Acum 5 ani a încălțat o pereche de galoși și a pornit singurică pe jos, prin glod, cutreierând imașurile din jurul satului, căutând locul de poveste despre care i-a povestit soțul ei, Gheorghii. S-a suit pe buba celui mai înalt deal din țară, a privit în jos la buruianul mare cât ea și s-a îndrăgostit de vâlcica sculptată de vânt și ploi în coasta acelui deal. A găsit-o. Vâlcica lui Gheorghiță al ei.

După ce a meditat îndelung, a luat o decizie pe care, ulterior, a regretat-o de multe ori…

Anastasia Adam este singura femeie din Moldova care deține și gestionează o stână de oi. Și nu una oarecare, ci amplasată pe cel mai înalt deal din Moldova, dotată cu turbină eoliană, panouri solare, gazon de iarbă și înconjurată de 2000 de arbori.

”O copchilă”, îi spune lumea în sat.

O copchilă cu o stână într-o vâlcică, sculptată de ploi și vânt în coasta unui deal…

Satul 

Anastasia ne-a spus să oprim la indicatorul ”Bălănești” și de acolo va trebui să mergem pe jos, pe marginea pădurii. Chiar la intrarea în sat, o gunoiște cât vezi cu ochiul.”Muzica” pungilor care fâlfâie prin copaci, gâdilite de vântul de primăvară, este mai puternică decât sunetul unei „drujbe” de undeva din apropiere. N-ai cum să treci pe alături și să nu analizezi trista priveliște. Privim în vale și vedem gunoi. Privim spre sat, vedem gunoi. Pentru că în săptămâna dinaintea Paștelui oamenii gospodari fac curat, toată mizeria din case, curți și grădini este adusă în marginea satului și răsturnată pe vârful dealului. Admirăm în liniște cum vântul preia o coală mare de polistiren și o rostogolește în vale, pe imaș. Trecem pe lângă cei câțiva gospodari care, cu lopata în mâini și gâfâind greu, răstoarnă gunoiul din remorcile tractoarelor și din căruțe.

FOTO: Report.md

Drumul spre stână este impracticabil și tot căutăm poteci mai zvântate, pentru a nu ne împotmoli în glod. Odată ajunse pe loc, pe tot parcursul șederii noastre la stână, n-am putut scăpa de mirosul fin de nucușoară, căruia, așa și nu i-am găsit sursa.

FOTO: Report.md

Anastasia Adam: Cu 5 ani în urmă, când am venit prima dată pe acest loc, nu era nici măcar drum. Am pornit totul în luna august. După ce am procurat terenul, primul lucru pe care l-am făcut, a fost veceul. Apoi am pornit construcția casei. Pentru că venea iarna, am făcut o bucată de ocol și am adus oile. Începură frigurile, iar la noi soba încă nu era gata. Primul an a fost tare complicat, dar am ieșit cu bine din iarnă, iar primăvara am beneficiat de primul proiect.

La stână sunt trei angajați. Natalia, care ne întâmpină zâmbind și cu mătura în mână este responsabilă de curățenie, mâncare și face focul în casă, iar când începe perioada de muls, strecoară laptele și dă cheag. Sergiu, ciobanul de la stână, are 19 ani și fuge de obiectivul aparatului de fotografiat, tot căutându-și de lucru cât mai departe posibil de noi. Cel mai responsabil angajat și cel mai pozitiv este tatăl Anastasiei, Ion Paierele.

 Ion Paierele, tatăl Anastasiei / FOTO: Report.md

Anastasia Adam: Dacă vreodată vom închide afacerea, atunci doar din lipsă de angajați. Numai le fac actele și fug. Oamenii din sat primesc ajutoare sociale și pe cine și am întrebat, nimeni nu vrea să se angajeze la noi. Familii tinere, în putere, primesc vreo 3200 de lei pe lună indemnizații. La propunerea noastră de a-i angaja, încă ne iau peste picior: „cum, eu stau acasă și primesc 3200 pe lună și să vin la tine, să lucrez o lună și să primesc 2500?!”. Și nici măcar nu-i o lună lucrătoare, ci 2 săptămâni, pentru că se lucrează peste o zi. Dacă nu  greșesc, satul Bălănești din raionul Nisporeni este pe primul loc după numărul oamenilor care primesc ajutoare sociale. După ce a fost aprobat proiectul de amendare a Legii cu privire la ajutorul social prin care, persoanele care beneficiază de ajutor social sunt obligate să lucreze 40 de ore timp de o lună în folosul comunității, am mers la primarul satului și m-am oferit să achit în fondul primăriei, doar să-i direcționeze pe acești beneficiari să lucrează la mine la stână. Oamenii nu vor să lucreze. Vara trecută nu am avut lucrători, așa că am muls eu oile.

Oile

Nicolae, fiul de 4 ani al Anastasiei, se ține scai din urma bunelului. Găsește un cioclej pe jos și începe să fugărească oile, strigând ceva în limba lui copilărească. Apoi face câteva cercuri în jurul nostru imitând sunetul unei mașini și începe a striga:

-         Maaaama-maaaaama, ia uite, poamă!

-         Nu-i poamă, Nicolae, e caca…de oiță…

Apoi începe să alerge în jurul ocolului, bagă capul ici-colo între nuiele și strigă să-l auzim cu toții:

-         Ia uite, mama, și aici poamă! Și aici poamă! Și aiiiiiici!

Nicolae, fiul Anastasiei / FOTO: Report.md 

Aleargă apoi spre bunelul Ion, speriind oile care încep să fugă în toate părțile, tălăncănind din tălăncile lor mari, agățate de gât. Aceste accesorii sunt purtate doar de oile care conduc turma, cele care sunt mai cuminți și care nu ”bat lăturile”. Înainte de a fi agățate tălăncile, ciobanul analizează comportamentul oilor și le alege pe cele mai cuminți, mai ”familiste”.

FOTO: Report.md

Majoritatea oilor au miei, așa că în această perioadă doar 10 oi sunt mulse. Din cauza numărului mic, s-a renunțat la mulgerea automatizată și s-a trecut la cea manuală. Pentru a le depista cât mai ușor din toată turma, ciobanii le-au prins câte o fundiță în lână, așa că ele aleargă cochete, fluturând fundițele în vânt.

Tălăncile, fundițele și cozile roșii fac parte dintr-un sistem de recunoaștere, elaborat de ciobani.

Oile Anastasiei sunt de prăsilă, rasa ”Karakul”. Fiecare mioară a costat-o între 4500 și 5000 lei. Primesc câte 3 mese pe zi și două ”aperitive”: fân, orz sau ciocleji , iar timp de 11 ore pe zi sunt scoase la păscut.

Karacul este rasă de lapte și fată o dată pe an, iar cele din rasele ”pentru carne” fată și de 2 ori pe an, doar că ele nu se prea acomodează la noi în țară.

Când ajunge la 5 ani, oaia este considerată bătrână. Pentru că scade productivitatea, turma de oi este periodic ”întinerită”. ”Babanele” merg la carne, iar mioarele tinere le iau locul. Din cele 200 de oi de prăsilă au rămas puțin peste 100, iar imediat după sărbătorile pascale, stâna va fi umplută iarăși cu mioare. Toamna vor fi deja pregătite pentru împerechere cu unul din cei trei berbeci fioroși.

Berbecii

-         Tata, ia vezi, că Marcel rupe copacul acela!

Tatăl Anastasiei începe să alerge, înconjurând turma, ridicând în aer o nuia, încercând să-l sperie pe Marcel - cel mai falnic berbec, mândria stânei.

-         Marcel, eu ți-oi da eu ție!

Deși au tot ce este necesar pentru inseminare artificială, lipsa angajaților i-a făcut să rămână la metoda tradițională de inseminare, prin  împerechere. Ca să nu se înceapă monta înainte de timp, în luna iunie berbecii sunt scoși din cârd și sunt păscuți separat. Acum ei pasc liniștiți alături de oi, dar când începe perioada lor de ”curtare”, pot deveni agresivi, mai ales dacă cineva încearcă să se apropie de vreo oaie pe care ei o curtează. 

Anastasia Adam: Ei își aleg o oaie și umblă din urma ei. Uneori ”serenadele” pot dura o oră, alteori și două zile. Și așa procedează cu fiecare oaie din cârd. Într-o zi a venit la noi un om care vroia să cumpere niște oi și a ales și una care tocmai intrase în ”grațiile” berbecului. Când unul din ciobanii noștri a scos acea oaie din ocol, berbecul și-a făcut un vânt și l-a lovit puternic, iar în următoarele trei zile l-a tot pândit să se răzbune. Când punem vaccinele, pe berbeci îi lăsăm la urmă. Îi vaccinăm și chiar o rupem de fugă. Acum, că au ieșit din iarnă, sunt mai slabi, dar spre toamnă sunt tare puternici. În plus, ei sunt și scumpi. Am cumpărat unul din Bulgaria cu 700 de euro, dar într-o zi l-am găsit gâtuit pe imaș. Am plâns atunci de parcă era un membru al familiei. Marcel este din rasa Assaf și este un urmaș al acelui berbec. 

După ce ei pasc toată vara alături de stână, separat de oi, revin în cârd în luna septembrie, atunci când începe monta. Peste 5 luni, în ajunul sărbătorilor pascale, se nasc primii miei.

Mieii

Ionică este cel mai iubitor și mai blând miel. Este singurul miel din stână care a rămas fără mamă și care a fost adoptat de toate oile care alăptează. Când a văzut-o pe Elena (fotografa noastră) că se apropie de turmă, a început să îi alerge în întâmpinare, drept în fața aparatului de fotografiat.

Ionică, mieluțul adoptat de toate oile / FOTO: Report.md 

Anastasia Adam: Fiecare oaie are grijă să-și alăpteze puiul ei, iar Ionică este doar un miel adoptiv, așa că noi prindem câte o oaie, o ținem și îi permitem lui să sugă până se satură. Atunci când cineva din oameni se apropie de turmă, el crede că vine pentru el, pentru ca să-i țină oaia și el să mănânce, de asta și aleargă în întâmpinarea Elenei.

La stână sunt miei negri, brumării și comor, cei din urmă fiind apreciați pentru culoarea lor ”de ciocolată”, iar pieile lor sunt cele mai scumpe. Dacă pentru pielicică, atunci mielul trebuie sacrificat la 3-4 zile de la naștere, când nu i s-au desfăcut cârlionții.

FOTO: Report.md

Sacrificarea

Ion Paierele, tatăl Anastasiei: Tare ni-i milă de ei când îi sacrificăm, dar dacă trebuie, ce să facem?... Ne sună și ne spun că au nevoie pentru a doua zi de 10 carcase. Suflecăm mânecile și sacrificăm 10 miei. Uneori este câte unul așa de frumușel, că tucma îmi plânge inima când îl văd cum se stinge în mâinile mele. Mieii care rămân îi vindem pe parcursul anului la restaurante. Este mai avantajos pentru noi, la Paști oamenii vor o carcasă de 3-4 kilograme, pentru că îi scump. Anul acesta vindem carnea de miel cu 80 de lei kilogramul, pentru că iarna a fost grea, mieii sunt mai târzii, mai mici, din această cauză și sunt mai puțini în vânzare. Pe piața din Nisporeni încă nu au fost aduși miei în vânzare.

Anastasia spune că mielul pentru consum trebuie să aibă minimum 6 kilograme, iar unul de 8-10 kilograme este ideal.

Sergiu, angajat al stânei / FOTO: Report.md

Anastasia Adam: Primul an am vândut pieile cu un preț foarte bun, 250-300 de lei, iar în următorul an, ni s-a oferit doar 10-20 de lei. Nu ne-am recuperat atunci nici măcar prețul pe care l-am plătit pentru sare, așa că acum le uscăm și le aruncăm.  

Oile sunt mulse de 3 ori pe zi și produc câte aproximativ 1 litru de lapte pe zi. În luna mai ele dau mult lapte, iar când încep căldurile, din cauza secetei, cantitatea de lapte scade. Toamna dau lapte și mai puțin, dar este gras. Anume din acest lapte este făcută cea mai delicioasă și grasă brânză.

FOTO: Report.md 

Brânză

Anastasia Adam: Se spune că cea mai bună brânză este cea pregătită din laptele muls în perioada când este secerat grâul, pentru că este cea mai grasă. Totuși, cea din luna iunie, de exemplu, este la fel de gustoasă. Chiar și cea pe care o pregătim acum este deosebită și gustoasă, pentru că abia începe să iasă iarba și oițele savurează primele vitamine. Vara, când iarba este pârjolită, ele se bucură de alt fel de vitamine.

Când a pornit afacerea, Anastasia nu cunoștea prea bine tehnologia de pregătire  a brânzei de oi. Uneori nu-i reușea și arunca totul la câini sau la porci. A întrebat de unul, de altul și după mai multe experimente, a găsit formula ideală. Pentru ca brânza să fie gustoasă, laptele trebuie să aibă o temperatură anume, la fel trebuie respectată o temperatură anume și la scurs. Este un secret chiar și cum ar trebui tăiată. 10 producători diferiți vor pregăti din același lapte, brânză cu gust diferit, pentru că fiecare are tehnologia lui. Brânza din laptele de la oile care pasc la șes are un gust, iar brânza din laptele oilor care pasc pe deal, are alt gust.

FOTO: Report.md 

Prețul unui kilogram de brânză este de 80 de lei. Pentru cumpărătorii care vor să se aprovizioneze pentru iarnă, Anastasia le recomandă brânza din iulie, august sau septembrie. Cu toate acestea, ea le spune clienților că singura diferență dintre brânza de iunie și cea de septembrie este culoarea. Galbenă, pentru că este extrem de grasă.

Primii doi ani Anastasia a încercat să realizeze brânza la piață, dar vânzările mergeau prost.

Anastasia Adam: Producătorii locali aveau deja clienții lor, iar cumpărătorii se uitau la mine că sunt doar o copilă și treceau pe alături. Ajungeam toamna și aveam poloboacele pline cu brânză nerealizată. Am studiat marketingul și știam că trebuie să-mi vând produsul, așa că am angajat o firmă de publicitate, am creat o pagină web și în câteva luni am obținut un contract foarte bun și de câțiva ani deja livrăm brânză la aceleași magazine. În plus, avem clienții noștri care ne sună și le livrăm brânză sau carne de miel.

Brânza de oi este vândută ilegal în Republica Moldova

Deși este un produs tradițional și orice oaspete venit la noi în țară este servit cu mămăligă și brânză de oi, ea nu este înregistrată ca produs.

Anastasia Adam: Produsele care se vând la noi în țară au standardul ISO, adică sunt înregistrate.  Ei bine, brânza de oi nu este înregistrată.Dacă să analizăm din punct de vedere legal-legal, nu avem dreptul să o vindem prin magazine, dar pentru că este cerută de consumator, este pusă în vânzare. În fiecare an merg la laborator și de fiecare dată mă confrunt cu probleme. Laboranții nu știu ce analize să ia, după ce indicatori să se orienteze sau cum ar trebui să fie brânza, etc. Primul an când am fost la laborator, rezultatul unei analize l-am obținut într-o lună jumătate, pentru că ceva nu le reușea. Mă tot trimiteau să le aduc alte probe. Nu există un proces tehnologic, nu au indicatori  exacți după care să se conducă, așa că se orientează după indicatorii de la alte produse.

Timp de un an de zile am încercat să înregistrez brânza de oi ca produs, dar pentru că nu există nici un proces tehnologic la produsul dat, este foarte complicat. Culmea, și elaborarea acestui proces tehnologic este la fel de complicat! Pe unde am apelat mi se spune doar: ”da-da, o să facem”. Am încercat și prin intermediul Asociaţiei Crescătorilor de Ovine şi Caprine și nu am reușit nici așa. Am încercat eu singură, dar mi-a fost și mai greu. Cineva chiar mi-a zis:”Atâția întreprinzători avem în țară și nimănui nu-i trebuie ISO, dar ție îți trebuie…”Da, îmi trebuie. Am vrut să mă implic într-un proiect legat de exportul produselor și știam sigur că am șanse să câștig, dar pentru că produsul pe care eu aș putea să-l export, brânza de oi, nu este înregistrat, am renunțat, pentru că șansele mele s-au redus la zero. Fără standardul ISO, Republica Moldova nu poate exporta brânză de oi, iar dacă și o face, atunci doar ilegal.

A fost elaborat un caiet de sarcini încă pe timpul când la Ministrul Agriculturii și Industriei alimentare era Vasile Bumacov. Apoi acel caiet a trecut la Ion Sulă și într-un final, la Eduard Grama. Ultima dată când am discutat cu domnul Grama, a spus că este caietul, dar…așa și a rămas la cineva în sertar la Ministerul Agriculturii.

Anastasia spune că, la un an de la inițierea afacerii, a regretat că s-a apucat de oierit, dar după ce au beneficiat de un grant, au aplicat pentru altele și, încet-încet, totul a început să funcționeze. În august se împlinesc 5 ani de când și-au început activitatea, iar stâna a devenit una modernă, cu turbină eoliană și panouri solare.

Turbina eoliană și panourile solare acumulează energie suficientă pentru toate necesitățile și chiar în surplus. Noaptea, stâna este văzută din depărtare, pentru că este luminată din toate părțile. Oamenii din sat vin să vadă cum este posibil să consumi atâta energie și să nu plătești pentru ea nici un ban.

Fiara

Rita este o cățea fioroasă din rasa Kangal, singura rasă care luptă cu lupii. Ziua este ținută în lanț, iar noaptea este lăsată liberă. Între orele 1 și 3 dimineața, vulpile dau târcoale, așa că Rita nu doarme toată noaptea. De când a fost adusă la stână, nicio vulpe n-a reușit să treacă nici măcar pe aproape. Doi din cei patru țânci ai ei sunt crescuți tot pentru pază.

Puii Ritei, rasa Kangal / FOTO: Report.md

Visul

Cum se încălzește vremea încep să le vină oaspeți. Anastasia nu are unde-i caza, dar cei care vor să-și petreacă o noapte la stâna, își pot instala alături un cort, fără frica lupilor sau a vulpilor, cu Rita și țâncii ei gigantici alergând prin preajmă.

Numărul mare de doritori de a dormi la stână și frumusețea locului în care este așezată aceasta, a determinat-o pe Anastasia să viseze la încă un proiect, o pensiune.

Exact acolo, în vâlcica sculptată de vânt și ploi, în coasta unui deal…

Violeta Colesnic