Report.md îi împrospătează memoria încă nepreședintelui Dodon
Președintele ales al Republicii Moldova, Igor Dodon susține că în 1992, la Nistru, a avut loc un „război civil”, iar Chișinăul trebuie să-și ceară scuze de la autoritățile separatiste de la Tiraspol. Dodon a făcut aceste afirmații într-un interviu acordat postului rusesc de televiziune „Russia Today”, post TV considerat principala armă propagandistică a Kremlinului contra Occidentului.
„Recunosc că vina în acel război civil de la Nistru îi aparține Chișinăului. Totul a început din cauza faptului că la Chişinău au existat minţi fierbinţi, care au dorit unirea cu România. Mai întâi am mers peste Găgăuzia, apoi asupra regiunii transnistrene. Am vorbit în repetate rânduri că trebuie să recunoaștem acest lucru și să ne cerem scuze”, a declarat noul președinte al Republicii Moldova.
Dodon a menționat că vrea să viziteze Tiraspolul după ce va fi învestit și că îi pare rău că „memorandumul Kozak” de așa-zisă federalizare „a căzut”.
Asta deși, într-un interviu acordat DW imediat după alegerile din 13 noiembrie, Dodon a menționat că „memorandumul Kozak nu mai este actual. Ar trebui să căutăm soluții de reintegrare a țării prin metoda reglementării politice a conflictului”.
„Planul Kozak” prevedea, între altele, aducerea exponenților regimului de la Tiraspol în Parlamentul de la Chișinău, încuviințarea staționării pentru încă 20 de ani a trupelor ruse în regiunea transnistreană, dreptul Transnistriei la autodeterminare și dreptul de veto în chestiuni de politică externă.
Ce nu știe Igor Dodon?
Aceasta în condițiile în care, la 21 iulie 1992 a fost semnat Acordul moldo-rus de încetare a focului între președinții Mircea Snegur (din partea Republicii Moldova) și Borin Elțin (din partea Federației Ruse). Analiștii politici susțin că, de fapt, semnarea acelui document a fost cea mai mare greșeală comisă de Rusia – a recunoscut astfel că războiul nu a fost unul moldo-transnistrean (așa cum se încercă acreditarea acestei idei acum), ci un război moldo-rus.
La câțiva ani după război, mai exact la 26 ianuarie 1995, pentru a întări regimul separatist al lui Igor Smirnov, care tocmai își înființase propria armată, Guvernul rus a dispus, prin Hotararea sa nr. 125-p, transmiterea a 35 de unități de tehnică militară și a 160 tone de arme și muniție așa-zisei armate transnistrene din depozitele Grupului Operativ de Trupe Ruse. Acesta a fost primul transfer de acest fel autorizat de Guvernul rus. Ulterior, au avut loc și alte cesiuni similare. Din 1992 pana în 1996, din unitatea militară rusă dislocată în regiunea separatistă au fost transferate armatei separatiste 150 unități de tehnică de luptă, precum și peste 3.000 de tone de „patrimoniu militar”.
La 30 august 1996, procurorul general militar al Federației Ruse, Grigorii Nosov, i-a adresat un demers ministrului Apărării din acea perioadă, Igor Rodionov, în care i-a atras acestuia atenția asupra unor "ilegalități periculoase" comise de șeful Grupului Operativ de Trupe Ruse din Transnistria, generalul Vladimir Evnevici, în procesul transmiterii patrimoniului militar rusesc pseudorepublicii transnistrene. Atașat, Nosov i-a transmis atunci lui Rodionov un document intitulat: "Propuneri pentru înlăturarea ilegalităților comise în cadrul Grupului Operativ de Trupe Ruse din Transnistria", despre conținutul căruia nu se știe decât că viza un transfer de armament către armata separatistă, datat cu 17 iulie 1996. Oficialii de la Moscova și Tiraspol refuză categoric să ofere detalii despre tipul de armament livrat armatei transnistrene la acea dată.
Tot în acel demers, procurorul Nosov susținea că, la solicitarea administrației transnistrene, la 23 ianuarie 1996, adjunctul șefului trupelor de geniști din cadrul Ministerului rus al Apărării, Nikolai Antonenko, a semnat cu administrația transnistreană un acord adițional care conținea lista patrimoniului militar ce urma să fie împărțit între Rusia și Transnistria. Potrivit documentului, Rusia trebuia să cesioneze Tiraspolului 179 unități de tehnică militară și 3.000 de tone de patrimoniu militar, chipurile, uzat. Nosov susține că forțelor armate transnistrene le-a fost cesionat și "patrimoniul militar activ", inclusiv peste 30 de stații electrice mobile de diferită capacitate de care armata rusă avea nevoie.
Selezniov a recunoscut că Rusia a atacat Moldova în 1992
La 22 octombrie 2002, preşedintele de atunci al Dumei de Stat a Rusiei, Ghenadi Selezniov, fiind în vizită oficială la Chişinău, a recunoscut implicarea Federaţiei Ruse în războiul de pe Nistru, spunând că „Moscova, prin declanşarea conflictului, a folosit ultima pârghie pentru a împiedica unirea Moldovei cu România”. Această declarație a fost inclusă în hotărârea CEDO, care a condamnat Rusia pentru detenția ilegală a „grupului Ilașcu” în Transnistria.
În timpul conflictului armat de la Nistru ministrul Apărării de atunci al Federației Ruse, Pavel Graciov, i-a ordonat generalului Alexandr Lebedi (comandant al Armatei a 14-a) să nu se implice în conflict. Lebedi a ignorat, însă, ordinul lui Graciov. Ulterior Lebedi a devenit secretar al Consiliului de Securitate a Federației Ruse.
Dodon promite și mai multă propagandă rusească în Moldova
În interviul citat, Igor Dodon promite canalelor de televiziune rusești că vor reveni în grila de emisie a posturilor TV din Moldova și a dat asigurări că jurnaliștii ruși nu vor mai fi expulzați din Republica Moldova.
„Sunt categoric împotriva unor acțiuni de expulzare din partea autorităților moldovene indiferent care ar fi acestea, fie SIS-ul sau organele Ministerului Afacerilor Interne. Acest lucru se întâmplă deoarece în fruntea acestor instituții se află persoane rusofobe, naționaliști pro-europeni și pro-români. (...) Anul trecut a fost interzisă retransmisia canalului „Russia 24”. Consider că este incorect să interzici un canal TV”, a mai adăugat Dodon.
Dodon a împrumutat fobiile lui Putin
Dodon s-a arătat nemulțumit și de starea societății civile de la Chișinău care, potrivit lui, este finanțată în proporție de 90-95% de USAID și Departamentul de Stat American: „Haideți să fim obiectivi și să privim ce se întâmplă cu societatea civilă din Moldova. 90-95% din ea este finanțată de USAID și Departamentul de Stat American, care promovează retorica americană anti-rusească”, a menționat Dodon.
El s-a arătat interesat de experiența Federației Ruse care a adoptat o lege ce permite organelor de stat să declare un anumit ONG „agent străin”. Dodon a apreciat această lege ca fiind „foarte bună” și a lăsat să se înțeleagă că în acest domeniu urmează să se facă „regulă” și în Moldova.
În plan economic președintele ales a menționat că Moldova trebuie să revină pe piața rusă și a criticat semnarea Acordului de Asociere cu UE.
Costel Prepeliță
Comentarii