Alexandru Ciobanu, coordonator la Centrul Comunitar de Sănătate Mintală, medic psihiatru psihoterapeut, explică de ce adevăratele consecințe ale pandemiei le vom vedea în timp și cum să-i învățăm pe copii să se adapteze la lumea nouă, post-COVID.

Frica de a nu se infecta, teama de a nu-i pierde pe cei dragi, moartea buneilor răpuși de COVID sau a unui părinte au avut un impact major asupra sănătății mintale a copiilor.

Nimeni nu a fost pregătit de consecințe atât de dramatice ale pandemiei. Afectați au fost și copiii, și adolescenții. Maturii nu obișnuiesc să vorbească despre moarte cu copiii lor, iar în moment în care ei se confruntă cu decesul cuiva din familie, se declanșează o depresie activă. Psihoterapeuții spun că, în pandemie, au fost multe cazuri când au trebuit să le prescrie adolescenților antidepresante. Până la pandemie, astfel de cazuri erau unice.

Report.md: Cum a influențat pandemia sănătatea mintală a adolescenților și care sunt consecințele?

Alexandru Ciobanu: Pandemia a influențat negativ sănătatea mintală a întregii populații, dar cel mai mult a fost afectată populația tânără. În ultimii doi ani am observat un flux mai mare de pacienți, iar ultimul raport statistic ne arată că, cel puțin în regiunea noastră, cazurile de anxietate și depresie au crescut de 2-3 ori. În perioada pandemiei numărul de solicitări s-a mărit, iar adolescenții au avut suport online din partea centrelor de sănătate prietenoase tinerilor. De altfel, cazurile de depresie, anxietate și insomnie este o tendință mondială și au crescut în toată lumea.

Ce afecțiuni mintale sunt mai frecvent întâlnite în rândul copiilor și  adolescenților?

La începutul pandemiei cei mai mulți sufereau de anxietate, erau panicați că s-ar putea infecta. Când numărul cazurilor de deces a crescut, a apărut la și frica de a nu-și pierde părinții sau buneii. Am avut cazuri grave de depresie la adolescenți. Ne sunau profesorii și ne rugau să consultăm câțiva elevi pentru a vedea ce se întâmplă cu ei.

Tinerii din care grup de vârstă au fost cei mai afectați?

Persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 și 30 de ani au fost cele mai afectate. Ne-am pomenit în pandemie cu necesitatea de a prescrie antidepresante adolescenților - până la pandemie erau cazuri unice, cel mult două pe an. Acum sunt de câteva ori mai multe, cazurile sunt mai grave, iar sănătatea mintală se înrăutățește.

Problemele cu care se confruntă băieții sunt diferite de cele cu care se confruntă fetele?

Când vorbim despre anxietate și depresie, nu. Nu vedem diferențe semnificative. Sunt aceleași frici, temeri și simptome. Poate fetele își exteriorizează mai mult emoțiile și pot cere ajutor, dar băieții sunt mai închiși, pentru că sunt niște stereotipuri în societatea noastră și ei se adresează la medic deja când este grav, când cineva îi aduce sau semnalează că ceva nu este în regulă.

Cum putem să ne dăm seama că sănătatea mintală a unui copil a fost afectată?

Primul semn este insomnia. Dacă adolescentul nu doarme, deja trebuie de văzut cauza. Alt semn ar fi că la școală are performanțe vizibil mai slabe decât anterior. De asemenea, un copil posomorât, închis, care nu comunică sau a renunțat să mai meargă în locurile unde anterior mergea cu plăcere, tot ar putea avea nevoie de ajutor. Adolescenții au fost stresați și de izolare. Pe de altă parte ei stau mult timp online. Cei care până la pandemie erau sociabili, au continuat să comunice cu colegii pe chat și la telefon și au trecut mai ușor prin asta.

Pe de altă parte, mulți părinți deja se confruntă cu problema dependenței de gadgeturi a copiilor. Ce e de făcut în astfel de situații?

Aici intervine misiunea părintelui: când îi cumpără un telefon trebuie să aibă o înțelege cu copilul pentru cât timp îl poate folosi și pentru ce anume. Când în familie se discută și este clar pentru toți că telefonul este pentru anumite ore, cu condiția că temele sunt făcute, atunci nu apar scandaluri. În momentul când copilului i se ia tableta electronică sau telefonul și el sare la bătaie, atunci părinții ar trebui să se adreseze deja psihologului.

Mulți părinți nu știu să gestioneze conflictele cu copii. Putem spune că și ei au nevoie de ajutor?

La primele două ședințe copilul este consultat împreună cu părintele, pentru că așa ne cer protocoalele. Următoarele deja la dorință, ori părintele îl așteaptă după ușă, ori lucrăm cu ei pe rând: mai întâi cu copilul, apoi cu părintele.

Cum sunt tratate aceste afecțiuni?

În cazul depresiilor grave sau atacurilor de panică, este nevoie și de antidepresive. Majoritatea adolescenților ies din această stare fără să fie nevoie de medicamente - doar cu suport psihologic, cu ședințe de psihoterapie. Ei mult mai ușor își schimbă modul de viață ca să poată ieși din depresie sau anxietate.

Ce anume a produs impact asupra copiilor? Care a fost cel mai mare rău care i-a afectat: frica, moartea rudelor/cunoscuților, singurătatea și statul acasă?...

Cel mai mult i-au afectat decesul buneilor, părinților, a oamenilor dragi. Nimeni nu a fost pregătit pentru așa ceva, nimeni nu a crezut că se va întâmpla așa ceva. Dar când rudele au început să plece la spital și să nu se mai întoarcă, pentru ei a fost prea mult. Au fost și cazuri în care unii nu puteau să meargă nici la înmormântare, pentru că erau în carantină. Maturii nu obișnuiesc să vorbească despre moarte cu copiii lor, iar în momentul când ei se confruntă cu moartea, se declanșează o depresie activă.

Odată cu încetarea pandemiei lucrurile se vor normaliza?

După pandemie o să culegem „roadele”. Vom vedea consecințele în timp, pentru că lumea a devenit dependentă de gadgeturi și de comunicarea online. Unii încă au frica de a ieși, de a contacta, pentru a nu se infecta. Alții se bucură că învață online și nu merg la școală. Ceilalți invers - vor să meargă la școală și să comunice cu prietenii. Lumea s-a schimbat și nu va mai fi cum a fost. Trebuie să ne adaptăm la cum va fi în lumea nouă. Specialiștii sunt pregătiți să ofere suport adolescenților și părinților care au nevoie.

Dacă nu se adresează la medic, cum îi afectează pe adolescenți, în timp, problemele legate de sănătatea mintală? 

Ar putea să dezvolte depresii grave și ar putea apărea tentații de suicid. Și noi am avut astfel de cazuri. După așa cazuri adolescenții ajung în vizor și cu ei se începe lucrul. De asemenea, ar putea avea probleme la liceu, pentru că atunci când adolescentul are probleme cu sănătatea mintală el greu se concentrează la învățătură, greu face față programului școlar. Și atunci el oricum este observat de profesori, psihologul școlar și toată lumea încearcă să îl ajute. Dacă nu le reușește, apelează la specialiștii de la Centrul de Sănătate.

Ce trebuie să facă părinții, pentru a-i oferi copilului stabilitate emoțională?

Să fie raționali și să comunice cu copilul. Să încerce să vorbească despre necesitățile lui, să vadă care este problema, să caute soluții împreună. Întotdeauna există soluții. Le spunem părinților că, cu cât este mai mic copilul, cu atât se lucrează mai mult, psihoterapeutic, cu părinții. În cazul copiilor mici lucrăm cu părinții. În cazul adolescenților – e 50/50, adică lucrăm și cu părinții, și cu copilul. Deci, nu aduci copilul la psiholog și îl lași acolo. Părintele tot trebuie să se informeze, să meargă și el la psiholog, să învețe să comunice, să vină în cabinetul de consiliere pentru a rezolva conflictul.

Consilierea psihologică este costisitoare, chiar inaccesibilă pentru unele familii. Ce să facă cei care nu au bani?

Alexandru Ciobanu: La Centrele de Sănătate Prietenoase Tinerilor consultațiile sunt gratuite. La Centrele Comunitare de Sănătate Mintală consultațiile sunt gratuite. Orice părinte care are nevoie poate suna și să facă o programare.