Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a emis decizii în cazul a cinci persoane, arestate și condamnate de așa-numitele autorități ale „republicii moldovenești nistrene” (rmn). În două dintre aceste cazuri, reclamanții au fost arestați pe teritoriul controlat de autoritățile constituționale ale Republicii Moldova, inclusiv cu sprijinul angajaților Centrului Național Anticorupție (CNA). Curtea consideră că oamenii legii din Republica Moldova nu au depus eforturile necesare pentru a proteja acești oameni.

Mai exact, Gheorghe Negruța s-a plâns Curții că, la 14 iunie 2011, a fost arestat la Rezina, oraș aflat sub controlul autorităților Republica Moldova. El susține că a fost reținut de ofițerii CNA și apoi transmis milițienilor din „rmn”. La scurt timp după reținere, a fost transportat de ofițerii „rmn” în regiunea transnistreană. Aici a fost pus sub acuzare, pentru corupție și a rămas în arest preventiv. La 8 iunie 2012, a fost condamnat, printr-o decizie a curții supreme a „rmn”, la patru ani și jumătate de privațiune de libertate. De asemenea, curtea supremă a „rmn” a dispus confiscarea unei mașini a reclamantului.

La 29 iunie 2012, a fost transferat la Penitenciarul nr. 1 din Hlinaia, unde a fost deținut, împreună cu alți 34 de oameni, „într-o baracă-depozit”. Unii deținuți sufereau de HIV/SIDA, hepatită și tuberculoză.

La 16 ianuarie 2013, CNA a informat Procuratura că doi ofițeri ai CNA asistaseră colegii lor din „rmn” în momentul arestării lui Negruța. La 24 ianuarie 2013, autoritățile moldovenești au inițiat cauze penale împotriva celor doi angajați ai CNA, însă acestea au fost încetate. Negruța a fost eliberat din detenție la 27 octombrie 2014. Curtea a constatat că reclamantul a fost arestat pe teritoriul controlat de R. Moldova și transportat în „rmn”. De asemenea, Curtea a constatat inadvertențe între poziția reclamantului și a Guvernului R. Moldova în ceeea ce privește circumstanțele arestului.

Curtea a considerat că „nu se poate concluziona” că autoritățile moldovenești au depus eforturi pentru a proteja interesele reclamantului. În acest caz, CEDO a obligat Rusia să îi plătească reclamantului 10.600 de euro drept prejudiciu moral și pentru cheltuieli. La rândul său, Republica Moldova trebuie să îi plătească 6.300 de euro.

Reclamantul Iurie Matcenco s-a plâns Curții că a fost arestat de autoritățile nerecunoscutei „rmn” și învinuit de comiterea unei escrocherii. Bărbatul a fost supus la rele tratamente și simulare de execuție. Între 7 decembrie 2009 și 21 ianuarie 2010, a declarat greva foamei, iar administrația penintenciarului nu i-a acordat asistență medicală.

La 22 ianuarie 2010, așa-numitul minister al justiției din „rmn” a informat-o pe soția lui Matcenco că acesta a fost plasat în detenție în Penitenciarul nr. 3 din Tiraspol. Autoritățile nerecunoscute de la Tiraspol au mai informat-o pe femeie că soțul ei suferea „de gastrită cronică și distrofie alimentară cu un deficit de masă corporală de 15 kilograme” din cauza că a recurs la greva foamei. În iunie 2010, Matcenco a fost condamnat de o instanță de judecată a „rmn” la nouă ani de privațiune de libertate pentru escrocherie. În acest caz, CEDO obligă Rusia să achite reclamantului 21.500 de euro ca prejudiciu moral și pentru cheltuieli.

Valeri Istrati s-a plâns Curții că a fost arestat de structurile „rmn”, la 30 iunie 2008. Judecătoria „rmn” din Râbnița l-a condamnat, la 8 iunie 2009, la doi ani și jumătate de închisoare pentru furt și escrocherie. În perioada arestului preventiv, el a fost deținut în izolatoarele poliției din Râbnița. La 17 iulie 2009, a fost transferat în Penitenciarul nr. 1 din Hlinaia. Istrati a suferit din cauza unei leziuni cerebrale și hipertensiune arterială. El a fost eliberat de către structurile „rmn” la 31 decembrie 2010. Curtea obligă Rusia să achite reclamantului 20.000 de euro drept despăgubiri morale.

Iar reclamantul Oleg Filin s-a plâns în fața Curții că, în seara zilei de 25 martie 2009, fiind acasă cu soția, copiii și un vecin, a fost reținut de trei persoane care s-au prezentat ca fiind polițiști moldoveni. Aceștia l-au invitat să îi urmeze la secția de poliție din sectorul Ciocana, municipiul Chișinău.

Inițial, bărbatul a fost de acord, dar când a văzut că automobilul avea plăcuțe de înmatriculare cu numere „rmn”, a opus rezistență. În cele din urmă, Filin a mers împreună cu pretinșii polițiști, însă, la aproximativ o jumătate de oră, și-a sunat soția ca să o informeze că se afla la sectorul de poliție Dubăsari, într-o zonă controlată de structurile „rmn”. La 21 octombrie 2009, judecătoria Dubăsari din „rmn” l-a găsit vinovat pe Filin de comiterea unui jaf armat produs și l-a condamnat la opt ani de închisoare. La 22 decembrie 2009, hotărârea a fost menținută de către pretinsa curte supremă a „rmn”.

La 15 iulie 2010, Filin a depus o plângere la Procuratura Generală a R. Moldova, invocând implicarea ofițerilor de poliție moldoveni în răpirea sa. Procuratura Generală a R. Moldova a deschis o cauză penală, încetată pe motiv că nu a fost posibilă identificarea persoanelor vinovate. La 22 ianuarie 2013, Curtea Supremă de Justiție a R. Moldova a declarat drept nule deciziile instanțelor penale ale „rmn” adoptate împotriva lui Filin. CEDO a observat că Guvernul R. Moldova nu a explicat modul în care mașina ofițerilor „rmn”, cu reclamantul în interior, a putut să traverseze, fără dificultăți, posturile de control.În aceste condiții, Curtea nu este satisfăcută de faptul că autoritățile moldovenești nu au depus eforturi adecvate pentru a împiedica reținerea ilegală a acestei persoane. În cazul Filin, CEDO, a obligat Rusia să îi plătească despăgubiri în mărime de 10.600 de euro. La rândul său, R. Moldova trebuie să îi achite reclamantului 6.300 de euro.

Reclamantul Vasile Untilov s-a plâns în fața Curții de condițiile inumane de detenție și de lipsa unui remediu efectiv. La 27 octombrie 2009, structurile „rmn” l-au arestat pe reclamant, suspectat de trafic de droguri. Untilov a fost plasat în arest preventiv, până la 26 octombrie 2011. În această perioadă, el a fost deținut în sectorul de miliție Tiraspol, Penitenciarul nr. 1 din Hlinaia, sectorul de miliție Bender și Penitenciarul nr. 3 din Tiraspol.

Untilov a invocat celulele supraaglomerate, lipsa aerisirii, umiditate ridicată, toaletă neseparată de celulă, mâncare de proastă calitate, precum și insecte și mucegai. La 26 octombrie 2011, judecătoria Bender din „rmn” l-a condamnat la 16,5 ani de închisoare. La 22 noiembrie 2011, curtea supremă din „rmn” a redus pedeapsa la 15 ani. Untilov a fost transferat în Penitenciarul nr. 2 din Tiraspol, în condiții de detenție similare celor descrise mai sus. CEDO obligă Rusia să îi plătească reclamantului 21.500 de euro.

Anticorupție.md