Mai întâi s-au vaccinat toți, apoi au pornit pe la casele oamenilor să-i convingă și pe ei să se imunizeze. Este gestul profesorilor liceului din Hârbovăț, care au conștientizat că doar vaccinul poate opri pandemia și readuce copiii în clase.

Anul 2020 a fost un an greu pentru Liceul Teoretic „Ion Creangă” din Hârbovăț, Anenii Noi. În luna noiembrie s-a înregistrat primul caz de Covid-19 în rândul profesorilor acestei instituții. Apoi, pe rând, s-au îmbolnăvit și alții. Unii s-au tratat acasă, alții au fost spitalizați și conectați la aparatul de oxigen. Unii au stat în terapie intensivă două săptămâni, alții o lună. Aproape toți angajații liceului s-au infectat. Apoi…l-au pierdut pe profesorul de informatică.

Elena Zmeu, directorul liceului: Ceea prin ce am trecut noi în 2020-2021 a fost o lecție pentru toți. Am simțit schimbările care s-au produs în organismul nostru după ce ne-am infectat. Eram altfel, ne simțeam altfel. Lecția aceasta dură ne-a mobilizat și ne-a responsabilizat, așa că ne-am vaccinat cu toții. Povestea aceasta dură și grea prin care a trecut colectivul nostru a fost un exemplu pentru oamenii din sat, un imbold să se vaccineze. Fetița mea de cinci ani tot a fost in stare gravă. De asta am dorit să le vorbim oamenilor din sat și să-i convingem să se vaccineze.

Maria Curbet și Mihaela Iepureanu, eleve în clasa a 11-a au mers din casă în casă, împreună cu directoarea și le-a vorbit oamenilor despre necesitatea vaccinării.

Elena Zmeu: Am fost primiți diferit, dar nimeni nu ne-a luat în furci. Uneori eram confundați cu reprezentanți ai unor confesiuni religioase, pentru că, fiind cu măști, nu ne recunoșteau. Deja când scoteam masca, oamenii ne recunoșteau și chiar ne-am amuzat cu copiii pe seama asta. Evident, am comunicat la distanță, ca să nu pun fetele în pericol. La trei case la care am fost ni s-a spus că vor merge chiar în următoarele zile la centrul de vaccinare. I-am dat medicului-șef din sat aceste date, cu familiile care și-au dat acordul de a se vaccina.

Majoritatea celor cu care au discutat au spus că degrabă nu se vor imuniza, doar că după o perioadă, fetele au aflat că mulți din cei cu care au discutat, totuși, s-au vaccinat.

Elena Zmeu: Evident asta mă bucură. Înseamnă că vizita noastră la acești oameni nu a fost în zadar. Din păcate, a trebuit să explic și faptul că într-o seringă nu poate încăpea un cip, pentru că unii spuneau că-i cipează prin intermediul vaccinului. Le spuneam că în acea injecție este lichid, nu un obiect care să fie introdus în corpul lor. Da, au fost și astfel de discuții. Ca director, am fost prima care m-am vaccinat în colectiv, iar acum, cu excepția a trei doamne, toți profesorii sunt imunizați. Ei sunt cei care educă acești copii, educă oamenii din sat, așa că, prin faptul că s-au vaccinat a fost un exemplu pentru oamenii din sat. I-am întrebat pe părinții care erau împotriva vaccinării ce părere ar avea dacă profesorii ar refuza să se vaccineze și, astfel, școlile s-ar închide, ori că, dacă educatoarea de la grădiniță nu s-ar vaccina, grădinița s-ar închide. Noi, ca pedagogi, facem totul posibil ca școlile să activeze, inclusiv ne vaccinăm. Și i-am întrebat ce fac ei, ca părinți, ca acești copii să fie școlarizați? 

Profesoara spune că rețelele sociale sunt o sursă de dezinformare și că mulți justificau refuzul de a se vaccina prin faptul că au citit că vaccinații vor muri în câțiva ani. Vara trecută angajase o secretară care era categoric împotriva vaccinării și chiar se înarmaseră cu o sumedenie de argumente. În cele din urmă s-a vaccinat. Reticentă era și bucătăreasa, care amenința cu demisia. Dar s-a imunizat și ea. Chiar și lucrătorul medical la început a fost reticent în privința vaccinării. Știrile false au avut un impact prea mare asupra deciziilor multora.

Maria Curbet, elevă: Prima știre falsă pe care am auzit-o, legată de vaccin, a fost despre decesul unei persoane imediat după vaccinare. Asta chiar a provocat un fel de panică. Am căutat informații la acest subiect și m-am convins că nu este adevărat. Tot documentându-mă înainte de a merge prin sat și a le vorbi oamenilor, am aflat că vaccinul este singura modalitate de a ne proteja și a opri pandemia.

Mihaela Iepureanu: Aberația cu cipul în vaccin n-am crezut-o. Celor care încercau să mă convingă precum că odată cu vaccinul este implantat și cipul le spuneau că seringa este prea mică și nu are cum să treacă prin ea un corp străin, cum ar fi un cip.  Chiar insist ca cei care spun așa ceva să se documenteze, pentru că e delirant.

Maria spune că a vorbit cu părinții despre vaccinare și au decis ca, atâta timp cât ea este în sat și nu intră în contact cu foarte multă lume, va aștepta sa împlinească, cel puțin, 18 ani.

Ana Postica este profesoară de limbă rusă. De 22 de ani ocupă și funcția de director adjunct pentru educație, dar și de bibliotecară. La începutul anului școlar a organizat traininguri informative cu elevii, la care au discutat despre rolul fiecărui om în menținerea sănătății publice. După aceste instruiri, elevii au mers în sat, pe la vecinii lor, să distribuie pliante. La training au participat elevii din toate clasele. Și pentru că ei locuiesc în toate sectoarele satului, informația a ajuns peste tot. Copiii au fost instruiți ce să vorbească, cum să transmită mesajul și când să intervină cu recomandări. Atunci când au mers în sat să discute cu oamenii, erau deja bine informați pentru a discuta cu părinții, rudele sau vecinii lor.

Report.md:Elevii știu să facă diferența între o știre falsă și una adevărată?

Ana Postica: Eu cred că ei citesc și falsuri, dar știu că sunt capabili să depisteze o minciună. Noi am avut și ore de dirigenție la tema dată și dirigintele când merge în clasă, clar că spune niște lucruri adevărate, bazate pe niște surse credibile. Cred că, ascultând informațiile profesorilor, pot deosebi ulterior adevărul de neadevăr, mai ales că suntem în al doilea an de pandemie și ei s-au convins pe propria experiență, în familiile lor, unde sunt provacciniști, dar și antivacciniști, au văzut ce s-a întâmplat cu cei care erau sceptici și nu credeau în existența virusului și, atunci când s-au îmbolnăvit, și-au schimbat părerea radical. Eu știu că sunt familii unde au fost afectați toți membrii. Sunt convinsă ca, cel care a trecut prin situația aceasta grea poate fi mai convingător atunci când transmite informația.

Desigur, este important ca omul să aleagă adevărul, să știe în ce parte să meargă, dar vă zic că stând acasă și învățând la distanță, e cu mult mai greu să transmiți informația. Acum, dacă suntem în pandemie, mereu discutăm despre vaccinare, despre securitate și sănătate. Elevii poate și se tem să se vaccineze dacă părinții lor nu acceptă și eu știu părinți care sub nicio formă nu s-ar vaccina. În acest caz elevii cu atât mai mult se vor împotrivi, mai ales că vaccinarea nu e obligatorie. Nu poți să-l impui să se vaccineze, chiar dacă undeva în subconștientul lui are frică de virus.

Ana Postica: Noi le vom vorbi despre importanța vaccinării copiilor, că ei pot fi purtători și transmițători de virus. Eu m-am vaccinat cu Sputnik și acum sunt gata să fac a treia doză, dar Sputnik nu mai este și mi s-a spus să trec la altul. Iată aici eu zic nu, de altul nu vreau.

Liceul are o capacitate de 680 de locuri, dar sunt înscriși doar 226 de copii. Ana Postica spune că nu i-a întrebat pe elevi dacă ar fi de acord să se vaccineze, dar că în ordinea de zi la următoarea adunare de părinți va include și tema vaccinării copiilor. Deocamdată, nici un copil din acest liceu nu s-a vaccinat anti-Covid.