Interviu   Siria    

Refugiat, patiser la Giurgiu: „România m-a ales pentru a veni aici [...] Nu vreau să plec în Vest”.

Mahmoud a plecat, împreună cu alți sirieni, în căutarea unui colț de lume liniștit, fără bombe, fără capete tăiate și fără reguli greu de înțeles.

Refugiat în altă țară înseamnă pentru ei o teamă continuă pentru ziua de mâine pe un teren unde nimic nu e ca acasă. Pentru cei care au fugit din calea bombelor singurul lucru pozitiv e că au găsit o țară liniștită. Și, pentru cei norocoși, și un loc de muncă.

Familia lui Mahmoud e risipită în mai multe țări. Unii în Liban, alții în Turcia. Numai el a ajuns în Europa. Cu greu a ajuns în Grecia, iar acolo a fost găsit de polițiști. A stat aproape un an într-o tabără de refugiați, dar România i-a oferit o casă și un loc de muncă. Cu el mai sunt încă patru sirieni, fiecare cu povestea lui deloc de invidiat.

Au fost aleși de România, o firmă le-a dat un loc de muncă în panificație. Sunt recunoscători pentru tot ce au primit la Giurgiu și nu ar da acum România pe nicio țară din vestul Europei.

Șefa lor spune că nu a întâlnit de zeci de ani angajați mai serioși, mai harnici și punctuali ca cei cinci sirieni care pregătesc dulciuri pentru români.Mahmoud spune că românii sunt foarte buni, dar cel mai mult îi datorează Florentinei Tincu, reprezentanta Jesuit Refugee Service (JRS), cea care se ocupă de zeci de refugiați ajunși la Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de Azil din Giurgiu.

Este foarte greu pentru refugiați să își găsească un loc de muncă din cauza barierei lingvistice. Dar Mahmoud și prietenii lui au arătat că nimic nu este atât de greu. Trebuie doar să îți dorești. Și ai nevoie și de un dram de noroc.

 Notă importantă: Materialul video are subtitări în română și engleză și este disponibil în format HD. Vă rugăm selectați aceste elemente utilizând butonul Setări/Settings al YouTube.

Un frate a fugit în Turcia, doi în Liban. Mahmoud e singurul care a ajuns în Europa

„O parte din familia mea a rămas în Damasc, altă parte a rămas în orașul meu natal, Deir ez-Zor.”

„Siria era o țară sigură, dar, după conflict, totul s-a schimbat, totul a fost distrus, de aceea am preferat să plecăm din țară, să scăpăm, să căutăm o țară sigură.”

„Am evadat de unul singur. A fost foarte greu. Un frate a reușit să plece în Turcia, iar o soră și un frate au ajuns în Liban, pentru că este lângă Siria și a fost ușor pentru ei. Dar în Europa doar eu am ajuns.”

„Am plecat prin Turcia, apoi am ajuns în Grecia, unde am stat 9 luni. Acolo am aplicat pentru a-mi continua studiile. După 3-4 luni, România m-a ales pentru a veni aici.”

„Am acceptat să vin în România pentru că am auzit multe lucruri despre această țară. Eu am decis să vin în România, să o descoper, să văd România. Am deja 3 luni de când sunt aici.”

Își dorește un serviciu mai bun, dar e mulțumit și cu ce are în acest moment

„Nu vreau să plec în vest, nu vreau să părăsesc România. Vreau să rămân aici. Pentru mine este foarte bine să rămân în România. Am început să învăț limba și îmi plac oamenii de aici.”

„Am învățat engleza în Damasc, la universitate. Acum vreau ca din anul următor să-mi continui studiile, dacă este posibil.”

„Nu vreau să uit să le mulțumesc celor de la JRS care ne-au ajutat foarte mult cu orice. Sunt oameni minunați. Vreau să găsesc un serviciu mai bun, dar pot să lucrez în continuare și aici”.

Proprietara patiseriei: I-am primit ca într-o familie

În patiserie lucrează atât Mahmoud, cât și alți patru refugiați, toți sirieni. Fiecare are povestea lui, propria dramă, chinul drumului pentru a evada din infern. Unul dintre ei, de exemplu, și-a pierdut întreaga familie în Siria. Nu spune nimic, însă, își păstrează durerea în interior.

„Sunt foarte mulțumită de ei. Sunt oameni serioși, sunt foarte muncitori, chiar dacă ei nu cunosc limba română, iar noi nu cunoaștem araba. Comunicăm câte puțin în engleză, câte puțin prin limbajul semnelor. Eu sunt încântată și cred că și ei sunt încântați că sunt aici. I-am primit ca într-o familie. Sunt serioși, se țin de program, sunt foarte punctuali”, spune Liliana Ciobanu, cea care a angajat grupul de sirieni refugiați la firma sa.

„Am aflat de refugiați de la un prieten care lucrează în presa locală și tot de la el am aflat că ei sunt dispuși să muncească și caută locuri de muncă. Și am zis «De ce nu? Hai să încerc».”

„Într-o seară, destul de târziu, trecut de 10:30, am văzut că îmi tot veneau mesaje pe telefon. Mi-a fost greu să le citesc, pentru că ei traduceau după google. A doua zi, trebuiau să plece cu cei de la Centrul pentru Refugiați să își facă niște analize medicale la București și nu se puteau prezenta la muncă. Mi-au tot explicat și și-au cerut scuze pentru că nu vin. Spuneau că vor munci a doua zi și să nu mă supăr pentru că nu depindea de ei. Au fost contactați seara. Iar noi ne gândeam că nu s-a mai întâmplat de 20 de ani ca un angajat să își ceară atâtea scuze că nu poate să vină la lucru. Din contră, dacă era de la noi poate că și uita să spună de ce nu a venit”, a mai spus Ciobanu.

Florentina Tincu – JRS: Statul ar trebui să dea facilități celor care angajează refugiați

„Asta este misiunea noastră, să îi prezentăm, să le facilităm întâlnirea cu agenții economici, cu instituțiile care îi pot ajuta și aici vorbim de Primărie, de Direcția de Asistență Socială, Direcția de Finanțe, de Casa de Asigurări de Sănătate, unde de altfel am și întâmpinat probleme, dar am avut parte și de suportul dumnealor”.

„Încercăm să-i ajutăm, încercăm să-i integrăm, iar asta înseamnă și accesul la piața forței de muncă, la serviciile de sănătate, la învățământ. Încercăm să-i includem pe refugiați în categoria celor care ar trebui ajutați de legislație să-și găsească mai ușor un loc de muncă. Mă refer la anumite facilități pentru a putea fi mai ușor ajutați, iar agenții economici ar fi mult mai tentați să îi angajeze pentru anumite facilități fiscale, pentru că totul se reduce la bani, până la urmă.”

Autori:

Andrei Astefănesei (interviu, text), Dani Drăgan (filmări și editare video)

Proiectul nostru

Ruta pe care refugiații curg din Siria spre Europa nu s-a închis după vârful din anul 2015. Doar numărul celor care ajung în Vestul bogat și plin de oportunități a scăzut, după ce traseul s-a îngreunat mult față de conjunctura favorabilă din urmă cu un an și ceva.

Unele state și-au închis, practic, granițele, forțând valul de oameni sa le ocolească sau blocând pur si simplu drumul lor spre visul european.

Ajutarea refugiaților este în continuare o problemă pentru statele sărace din regiune, care nu au suficiente resurse pentru a-i găzdui și care s-au trezit, peste noapte, cu mii de oameni vulnerabili pentru care trebuie să asigure condiții minime de viață.

EurActiv România a documentat cu sprijinul financiar oferit de German Marshall Fund – Black Sea Trust, dificultățile și tragediile imigranților și refugiaților mai vechi sau mai noi din Orientul Mijlociu care bat la poarta Europei.

Ne-am uitat mai atent la provocările cu care se confruntă, dar și la oportunitățile pe care le pot accesa pentru a-și reface viața, la povești de groază despre modul în care oamenii au scăpat de la moarte și la exemple formidabile de compasiune, la prejudecăți înșelătoare și neînțelegeri ce privesc realitățile zilnice și la cazuri extraordinare de integrare.

Articolul anterior

UPDATE /VIDEO/ Rușii se răscoală împotriva regimului Putin. Alexei Navalnîi, arestat!

Articolul următor

Refugiat sirian în România: Teroriștii au interzis chimia și biologia pentru că sunt de la diavol