La sfârşitul lunii mai 2015, Parlamentul Republicii Moldova a votat în lectură finală proiectul de lege privind controlul tutunului şi a modificat corespunzător o serie de acte normative. Astfel, Moldova s-a conformat prevederilor Convenţiei Cadru a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi Directivei 2014/40/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 aprilie 2014. Legea prevede metode clare de protejare a populaţiei de efectul nociv al fumatului şi expunerii la fumul de ţigară.

Poliţia trebuie să amendeze fumatul în public

Astfel, potrivit modificărilor operate la Codul Contravenţional al Republicii Moldova, „fumatul în spaţiile publice închise şi semi-închise, inclusiv în locurile de uz comun, la locurile de muncă, în spaţiile publice deschise administrate de instituţiile medico-sanitare, instituţiile de învăţămînt, autorităţile publice centrale şi locale, inclusiv pe teritoriile aferente acestora, în raza de 10 metri de la intrarea în spaţiile publice închise, inclusiv în locurile de uz comun, şi la locurile de muncă, de la ferestrele care se deschid şi de la locurile/instalaţiile de captare a aerului pentru spaţiile publice închise şi pentru locurile de muncă - se sancţionează cu amendă de la 1000 la 1400 de lei aplicată persoanei fizice. Aceleaşi sancţiuni sunt prevăzute şi pentru fumatul în mijloacele de transport public, în unitățile de transport private în care se află minori, sub acoperişul staţiilor de transport public, în parcurile de distracţii şi pe terenurile de joacă pentru copii, pe stadioane, arene, în pieţe şi alte spaţii publice deschise pe durata evenimentelor publice distractive”.

Specialiştii în domeniul sănătăţii publice sunt de părere că într-adevăr sancțiunile sunt aspre şi este sarcina poliţiştilor să le aplice. „Ar fi foarte bine ca poliţiştii să organizeze razii prin localităţi pentru a identifica persoanele care fumează în locurile interzise şi să le aplice sancţiuni. Dacă un om care şi-a aprins ţigara într-o staţie sau lângă spaţiul de joacă pentru copii va plăti o amendă de o mie de lei, cu siguranţă altă dată nu va mai face acest lucru. Dacă vor fi aplicate mai multe astfel de sancţiuni şi fumătorul va fi avertizat că va avea de suferit buzunarul său, puţini cred că îşi vor permite să mai aprindă o ţigară în locurile publice”, susține medicul Centrul Naţional de Sănătate Publică, Vartolomeu Calmâc. Specialistul atenţionează că fumul de ţigară inspirat de un nefumător este tot atât de periculos ca şi pentru fumătorul activ. 

http://https://www.youtube.com/watch?v=eCNJDScxsK8&feature=youtu.be

Primăvara vine cu sancţiuni pentru fumătorii din România

În luna martie curent, în România a intrat în vigoare legea cu privire la prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun. Potrivit acestui instrument legislativ,  fumatul este interzis în mijloacele de transport în comun, locurile de joacă pentru copii, unităţile sanitare, de învăţământ, cele destinate protecţiei şi asistenţei copilului, de stat şi private.

Legea spune că în unitățile de transport în comun este interzisă şi folosirea ţigaretei electronice. Pentru disciplinarea fumătorilor, statul român a prevăzut şi amenzi: pentru persoanele fizice acestea variază de la 100 la 500 lei româneşti, iar pentru persoanele juridice care nu alocă spaţii pentru fumători - de 5.000 lei la prima abatere, de 10.000 lei şi suspendarea activităţii până la remedierea situaţiei la a doua abatere şi de 15.000 lei, cu închiderea unităţii, la a treia abatere.

Şi dacă în Republica Moldova şi România va trece timp până când instrumentele legislative anti-fumat vor funcţiona, sunt ţări membre ale UE în care populaţia este deja responsabilizată, inclusiv prin amenzi. O spun câţiva moldoveni stabiliţi peste hotare, care au uitat ce înseamnă să inhaleze fum de ţigară în spaţii publice. 

În Franţa, amenda constituie 450 de euro

Rodica Topală este originară din Chişinău. A studiat dreptul în oraşul Lyon. Ea spune că datele cu care operează autorităţile franceze arată că fumatul este, în fiecare an, cauza decesului a aproximativ 66 mii de persoane în Franţa. „Interdictia de a fuma în spaţiile publice închise a intrat în vigoare la începutul lunii ianuarie 2008, în urma unui decret din 16 noiembrie 2006, semnat de primul ministru al Franţei, Dominique de Villepin. Astfel, fumatul este interzis în prezent în restaurante, baruri, cafenele, şcoli, spitale, toate tipurile de transport public, în instituţiile de stat, în intreprenderi etc. Deşi interdicţia a fost întâmpinată cu dispreţ, de şapte ani, de când a intrat în vigoare decretul, soocietatea franceză a uitat că fumatul ar putea fi permis în spaţiul public de tip închis”, spune moldoveanca. Ea precizează că fumatul în spaţiile menţionate constituie o contravenţie de gradul trei (amendă maximă de 450 de euro), iar lipsa unui anunţ care avertizează publicul asupra interdicţiei de fumat în localuri este sancţionată cu amendă maximă de 750 de euro. „Franţa a urmat exemplul altor state europene ca Irlanda, Regatul Unit, Suedia şi Italia. Presiunea socială continuă să joace un rol important şi interdicţia de a fuma este astăzi o normă inconstestabilă”, ne-a mai spus Rodica Topală.

În Norvegia – de la avertizare la amenzi

Esenia C. Steckmest, consulul onorific al Republicii Moldova în Regatul Norvegiei, spune că în această ţară scandinavă o lege privind măsurile restrictive de comercializare a produselor din tutun a fost adoptată încă în anul 1973. „Această lege a fost modificată şi completată pe parcursul anilor, inclusiv i s-a modificat denumirea. Astăzi se numește Legea privind protecţia sănătăţii împotriva daunelor cauzate de tutun. În baza ei, restricţii cu privire la fumat în anumite spaţii publice şi transportul public au fost introduse în Norvegia încă în 1988. În 1993 restaurantele şi hotelurile au fost obligate să aibă spaţii unde nu se fumează, iar în 2004 a fost interzis total fumatul în spaţii/localuri unde sunt servite mâncăruri. În concluzie, restricţiile au fost introduse gradual pe parcursul anilor”, susține Esenia C. Steckmest.

Potrivit ei, în Norvegia sancţiunile pentru nerespectarea prevederilorlegale se stabilesc în funcţie de gravitate - de la avertizare la până la amenzi. „În restaurante/localuri unde se servesc mâncăruri, persoana primeşte o avertizare că nu e voie să fumeze, dacă nu se conformează, este dată afară din local. Persoanele care aruncă mucuri de ţigară pe străzi, riscă o amendă de 500 nok (aproximativ 52 de euro). Aruncarea resturilor de ţigară pe străzi intră în categoria amenzilor pentru mizerie. În general, nu au fost aplicate multe amenzi pentru aruncarea gunoiului în stradă. După cum au menţionat autorităţile norvegiene într-un articol, scopul în sine nu este de a pedepsi, ci de a menţine oraşul/localitatea curată. Dacă persoana care aruncă gunoiul jos este rugată să-l ridice şi să-l ducă la tomberon, de obicei, o face. Bunele maniere în societate sunt învăţate începând cu grădiniţa”, concluzionează moldoveanca.

Austria – ”scrumiera” Europei

Sunt însă ţări membre ale Uniunii Europene care încă nu au stabilite prevederi dure pentru cei care fumează în spaţiul public. Un astfel de exemplu este Austria. 

Ana Hodinitu, jurnalistă din Moldova, care s-a stabilit de câţiva ani în această ţară, spune că acolo te poţi declara deranjat de faptul ca respiri fum de ţigară, în staţiile de autobus. „Inesteticul generat de mucurile de ţigară aruncate la întâmplare urâţesc Viena imperială. Priveliştea este specifică mai mult sectoarelor periferice, adică celor cu numeroase atracţii turistice, care sunt salubrizate suplimentar pentru a nu promova o imagine greşită. Fumătorii care se respectă au totuşi posibilitatea de a lăsa mucurile într-un compartiment special al urnelor de gunoi, amplasate pe stradă. Separarea mucurilor de restul gunoiului a fost concepută pentru a preveni incendierea”, spune Ana. Jurnalista adaugă că în calitate de nefumator, nu te poţi simţi protejat de fumatul pasiv printre austrieci. „Austria are încă unele dintre cele mai rele statistici la nivel european în ceea ce privește fumatul şi este în continuare criticată de organizaţiile internaţionale pentru lipsa politicilor anti-fumat. Jurnalul medical ”The Lancet” cataloghează Austria ca fiind „scrumiera Europei”, făcând referire la rata foarte înaltă de fumători în raport cu lipsa măsurilor concrete de a controla acest fenomen. Rata consumului produselor din  tutun în aceasta ţară este alarmantă. La momentul actual, Austria se numără printre ultimele ţări din UE în care vârsta minimă legală a cumpărătorilor de tutun este de 16 ani. Aceştia reprezintă 29% din totalul fumătorilor austrieci”, conchide Ana Hodinitu.

Prevederi anti-fumat: ţări fruntaşe, ţări codaşe

Austria, de rând cu alte state, precum România, Cehia, Grecia şi Slovacia au reglementări slabe împotriva fumatului pasiv, din cauza unui cadru legislativ doldora de lacune sau a neaplicării legislaţiei. Clasamentul a fost realizat de Organizaţia europeană Parteneriatul Antifumat (Smoke Free Partnership). După ce au studiat legislaţia anti-fumat şi gradul de aplicare a acesteia în 32 de ţări europene (28 de ţări membre UE, Norvegia, Turcia, Islanda şi Elveţia) cu privire la trei zone principale: locurile de muncă, baruri şi restaurante şi transportul public, experţii din cadrul acestei organizaţii au elaborat o hartă interactivă, care arată ţările cu cele mai drastice prevederi anti-tutun.

Potrivit hărţii, astfel de țări ca Irlanda, Marea Britanie, Spania, Ungaria, Letonia, Islanda, Lituania, Malta, Norvegia şi Turcia au reglementări anti-fumat clare şi bine aplicate.

Şi Franţa, Italia, Slovenia, Suedia şi Finlanda oferă populaţiei un nivel sporit de protecţie împotriva fumatului pasiv.

Experţii de la Smoke Free Partnership au demostrat că Olanda, Belgia, Germania, Polonia, Portugalia, Cipru, Luxemburg, Elveţia, Estonia, Danemarca, Croaţia şi Bulgaria respectă doar parţial prevederile legale, oferind cetăţenilor o protecţie limitată.

Lilia Zaharia 

Acest articol este publicat în cadrul proiectului "Inițiativa pentru sprijinul libertății presei și dezvoltării independente a conținutului media care abordează Uniunea Europeană în Republica Moldova", proiect sprijinit financiar de Ambasada Olandei în cadrul Programului Matra / Fondului Drepturile Omului.