Propaganda este parte a războiului-hibrid – este, de fapt, unul dintre semnalele care ar trebui să pună pe jar autoritățile statului asupra căruia se exercită propaganda. La apariția unor astfel de semnale, autoritățile sunt obligate să întreprindă măsuri pentru securizarea spațiului informațional. Subiectul a fost abordat de Hanna Shelest, editor-șef al revistei „Ukraine-Analytica” și membru al Consiliului pentru Politică Externă din Ucraina în interviul acordat portalului report.md.

Report.md: - În ultima perioadă, în spațiul informațional din Republica Moldova se discută intens despre „războiul-hibrid” purtat de Rusia în regiunea noastră. Cum putem lupta eficient contra acestui fenomen?

Hanna Shelest: - „Războiul-hibrid” nu este un know-how, fiind folosit încă de grecii antici. Ce este, de fapt, un „război-hibrid”? Astăzi acest termen este utilizat mai mult atunci când se discută despre mass-media. Prima dată acest termen apare în documentația NATO în descrierile acțiunilor mișcării Hezbollah în Orientul Apropiat. Astăzi acest termen a devenit foarte popular din cauza acțiunilor Federației Ruse în Ucraina și Republica Moldova. Vorbim de folosirea tuturor mijloacelor de luptă cu excepția celor militare sau concomitent cu cele militare. Astăzi, nu mai e nevoie de tancuri, avioane și  armată regulată ca să controlezi populația dintr-o anumită regiune. Aceștia pot fi controlați informațional. Acest lucru era înțeles chiar și de grecii antici.

Războiul informațional a devenit o armă foarte puternică și eficientă. Zvonurile se răspândesc foarte rapid, panica la fel se răspândește cu o viteză uluitoare, iar dezinformarea devine foarte eficientă. Când omului îi este frică de ceva, el devine irațional, de aceea războiul informațional are menirea de a semăna frică, acceptarea dușmanului  - atunci când populația începe a compătimi agresorul, nu propria țară sau propriul popor... Oamenii încep să aibă îndoieli în ceea ce privește propria țară și autoritățile ei și, în cele din urmă, devin mesagerii informațiilor false. În astfel de cazuri, orice metodă de manipulare devine eficientă. Vă dau un exemplu de metodă care, în anul 2014, a fost folosită în Odesa - atunci când au avut loc mai multe evenimente tragice: Urcă un asemenea mesager în transportul public și începe a vorbi la telefon cu cineva transmițând un anumit zvon care, de fapt, este fals. Cutia pandorei a fost deschisă și oamenii deja duc acel mesaj mai departe.

Un alt aspect al „războiului-hibrid” este factorul economic, unul foarte important. Acesta se manifestă prin crearea unei dependențe de un anumit stat, în cazul nostru de Federația Rusă. Dar cel mai important este crearea impresiei că această dependență există. Să ne amintim discursurile despre faptul că Ucraina nu va putea rezista fără gazele rusești... În acest an, Kievul nu a procurat nici un cub de gaze din Rusia...Și am trecut cu bine iarna.

Al treilea element este securitatea informațională. Și nu vorbim doar de spargerea computerului Dvs. Suntem în era când totul trece pe digital - e-guvernare, baze de date, coordonarea electronică a armatei și, ce este cel mai important în cazul Ucrainei, coordonarea electronică a reactoarelor nucleare. Vă imaginați ce se poate întâmpla în urma unui atac asupra unui astfel de obiect?

Nu putem exclude factorul social și destabilizarea pe acest segment. În acest caz există metode verificate în timp, cum ar fi aprinderea conflictelor interetnice. După Maidan, în sudul regiunii Odesa, așa-numitul sud al Basarabiei, au fost lansate atacuri de acest fel. S-au concentrat asupra populației de etnie găgăuză. În primul rând s-au lansat zvonuri că vor fi mobilizați la arme toți bărbații găgăuzi. Până la urmă, doar un găgăuz a fost chemat în armată. În al doilea rând, s-a speculat că ei sunt pro-ruși, iar ei s-au supărat. Cel mai grav este că în aceste zvonuri au crezut și unii reprezentanți ai puterii de la Kiev. 

În aceste condiții, această practică devine foarte periculoasă, ea fiind specifică și pentru Republica Moldova. Este foarte dificil să lupți cu astfel de fenomene. Dacă în cazul unui atac cibernetic poți angaja specialiști IT, atunci în cazul conflictelor interetnice poate fi activizat așa-numitul proces al „sărutului frumoasei adormite”. 

În timpul unui „război-hibrid” contează foarte mult ce aliați aveți. E nevoie de susținerea unor țări  terțe care să te creadă, care să-ți ducă mesajul la diferite nivele.

- Atât în Ucraina, cât și în Republica Moldova se discută despre oligarhie și influența acesteia asupra politicii. Există oligarhi în cele două țări? Cum își subordonează ei instituțiile statului?

- Sigur că există oligarhi în cele două țări. De fapt, ei există în multe țări ale lumii. Problema e  câtă libertate în acțiuni au ei într-o țară sau alta. În SUA, de exemplu, businessul influențează procesele electorale.  Numai că acolo există anumite limite foarte clar trasate. Oamenii de afaceri vor avea mereu tentația de a influența procesele politice, doar că în unele țări există, de exemplu, Legea cu privire la lobby în care este foarte clar stipulat până unde se poate merge.

Problema Ucrainei și Moldovei este că această influență a oamenilor de afaceri există, dar nu avem nici un mecanism  de control și protecție a statului. Cu alte cuvinte, nu există nici o regulă clară de joc. O speranță ar fi acele legi cu privire la finanțarea partidelor politice care au fost adoptate atât în Ucraina cât și în Republica Moldova. Aceste legi, care prevăd finanțarea din Bugetul de Stat, ar trebui să limiteze influența marilor businessmani asupra partidelor. Cât de eficiente vor fi acestea urmează să vedem. Nu văd nimic rău în faptul că unii oameni de afaceri vor să ajungă la putere. Donald Trump, de exemplu, este un prosper om de afaceri. Are și el păcatele lui, dar a venit la putere prin metode transparente și democratice. La noi problema este ca acești oameni să înțeleagă că, venind la putere, trebuie să respecte anumite norme și legi ale statului și să nu abuzeze de funcţiile lor publice.

- S-a schimbat cumva optica Kievului asupra problematicii transnistrene după anexarea Crimeei și conflictul din Donbas?

- Am impresia că politicienii de la Kiev nu au tras nici o concluzie în această privință. La un moment dat a fost o frică reală de un potențial atac din partea armatei ruse aflate în stânga Nistrului. La acel moment, nimeni nici măcar nu a calculat potențialul real al trupelor rusești aflate acolo. S-au mai liniștit după rapoartele unor experți, dar mai ales după ce autoritățile moldovene au început să expulzeze militari ruși care nu respectau procedurile în procesul de rotație a contingentului rusesc. Aceasta ne-a convins că Moldova stăpânește situația, exercită un anumit control și chiar acționează. În ceea ce privește reglementarea conflictului, cooptarea altor părți în procesul de negocieri sau insistarea pe necesitatea înlocuirii actualei misiuni de pacificare sunt pași care ar genera rezultate.

- Au apărut informații precum că președinția germană a OSCE ar pune presiune pe Chișinău să accepte mai multe concesii în problematica transnistreană. Cum credeți că ar trebui să reacționeze Chișinăul?

- Rolul OSCE în acest conflict a depins, de multe ori, de țara care a deținut președenția. Germania este preocupată de acest conflict de mai mulți ani. Au fost organizate întâlniri, negocieri și alte acțiuni. Interesul german în acest proces este vechi și argumentat. Cred că aceste propuneri care se fac au rolul de a îndepărta regiunea transnistreană de Federația rusă, de Moscova, de elitele de acolo. Dar orice concesie, dacă va fi acceptată de Chișinău, trebuie condiționată de Guvernul Moldovei. În principiu, nu văd o problemă în recunoașterea diplomelor de studii eliberate copiilor de instituțiile din stânga Nistrului, dar autoritățile de acolo ar trebui să ajusteze Cadrul educației la standardele Chișinăului,pentru că, știți cum se spune, „Diavolul se ascunde în detalii”. La prima vedere, aceste propuneri ar putea apropia populația de pe cele două maluri ale Nistrului. Sigur că orice cedare este foarte dureroasă și grea din punct de vedere politic. Cel mai important pentru Guvernul de la Chișinău este să-și traseze acea linie roșie peste care nu se poate trece - cum ar fi, de exemplu, dreptul Tiraspolului de a influența politica externă a țării.

             Interviul a fost realizat la Chișinău cu ocazia „mesei rotunde” vizând  situația din regiunea Mării                Negre, conflictul din Ucraina și războiul informațional, eveniment  organizat de CID NATO.

Constantin Uzdriș

______________________________________________________________________________________________

ХАННА ШЕЛЕСТ О СИНДРОМЕ СОЧУВСТВИЯ АГРЕССОРУ И ОТРИЦАНИЯ СОБСТВЕННОЙ СТРАНЫ

О «гибридной войне» рассказала и Ханна Шелест, главный редактор газеты " Ukraine-Analytica" и член Совета по Внешней Политики Украины. «Информационная война стала очень мощным и эффективным оружием. Слухи распространяются очень быстро, паника также распространяется с быстротой молнии, и дезинформация становится очень эффективной. Когда человек боится чего-то, он становится иррациональным, поэтому информационная война призвана сеять страх, принятие врага - когда население начинает сочувствовать агрессору, а не своей стране или своему народу», сказала Шелест в интервью. Она также указала на влияние олигархов на политическую систему как Украины, так и Молдовы. Ханна Шелест утверждает, что олигархи существуют в любой стране, но только по сравнению с другими странами, в Молдове нет механизмов для регулирования деятельности людей в большом бизнесе, поэтому часто происходят злоупотребления с их стороны в контакте с государственными учреждениями.