Chișinău    

Un refugiat sirian vrea ca Moldova să se integreze în UE

De Moldova îl leagă nu tocmai cele mai frumoase amintiri. Cu câțiva ani în urmă, aflându-se la Chișinău, a căzut într-o gaură de canalizare fără capac și și-a fracturat piciorul. Totuși, războiul l-a determinat să revină aici. Armin are acum 66 de ani. La începutul anului 2013 s-a refugiat în Republica Moldova și spune că nu mai vra să revină acasă. Crede cu tărie în perspectiva europeană a Moldovei, dar se teme că nu-i vor ajunge ani de viață să vadă acest vis al moldovenilor împlinit. Din motive de securitate, am decis să-i protejăm identitatea.

Report.md: - Povestiți-ne despre viața dumneavoastră din Siria. Cum ați ajuns refugiat?

Armin: - Eu m-am născut și am locuit aproape toată viața în Damasc. În 1980 am absolvit o universitate din Damasc și imediat după absolvire am plecat în Arabia Saudită unde, timp de 15 ani, am lucrat în calitate de profesor de limbă engleză, iar mai târziu traducător în diferite companii legate de turism. În 1994, am revenit în Siria, unde rămăseseră familia mea cu cei doi copii pe care îi am - o fată și un băiat. În Siria am continuat să lucrez în domeniul afacerilor, fiind traducător și interpret. Report.md: - Când ați ajuns prima dată în Republica Moldova și cum ați decis să vă stabiliți aici?

Report.md: - Când ați ajuns prima dată în Republica Moldova și cum ați decis să vă stabiliți aici?

Armin: - Prima dată am venit în Republica Moldova la începutul anilor 2000. Aici am avut parte de o experiență neplăcută. Locuiam atunci în sectorul Râșcani al capitalei. Cred că vă amintiți acei ani - străzi neiluminate, pene de curent... Într-o seară veneam acasă. Locuiam pe o stradă paralelă cu bulevardul Moscova. Și pentru că era întuneric beznă, am căzut într-o gaură de canalizare a cărui capac era furat. Mi-am fracturat piciorul drept în două locuri. Nu trecuse nici 10 zile de la sosirea mea în Moldova. Am stat în spital patru săptămâni. Aceasta este prima mea experiență neplăcută în Moldova.

După ce am locuit câțiva ani in Moldova, am hotărât să mă reîntorc acasă, în Siria, unde am continuat să activez în domeniul turismului. Dar după ce au început conflictele în țara mea, mai ales spre finele anului 2012, mă gândeam că trebuie să mă refugiez. Revoluția începuse prin nordul țării, iar noi, cei din capitală și din alte regiuni, încă nu aveam acces la informație. Nu știam exact ce se întâmplă. Practic vânam informația din surse externe. Canalele oficiale nu reflectau acest subiect, iar dacă îl reflectau vorbeau doar despre bandiți și teroriști.

„Cei de la Securitate mi-au dezbătut patru dinți”

În una din serile de iarnă ale anului 2012, m-am dus să-mi cumpăr ceva de mâncare. Am parcat mașina pe marginea drumului și am văzut că vine spre mine un grup de manifestanți cu pancarte. Imediat au venit la fața locului câteva mașini cu oameni de la securitate, iar un domn făcea poze de după colț. Cei din securitate au început să lovească în manifestanți. Unul s-a năpustit și asupra mea și m-a lovit de câteva ori cu patul unui automat Kalașnikov de mi-a dezbătut patru dinți. Eu le-am strigam că nu sunt cu acei protestatari, dar ei au continuat să mă lovească. Mi-am dat seama că nu mai eram în siguranță în Siria. Am încuiat apartamentul, mașina am parcat-o în fața blocului și am plecat din țară. Inițial am mers la Odesa, unde locuia un prieten din copilărie. El m-a ajutat să obțin viză pentru un an. Credeam că între timp lucrurile se vor liniști și mă voi putea întoarce acasă...

După câteva luni, am decis să revin în Moldova. Ştiu limba română. Rusa nu o cunoșteam, dar nici nu-mi plăcea. În Moldova deja aveam câțiva cunoscuți și am decis să mă stabilesc aici. Dar nu puteam obține viză pentru această țară, deoarece conflictul deja începuse în Siria. Atunci prietenul meu mi-a spus că el cunoaște o doamnă la Tiraspol și că aceasta mă poate ajuta. Într-adevăr ea a venit la Odessa și cu ea am venit prin regiunea transnistreană, ilegal, până la Chișinău. M-a costat 200 de dolari să ajung în Moldova. La început eram confuz, dar ulterior am aplicat pentru permis de ședere.

Report.md: - O să mai reveniți în Siria?

Armin: - Nu cred că voi mai reveni vreodată în Siria. În cazul în care se instalează pacea acolo, oricum țara este distrusă. Eu sunt ghid turistic și traducător. Ce pot face eu acum acolo? Turismul e la pământ. A fost distrusă și infrastructura turistică. Am avea nevoie de 10-15 ani pentru a readuce totul la ce a fost. Mă tem că nu o să mă țină Pământul atâta. Problemele Siriei au început din cauza regimului dictatorial, iar senzația mea este că Rusia încearcă să susțină acest regim. Bashar al Assad a primit puterea de la tatăl său care a condus Siria timp de 40 de ani.

Momentan Siria are două probleme: prima este securitatea omului și încălcarea drepturilor acestuia, iar a dpua este că oamenii nu au ocupație, nu au oportunități și le este greu să supraviețuiască. Vă dau un exemplu: Când am plecat din Siria, un dolar american costa cam 46 de lire siriene, iar acum un dolar a ajuns la 450 de lire. Vă puteți imagina cum au evoluat prețurile și utilitățile după acest război?

Aș vrea să rămân aici, în Moldova, din mai multe motive. În primul rând este vorba de securitatea mea. Din cauza acelui incident din timpul manifestației, când am fost bătut, apropiații mei nu pot vinde mașina și apartamentul pentru a-mi putea cumpăra aici o locuință. Eu provin dintr-o familie mare. Suntem 9 frați. Aproape toți au plecat din Siria. Unii în Egipt, eu în Moldova, alții în alte țări vecine Siriei.

Report.md: - Cum vedeți viitorul țării dumneavoastră și al Moldovei?

Armin: - Moldova este o țară foarte frumoasă, dar are nevoie de ajutor. Este important ca Moldova să adere la Uniunea Europeană. Eu sper că acest lucru se va întâmpla... Din tot sufletul sper. Probabil nu voi mai fi atunci, dar este important ca acest lucru să se întâmple. Moldova este parte a Europei, este o țară mică și are nevoie de suport.

Despre Siria - nimeni nu poate ști cum vor evolua evenimentele. Poate să vi se pară straniu, dar în Moldova lucrurile sunt parcă mai previzibile dacă e să compar cu Siria.

Report.md: - Cum vedeți viitorul omenirii în contextul problemelor actuale de securitate?.. Ați văzut atentatele de la Paris și Bruxelles...

Armin: - Din punctul meu de vedere, nici o țară nu are dreptul să se implice în treburile interne ale altor state, indiferent despre ce stat este vorba. Când vorbim de ceea ce s-a întâmplat în Europa – aceasta nu e mâna Islamului. Noi, musulmanii, nu credem în omucideri sau alt gen de crime. Nu este scris în cărțile noastre de religie că trebuie să ucidem. Noi ne rugăm ca aceste organizații teroriste, precum Daesh, Stat Islamic, Al Qaeda să fie distruse și sperăm ca acești ucigași să fie opriți. Acest lucru e posibil doar prin cooperarea marilor puteri.

Armin locuiește acum singur într-o suburbie a municipiului Chișinău. Este pensionar, dar vrea să lucreze pentru a se putea întreține. Își dorește să predea lecții de engleză și arabă. El este unul din beneficiarii proiectului „Asistență socială, medicală și educațională oferită solicitanților de azil, refugiaților și beneficiarilor de protecție umanitară în Republica Moldova”, implementat de Asociația pentru Abilitarea Copilului și Familiei „AVE COPIII” cu suportul financiar al UNHCR. Înregistrați pentru asistență sunt aproximativ 500 de persoane, majoritatea din Siria și Ucraina. În cadrul proiectului, beneficiarii au acces la servicii medicale, medicamente și produse parafarmaceutice, produse alimentare, igienice și sanitare și beneficiază de asistență financiară, iar copiii sunt asigurați, în limita posibilităților financiare, cu rechizite școlare și facilitarea accesului la sistemul național de educație.

Constantin Uzdriș

Articolul anterior

Moldova, ţara care discriminează taţii

Articolul următor

Moldovenii își vor alege președintele pe 30 octombrie