinzător. Sunt decizii care implică doar achitarea satisfacţiilor echitabile. Sunt decizii CEDO care abordează probleme sistemice şi, în acest caz, este necesară identificarea acţiunilor de reglementare a problemelor sau modificarea legislaţiei, schimbarea unor practici pentru care ţara se face culpabilă de o anumită situaţie calificată drept încălcare.

De asemenea, după ce sunt pronunțate, hotărârile CEDO sunt transferate pentru supravegherea executării în Comitetul de Miniştri pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei. Aici executarea fiecărei decizii este clasificată în procedura standard sau avansată, ceea ce impune în primul rând o monitorizare riguroasă prin intermediul planurilor de acţiuni individuale, prezentări de date constante, acţiuni de implementare şi, eventual, dezbateri cu participarea delegaţiilor tuturor statelor membre ale Consiliului Europei.

La capitolul executării hotărârilor CEDO, Republica Moldova este asigurată printr-un dialog continuu, inclusiv în vederea facilitării identificării soluţiilor reale şi impulsionării proceselor menite să asigure respectarea drepturilor omului.

- Cetăţenii moldoveni apelează la CEDO ca la o ultimă şansă atunci când consideră că le-au fost încălcate drepturile acasă. Ce ar trebui să facă aceştia atunci când, deşi au decizii favorabile emise de CEDO, continuă „să umble pe drumuri” ani de zile şi să lupte pentru a obține îndeplinirea hotărârilor CEDO?

- Procesul de executare implică mai multe mecanisme şi acestea sunt bine aplicate de avocaţii care cunosc procedurile existente. În plus, oamenii au dreptul să valorifice toate pârghiile legale existente în revendicarea drepturilor lor.

- Care este situaţia în ceea ce priveşte executarea deciziilor CEDO vizând regiunea transnistreană a Republicii Moldova?

- 7% din cazurile pendinte actuale la CEDO provin din regiunea transnistreană. Cazul particular, care la moment, necesită eforturi considerabile în contextul supravegherii executării vizează speţa Catan şi alţii vs. Republica Moldova şi Federaţia Rusă.

Cazul Catan este unic, cu accent particular asupra respectării drepturilor copiilor la educaţia în limba maternă. Imperativitatea angajării într-un dialog eficient a statului respondent de identificare a măsurilor urgente legale pentru funcţionalitatea şcolilor cu predare în grafia latină este iminentă.

Complexitatea supravegherii executării cauzelor din regiunea transnistreană a Republicii Moldova este un proces unic pentru sistemul european convenţional, dar şi o provocare pentru mandatul Comitetului de Miniştri pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, în general.

- Ce riscă Republica Moldova atunci când nu execută deciziile CEDO?

- Procesul de executare a deciziilor CEDO este unul diplomatic. În cazul în care nu există progres pe o anumită cauză, sunt aplicate gradual instrumentele convenţionale de presiune, inclusiv adoptarea rezoluţiilor prin care un caz X să fie abordat la fiecare reuniune ordinară a delegaţiilor la Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei. Cazul Ilaşcu vs. Republica Moldova şi Federaţia Rusă a fost discutat la fiecare sesiune ordinară a CM CoE.

Refuzul categoric de executare şi pasivitatea părţii vizate determină şi aplicarea procedurilor coercitive legale şi anume prevederile articolului 46 (4) – forţa obligatorie şi executarea hotărârilor.

- În 2016 a fost adoptat Regulamentul privind procedurile de executare a hotărârilor şi deciziilor Curţii Europene pentru Drepturile Omului. Consideraţi că acesta va facilita procesul de implementare a deciziilor CEDO?

- Orice act normativ are scopul de a facilita un proces, prin urmare şi Regulamentul în cauză vine să orienteze şi să ordoneze instituţiile naţionale în executarea hotărârilor CEDO. Dar, aşa cum demonstrează practica, finalitatea performantă a unui proces este condiţionată de implementare, timp şi, desigur,  calitatea profesională a funcţionarilor care trebuie să-l transpună în viaţă. Pot afirma cu certitudine că acest Regulament va demonstra, în scurt timp, oportunitatea, utilitatea şi eficienţa lui.

- În cadrul unui interviu acordat pentru Report.md, avocata Violeta Gaşiţoi, menţiona că un magistrat de la Judecătoria sectorului Buiucani, Chişinău, a întrerupt şedinţa de judecată declarând participanţilor la proces, care îşi exprimau intenţia de a se adresa la CEDO: ”Lăsaţi voi CEDO în pace, că acolo lucrează o adunătură de proşti. Noi aici facem justiţie. Ei să stea acolo să facă la dânşii justiţie”. În opinia Dvs., de unde „izvorăşte” această atitudine ostilă a judecătorilor moldoveni faţă de CEDO?

- Nu cunosc cazul particular menţionat, dar m-aş abţine de la generalizări care ar caracteriza corpul judecătoresc naţional. Pe de altă parte, nici o structură naţională nu poate limita accesul unei persoane către CEDO. CEDO este o structură legală europeană, unde sunt reprezentate toate cele 47 state membre ale Consiliului Europei şi, totodată, parte la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Judecătorii Curţii sunt de înaltă calificare şi vastă experienţă, propuşi de statele membre şi aleşi printr-un proces complex competitiv.

- Ministerul Justiţiei a lansat anul trecut o iniţiativă prin care judecătorii şi procurorii, responsabili de pronunţarea deciziilor prin care Guvernul a fost condamnat de CEDO, să achite ei despăgubirile, nu statul. Cum apreciaţi aceasta iniţiativă şi spuneți-ne dacă sunteți la curent cu astfel de acțiuni de regres?

- E un subiect care îmi depăşeşte competenţele profesionale şi etice, cred. Această întrebare este mai bine să o adresaţi instituţiei de competenţă, dar trebuie să se i-a în considerare că există instituţia acţiunii de regres, Legea cu privire la repararea prejudiciului cauzat de organele de urmărire penală etc. La nivel naţional, avem norme care ar putea oferi cetăţenilor despăgubiri în cazul în care aceştia au suferit de pe urma autorităţilor naţionale. Pe cât de eficiente sunt acestea şi la cât de des cetăţenii noştri apelează la ele - nu cred că s-a făcut o evaluare în ultimii ani la acest capitol. Cert este că eficienţa justiţiei, a  mecanismelor de executare a prevederilor legale reprezintă o preocupare nu doar pentru Moldova, dar şi pentru Consiliul Europei.

- Ce ar trebui să se întâmple la nivel naţional, pentru ca numărul adresărilor la CEDO să se diminueze?

- Există niște indicatori în acest sens: creşterea nivelului de cunoaştere a drepturilor de către cetăţeni, respectarea normelor statului de drept, exercitarea cu diligenţă a atribuţiilor funcţionale de către funcţionarii publici, creşterea nivelului profesional al angajaților organelor de drept şi membrilor corpului judecătoresc, dar şi identificarea unor soluţii amiabile în cauzele disputate în instanţele inferioare, fără extinderea lor până la CEDO. De exemplu, Luxembourg are la CEDO doar 3 cereri. Deci, se poate.

Mariana Tabuncic