Sunt cei care dau ultima șansă pacienților cu COVID-19. Stau la ultima poartă. După ei e Sfântul Petru cu tot ceea ce scrie în Biblie. Tot ce își doresc e ca oamenii să înțeleagă că virusul e în aer și e un virus care ucide cu durere. Iar negarea lui înseamnă un cerc închis pe care ne vom roti fie până vom conștientiza, fie până când vom rămâne foarte puțini.

Cu o experiență de peste 45 de ani în domeniul anesteziologie, șeful Clinicii Universitare Reanimare, Victor Cojocaru, luptă acum pentru viețile pacienților COVID pozitivi ajunși în Terapie Intensivă în stare gravă și extrem de gravă. Răsfoiește câteva radiografii ale pacienților, paralel răspunzând la telefoane.

- Asta-i o radiografie nu chiar bună. Este a unui bolnav intrat aseară. Unde-i negru aici, vedeți? Acesta-i aerul de sub piele. Plămânul s-a spart și aerul a ieșit sub piele.Daniel a adus aseară, cu Aviasanul, un bolnav muribund, în stare foarte gravă.

Daniel Mândrilă are 32 de ani. A început să lucreze din anul patru de studii și timp de șapte ani a lucrat felcer pe ambulanță. Acum este șeful secției Terapie Intensivă 3 COVID, de la spitalul Clinic Republican „Timofei Moșneaga”.

Daniel Mândrilă, șef secție Terapie Intensivă 3 COVID, SCR „Timofei Moșneaga” / FOTO: Report.md

Report.md: Pe rețelele de socializare, pe la oficiile poștale sau prin magazine oamenii spun că nu există niciun virus și că tot ce anunță autoritățile este conspirație. Spun că medicii au de îndeplinit planul...

Victor Cojocaru: Oamenii pot spune orice, pentru că au libertatea cuvântului. Realitatea este însă alta - COVID-ul există în toate țările lumii, inclusiv la noi. Potrivit datelor OMS, Moldova este campioană la numărul pacienților gravi. La spitalul nostru tratăm cazurile grave și extrem de grave. În Terapie Intensivă nu doar că sunt foarte mulți pacienți, dar sunt în stare extrem de gravă. Totuși, comparând statisticile, în alte țări letalitatea este mai înaltă. Dacă la începutul epidemiei primeam câte 48-54 de pacienți zilnic, astăzi avem 34. Doar că sunt într-o stare mult mai gravă decât cei de la început. Explicația e simplă - valul. Mai întâi a fost un număr mare de infectări, iar complicațiile au apărut abia peste două săptămâni, plus încă vreo 2-3 săptămâni de tratament și, respectiv, decesele corespund numărului de îmbolnăviri.

Daniel Mândrilă: Din păcate, virusul este real și e foarte agresiv. Aceste (teorii ale conspirației) supoziții ale oamenilor depind de educația și responsabilitatea fiecăruia. Dacă eu sunt responsabil, ar fi bine ca toată lumea să fie așa și, poate, situația ar fi alta.

Reporter: De câte ore sunteți în tură?

Daniel Mândrilă: Aseară am fost cuAviasan și am adus un pacient în stare extrem de gravă de la Ceadîr-Lunga. Până am ajuns, până l-am conectat la aparat, până l-am stabilizat hemodinamic s-a făcut ora 2.00. Astăzi sunt și în tura de 24 de ore.

Reporter: Eram pregătiți de pandemie?

Victor Cojocaru: Am reușit să ne reorganizăm. Ne-am conjugat eforturile și mijloacele pentru a acorda asistență pacienților gravi și foarte gravi. Pentru asta avem două spitale mari – SCR și Spitalul de Urgențe. Un pacient grav de COVID presupune cheltuieli enorme - resurse financiare și umane. În ceea ce privește componenta umană, situația e catastrofală. Imaginați-vă cum lucrează un medic timp de 24 de ore - în scafandru, cu ochelari și vizieră. Practic, lucrează cu ochii închiși. Este foarte obositor și stresant. Medicii noștri chiar sunt eroi. Lucrează până la epuizare. Îl vedeți pe Daniel. Are nasul julit. Toți sunt cu nasurile julite de la ochelari și măști. Au răni pe față, dar nu se plâng.

Daniel Mândrilă: Noi nu suntem doar medici pentru ei. Suntem și parte a familiei, pentru că ei sunt foarte afectați, inclusiv emoțional. Contactul cu rudele nu este posibil prea des, dar noi le transmitem pacienților vești din partea familiei. Le spunem că cei de acasă îi așteaptă și că trebuie să lupte. Cel mai greu e să sunăm rudele și să le anunțăm că apropiatul lor a murit.

Victor Cojocaru: COVID-19 este un virus imprevizibil. O lume întreagă se ocupă acum de determinarea procesului patologic: care este perioada de incubare, la cât timp apar semnele clinice, de ce sunt atacați mai mult bătrânii? Fără a cunoaște amănunțit virusul, nu poți dirija eficient terapia. Noi intervenim terapeutic în funcție de reacția organismului la o agresiune. Volumul de lucru este etapizat, ierarhizat. Imediat ce a intrat în terapie intensivă, pacientul primește 4-5 picurători, 4-5 seringi cu medicamente. Peste o ora jumătate, când vin primele analize, ajustăm strategia de intervenție. Asta ne ajută.

Daniel Mândrilă: La internare, pacientul simte că se sufocă, e în panică, agitat - transpirație rece, cianoză, hiperemie a feței. Încercăm psihologic să-l liniștim, să-l ajutăm.

Reporter: Când sunt intubați, ei simt? Sunt conștienți de ceea ce li se întâmplă?

Daniel Mândrilă: În multe cazuri pacientul poate nici să nu înțeleagă. După ce își revin și îi transferăm în altă secție, ne spun că nu-și amintesc absolut nimic.

Reporter: Neștiind ce li se întâmplă, pot deveni agresivi?...

Daniel Mândrilă: Asta se întâmplă pe fonul hipoxiei (aport insuficient de oxigen în organism). Uneori încercăm să-i fixăm de paturi, să-i calmăm medicamentos. Încercăm toate metodele care pot fi aplicate.

Victor Cojocaru: A fost adus la noi un tânăr. Ieri credeam că îl pierdem. Astăzi l-am deconectat de la aparat. L-am salvat, dar nu putem ști cum va evolua starea lui până în seară. La Terapie Intensivă, timpul se măsoară în minute și ore. Un pacient care, practic, nu avea plămâni - astăzi respiră singur, deconectat de la aparat. Iată acum avem un pacient în stare gravă și am reușit să oprim evoluția negativă. Am stagnat-o. Poate până în seara vom crește parametrii spre bine. Cea mai tânără pacientă a fost o femeie gravidă. Acum este bine, acasă. Am avut vreo patru pacienți care au trecut prin șocuri violente și toți au supraviețuit. Cel mai bătrân a fost de 91 de ani. Într-o secție au murit 67% din intubați. În altă secție 27, în alta 40. E vorba de suflete. Nu poți vorbi despre asta cu „inimă rece”, fără sentimente.

Reporter: Se întâmplă să vă uitați la un pacient și să știți că și-a epuizat șansele?

Victor Cojocaru: Avem scoruri de determinare a gradului de severitate a pacientului și, totodată, putem calcula mortalitatea predictivă, adică așteptată. Dar la COVID nu putem utiliza aceste scoruri, pentru că ne dau o mortalitate foarte joasă, de 1-2 procente. De aceea, în clinică, am făcut un alt scor caracteristic COVID-ului.

Reporter: Care sunt prognozele? Ce ne așteaptă?

Victor Cojocaru: Chiar dacă numărul cazurilor va începe să scadă, Terapia Intensivă va mai lucra încă două luni. Vom fi suprasolicitați.

Reporter: Cât costă întreținerea unui pacient în Terapie Intensivă?

Victor Cojocaru: Foarte scump. Avem proceduri de 300 de euro, de 500 de euro. Terapie Intensivă este o „cucoană” foarte pretențioasă. Orice procedură costă enorm. Întreținerea și tratamentul unui pacient poate costa de la 40-50 de mii de lei până la 200 000 de lei. Eu tratez și răspund de calitatea actului medical. De bani răspunde managerul.

În Terapie Intensivă sunt implicați aproximativ 180 de oameni. 95 la sută din lucrătorii medicali s-au aruncat în lupta cu COVID. A fost și 1-2 procente care au spus că lor asta nu le trebuie. Au fost și din acei din grupa de risc. Avem diferite situații.

Reporter: Și rămân să lucreze doar cei tineri?

Victor Cojocaru: Cei tineri la mine-s „foc”! Nu faci nimic la război fără disciplină. La fel și în circumstanțe extreme. Ce folos că asistenta medicală este excelentă, dar ajutorul vine cu zece minute întârziere? Ce folos că medicul a stabilit medicația într-o succesiune anumită, dar ea se efectuează invers? Da, medicul poate spune „am făcut tot”. A făcut, dar nu în succesiunea care trebuie. De asta și vă spun că fără disciplină, nu obținem rezultat. Noi începem terapia concomitent cu diagnosticul, altfel bolnavul moare cu diagnosticul pus, dar netratat. Nici nu vă imaginați ce este în Terapie Intensivă! Este un volum de lucru colosal. Medicul intră în gardă pentru 24 de ore. 14 din ele este în focar. În celelalte ore se odihnește, adică lucrează la calculator. Dacă îi mai rămân câteva minute, mănâncă măcar o dată în zi.

Reporter: În discuția noastră l-ați pomenit de câteva ori pe Dumnezeu…

Victor Cojocaru: Suntem creștini. Nu mergem prea des la biserică, dar când decedează pacientul, îi punem o lumânare. 

Reporter: Reușiți să dormiți?

Victor Cojocau: Dorm. Și dorm bine. Dar de la miezul nopții până la 6.00 dimineața sunt sunat de vreo 4-5 ori de la spital – atât de la noi, cât și de la cele din țară. Dar adorm repede și dorm fără alte gânduri.

Daniel Mândrilă: Acum, pe timp de COVID, este mai complicat cu somnul. De două luni nu am mai fost acasă. Îmi protejez astfel familia.

Reporter: Când o să vă revedeți familia?

Daniel Mândrilă: Când se va termina totul. Sper că îi voi revedea.

Reporter: Psihic mai rezistați?

Victor Cojocaru: Avem nevoie de consiliere, dar nu avem timp pentru consiliere. Cum să stăm o oră la psiholog, când pacienții se sufocă?

Reporter: La începutul pandemiei, medicii erau susținuți vizibil de cei care stăteau în case. Acum dimpotrivă, apar tot mai multe comentarii în care oamenii acuză medicii că ar fi vinovați de carantina prelungită, că ar fi parte a conspirației, că au de îndeplinit „planul”...

Daniel Mândrilă: E deranjant că există astfel de percepții, mai ales că noi cunoaștem realitatea. Știm cât efort și sacrificiu investim. Dar asta nu ne descurajează în a ne face corect meseria. Noi muncim cu dedicație indiferent dacă suntem aplaudați sau blamați. Nu cerem mult. Ne mulțumim și cu un „Bună ziua!”. Nu aplauze așteaptă medicii, ci măcar un pic de respect. 

Victor Cojocaru: Jumătate dintre medicii noștri nu ar trebui să lucreze în această perioadă. Unul are copil, dar grădinița nu lucrează și nu are cu cine îl lăsa. Altul are o boală cronică, mamă singură și nu are cu cine lăsa copilul. Avem lucrători care nu și-au văzut copiii de două luni. Doar prin Skype și la telefon. Nu mi-am văzut nepotul de două luni jumătate. E jale mare să nu-l văd. Înainte îmi zâmbea când mă vedea. Acum cred că nici n-o să mă recunoască. Medicii stau în căminul Universității. Condițiile nu sunt de 7 stele. Dar condițiile devin automat de 7 stele atunci când, obosiți, cad în pat și dorm. Cu pacientul conectat la aparat este foarte greu de lucrat. Este legumă. Aparatura necesită mare atenție.

Toată noaptea nu am dormit. Am fost noaptea la spital, am avut niște cazuri mai complicate.  Din cei 300 de pacienți care au fost la noi, poate vreo 10 din ei țin minte pe unde au fost. O pacientă, după ce a stat trei zile intubată și apoi și-a revenit, întreba ce vrem de la ea, că ea se simte bine. Nici nu ținea minte că a fost intubată. A fost, practic, moartă. Atunci când sunt intubați, conectați la aparate, ei sunt, practic, la Sfântul Petru. Îi readucem pe lumea asta treptat. Când se trezesc, țin minte chirurgul, infecționistul, dar pe noi nu.

Reporter: Totuși, mulți din cei de afară nu cred că virusul COVID este un pericol real. Neagă existența virusului...

Victor Cojocaru: Cea mai ușoară boală este cea pe care nu o vezi și nu este a ta. Populația nu vede ce se întâmplă cu oamenii de aici. Deseori ne ascundem și mai plângem, pentru că n-am reușit să salvăm o viață. Pentru cei care stau acasă, aceste decese înseamnă doar cifre. Statistici. „A mai murit un om”, „au mai murit 8 oameni”. Dar omul acesta care a murit este tatăl cuiva. Tatăl a trei copii. Poate bunelul acela care a murit și-a sacrificat viața pentru a-și crește copiii. Cei de acasă trebuie să treacă prin creier aceste realități. Iar bravada aceasta că „poate să i se întâmple oricui, numai nu mie” este periculoasă. Dacă nu te păzești tu, nu te păzește nimeni! Dumnezeu îi ajută pe toți, dar fiecare se protejează pe sine.

Îi aud pe unii spunând că masca nu e utilă. Este o abordare periculoasă care nu trebuie tolerată. Masca de protecție este esențială! Distanța socială este foarte importantă! Cei tineri să nu se relaxeze și să creadă că virusul atacă doar persoanele în vârstă. O doză mare de infecție poate doborî orice sportiv sau persoană fără nicio patologie. Ei mor mai repede. De ce? Au imunitatea bună și organismul răspunde cu hiperactivitate - un răspuns violent și ei mor. Toată lumea trebuie să se protejeze. De la mic la mare. Repet - de la mic la mare! Dacă ești la frigărui și scoți masca, acolo te poate prinde coronavirusul. Acolo! Sunt forme ușoare, dar oricum, persoana este infectată. A strănutat, a tușit și cineva cu imunitatea mai slabă a înhățat infecția.

Reporter: De cât timp nu ați fost acasă?

Victor Cojocaru: Încă de la începutul pandemiei. Soția s-a mutat la fiica și stă împreună cu ea și nepoțelul. Eu cu ginerele, care este tot medic la acest spital, locuim separat de ele. Suntem împreună nu doar la lucru, dar și acasă.

Reporter: Cum suportă colegii Dvs. izolarea de familie?

Daniel Mândrilă: Colegii mei sunt supraobosiți. Sunt epuizați. Sunt la limită. Pe de altă parte, înțelegem „poarta” la care stăm și că nu avem voie să cedăm. Este foarte greu psihologic și emoțional, dar încercăm să ne ajutăm și să ne susținem reciproc.

Reporter: Unde mergeți în vacanță în această vară?

Daniel Mândrilă: Acasă…

Reporter: Ce vă lipsește cel mai mult și decine vă este dor în acest moment?

Victor Cojocaru: Mi-e dor de nepoțel și de soție.

Autor: Violeta Colesnic / FOTO: Elena Covalenco / Editor: Vitalie Călugăreanu