PanamaPapers    

Offshore: o lume opacă, ascunsă tuturor, mai puțin celor care profită de ea

În ultimii ani, guvernele au început să investigheze mai amănunțit modul în care băncile mută, ascund sau chiar spală banii bogaților lumii prin paradisuri fiscale.

Potrivit unei estimări bazate pe date ale Băncii Mondiale, FMI, ONU și a băncilor centrale din 139 de țăi, între 21.000 și 32.000 de miliarde de dolari sunt ascunse în paradisuri fiscale, o sumă ce depășește datoria SUA. Iar studiul Tax Justice Network nici măcar nu a încercat să evalueze banii proveniți din fraude, trafic de stupefiante și alte infracțiuni, ale căror autori folosesc cam aceleași state și teritorii.

Ce înseamnă de fapt offshore? 

Începând din deceniul șapte al secolului trecut, autoritățile fiscale, experții în siguranță națională și terorism, dar și cei care luptă cu traficanții de droguri sau jurnaliștii de investigație au început să realizeze că există sume imense de bani ascunse departe de ochii publicului, dar și ai încasatorilor de taxe. Aceste sume sunt protejate de o gamă largă de profesioniști din domeniul financiar sau juridic, de la bancheri la consultanți de investiții, avocați extrem de specializați sau contabili foarte pricepuți.

În căutarea unui loc sigur și discret în care să-și plaseze banii, dar și alte active precum colecțiile de bijuterii sau de artă, oamenii foarte avuți apelează de foarte mulți ani la bănci din Elveția sau Singapore.

Însă activitatea de private banking (servicii preferențiale oferite de instituții financiare persoanelor cu venituri sau averi ridicate) este de mult timp virtuală, astfel că nu mai e nevoie de deplasarea propriu-zisă în alte țări, ci doar de crearea unei structuri de proprietate care poate fi ușor transferată și administrată, în funcție de interesul persoanelor care dețin obiecte de valoare, dar – de multe ori – în defavoarea statului în care acesta rezidă.

Sigur că de multe ori sunt preferate state sau teritorii chiar offshore – adică insule exotice ca Bermuda, Insulele Cayman, Antigua sau Tortola -, dar multe paradisuri fiscale sunt situate chiar în interiorul Europei: Monaco, Liechtenstein, Elveția sau Gibraltar, sau în unele state din SUA, precum Nevada sau Delaware.

Pe lângă nivelul foarte redus al impozitelor, astfel de teritorii oferă un nivel ridicat de discreție când vine vorba de proprietatea companiilor, în timp ce înființarea unei firme sau chiar a unei bănci este foarte simplă.

În cele aproximativ 80 de paradisuri inventariate de Tax Justice Networktrăiesc aproximativ 60 de milioane de persoane și au fost înregistrate peste 3,5 milioane de firme paravan, mii de bănci și firme de asigurări, peste jumătate din flota mondială de vase de peste 100 de tone și zeci de mi de subsidiare ale corporațiilor internaționale.

Este clar însă că, deși sunt mii de bănci și companii în Panama, Insulele Virgine Britanice sau Bermuda, oamenii cu greu și-ar lăsa averile doar în grija acestor vehicule insuficient capitalizate. De fapt, de cele mai multe ori banii se întorc în general pe piețe dezvoltate, cu legislație extrem de bine pusă la punct, cu piețe de capital foarte lichide și bine supravegheate, cu bănci și asigurători cu o soliditate de necontestat. Practic, fondurile sunt deseori folosite chiar acolo unde au fost generate, doar originea lor este acum ascunsă.

Estimarea TJN (21-32 mii de miliarde de dolari aflați în conturi offshore) este foarte conservatoare, potrivit autorilor studiului, și nu include active precum lingouri, cai de curse, iahturi sau proprietăți care pot fi, de asemenea, deținute prin intermediul unor vehicule înregistrate în paradisuri fiscale. 

Cele mai populare destinații

Potrivit documentelor firmei panameze de avocatură Mossack Fonseca, dezvăluite în cadrul unei ample investigații jurnalistice privind afacerile offshore, jumătate din companiile înregistrate sunt înființate în Insulele Virgine Britanice. Pe locul al doilea se află Panama, chiar ţara în care se află sediul central al firmei de avocatură, urmată de Bahamas, Seychelles, Niue, Samoa, Anguilla, statul american Nevada, Hong Kong şi Marea Britanie.

Investigaţia #PanamaPapers este rezultatul colaborării a unor jurnalişti din 80 de state, care au analizat 11,5 milioane de documente obţinute de la firma Mossack Fonseca de jurnaliștii de la publicația germană Süddeutsche Zeitung, care a colaborat cu rețeaua internațională a jurnaliștilor de investigație International Consortium of Investigative Journalists (ICIJ).

Documentele dezvăluite de (ICIJ) includ numele a 140 de politicieni şi persoane publice din întreaga lume, între care foşti şi actuali lideri mondiali, respectiv premierii Islandei şi Pakistanului, preşedintele Ucrainei şi regele Arabiei Sauditate, dar şi apropiaţi ai preşedintelui rus Vladimir Putin. În total, documentele fac referire la peste 214.000 de companii offshore, legate de persoane din peste 200 de ţări şi teritorii.

Euractiv.ro

Articolul anterior

Maidanul ucrainean la Amsterdam

Articolul următor

Mai multe trupe americane pentru Europa de Est