Ce urmează după Brexit?
Tabăra Leave a câștigat referendumul, ceea ce înseamnă că Marea Britanie trebuie să plece din UE. Leave - 51,9%, Remain - 48,1%. Urmează negocierile pentru redefinirea relației dintre Bruxelles și Londra.
Regatul Unit a decis să părăsească Uniunea Europeană dupa 43 de ani, într-un referendum istoric. Potrivit voturilor numărate, Londra și Scoția au votat pentru rămânerea în UE, dar tabăra pro-remain” a fost afectată de votul pro-„leave” din Țara Galilor și nordul Angliei.
Acordul UE - Marea Britanie
Înțelegerea din februarie, care oferea britanicilor un statut special, va fi aruncată la coș, scrie BBC Online. Premierul David Cameron obținuse garanții privind nediscriminarea țării sale în raport că statele din Zona euro, cu scopul de a proteja City-ul londonez. În schimb, Marea Britanie promisese că nu va bloca o integrare mai aprofundată a Zonei euro.
În cazul în care Marea Britanie reușește să negocieze accesul la Piața Unică a UE în condiții preferențiale, este puțin probabil ca acordul să mai includă și aceste garanții de nediscriminare.
Negocierile de retragere
David Cameron a declarat că va folosi procedura din art. 50 din Tratatul UE pentru a negocia termenii retragerii. Pașii următori sunt însă incerți, mai ales că scena politică din Marea Britanie va deveni turbulentă, iar divizarea Partidului Conservator se va accentua.
Articolul 50 al Tratatului de la Lisabona, care nu a mai fost folosit până acum, prevede un termen de doi ani pentru ajungerea la un acord privind ieșirea unui stat din spațiul comunitar. Termenul poate fi extins doar cu acordul tuturor statelor membre.
Marea Britanie va trebuie să renunțe la legislația europeană. Unele prevederi vor rămâne în picioare, în domeniile în care politicile europene sunt aplicate și în țări non-UE, precum Norvegia și Elveția, care au o relație specială cu Bruxellesul.
În cadrul procesului de "divorț”, Marea Britanie și Uniunea Europeană trebuie să rezolve problema bugetului comunitar și să decidă drepturile cetățenilor europeni din Albion, dar și pe cele ale britanicilor care trăiesc în alte state membre.
Acordul trebuie aprobat de majoritatea țărilor membre, de Parlamentul European și de Parlamentul britanic.
O nouă relație comercială
Discuțiile privind stabilirea unor noi acorduri comerciale între Regatul Unit și UE ar putea începe în cursul perioadei de negociere de doi ani, dar nu neapărat.
În cazul în care UE este de acord să aștepte până la retragerea formală a Marii Britanii, negocierile ar putea dura timp de încă cinci ani sau chiar mai mult. În așteptarea unui acord, relațiile comerciale vor fi reglementate în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului.
Asta înseamnă că exportatorii britanici vor fi nevoiți să plătească noi tarife, la fel ca și cei din China și SUA. Sectorul serviciilor din Marea Britanie - care reprezentă 80% din economia britanică - va pierde accesul preferențial la Piața Unică.
Acordurile de liber schimb pe care UE le-a negociat cu 53 de țări, printre care Canada, Singapore și Coreea de Sud, nu se vor mai aplica și în Regatul Unit. În cazul în care Marea Britanie dorește să aibă parte de beneficiile unor astfel de acorduri, va trebui să renegocieze cu fiecare țară în parte.
În ceea ce privește accesul deplina la Piața Unică, Marea Britanie ar trebui, potrivit reglementărilor, să respecte anumite condiții: libera circulație a persoanelor, o anume contribuție la bugetul UE și respectarea unor legi europene.
Este puțin probabil ca UE să renunțe la aceste condiții, de teama că și alte țări ar putea ieși din club.
Marea Britanie ar putea să aplice aceste reguli, dar nu le va mai putea influența, întrucât nu va mai avea drept de vot. Mulți din tabăra Brexit consideră însă această variantă, care ar urma exemplu Norvegiei, drept inacceptabilă.
Dar Marea Britanie mai are un as în mânecă: este o piața importantă pentru exporturile UE, în special pentru mașinile germane și produsele alimentare din Franța.
Fără contribuții la buget
Britanicii nu vor mai contribui la bugetul comun, după ce pleacă din UE.
Actuala contribuție anuală, de circa 8,5 miliarde de lire sterline (11 miliarde de euro) ar putea fi folosită pentru Sistemul național de sănătate, așa cum au cerut unii din tabăra Leave, sau pentru reducerea TVA la combustibil.
Dar fermierii britanici nu vor mai beneficia de plățile directe de la Bruxelles, care au fost de 2,5 miliarde de lire sterline în 2015. Momentan, nu este clar dacă Guvernul britanic va putea suplini el aceste plăți, și în ce cuantum.
Probleme vor avea și regiunile mai sărace din Marea Britanie, care nu vor mai putea accesa fonduri europene.
Imigrația
Londra va încerca să reducă imigrația din UE, probabil după modelul sistemului bazat pe puncte folosit de Australia. Asta înseamnă că vor avea prioritate angajații bine pregătiți, în timp ce va fi blocat accesul celor necalificați.
Dar, mai întâi, Marea Britanie trebuie să clarifice statutul celor aproape 3 milioane de europeni care lucrează în prezent aici. În perioada de negociere a ieșirii, este puțin probabil să existe modificări în privința libertății de circulație a persoanelor.
Aproape 2 milioane de britanici trăiesc în alte state UE, astfel că Londra trebuie să fie atentă: orice măsuri va lua împotriva muncitorilor europeni, riscă represalii împotriva cetățenilor săi din străinătate.
Ceea ce poate face Guvernul imediat este să înăsprească regulile privind accesul la beneficii al cetățenilor europeni.
Fără îndoială, Brexit va da apă la moară și altor tabere antieuropene și antimigrație din UE. Deja formațiunile de extremă dreapta din Olanda, Franța și Marea Britanie au cerut referendumuri privind ieșirea țărilor lor din spațiul comunitar.
Comentarii