Facts, not Fake   Chișinău    

Moldovenii, politica și homofobia. „L-am dus eu, personal, cu taxiul, la transvestit!”

Un taximetrist din Chișinău se chinuie să-și convingă pasagerii că doi politicieni activi de la noi, oponenții idolului său politic – un jonglor electoral cu mesaje bisericești - ar fi homosexuali. „L-am dus eu personal la transvestit”, a încercat să mă convingă taximetristul. „Iar despre ea știe țara întreagă că e lesbină”, și-a continuat taximetristul propaganda anti-LGBT. Ștampila „Homosexual!” a fost folosită în politica moldovenească încă de la proclamarea independenței. Politicienii recurgeau la acest instrument de manipulare, pentru a-și anihila oponenții, speculând și alimentând astfel fobia societății față de homosexuali.

Totuși, raportul pentru 2018 privind situația în domeniul discriminării în Republica Moldova evidențiază o ușoară creștere a toleranței față de persoanele LGBT, comparativ cu 2015, când gayi, lesbienele, homosexualii și transgenderii erau prigoniți, incluziv izgoniți din unele localități. Raportul Consiliului pentru prevenirea discriminării și asigurării egalității arată totuși un nivel scăzut de toleranță față de aceste persoane.

Bunăoară sunt numeroase plângeri depuse la Consiliu, care se referă la unele aprecieri ale președintelui Igor Dodon. În 2017, acesta a calificat liberalismul, toleranța și egalitatea de gen ca fiind „învățături false” impuse cetățenilor. Declarațiile au fost apreciate de Amnesty Internațional ca fiind homofobe și xenofobe.


Yan Feldman, președinte al Consiliului pentru prevenirea discriminării și asigurarea egalității 

„Cred că este o frică. Lumea se teme de un proces deschis, pentru că dacă ai depus o plângere la Consiliu, ai un proces parajudiciar, în care trebuie să vii, să-ți prezinți poziția, să-ți povestești istoria. Pentru mulți asta înseamnă stres. ONG-ul care apără drepturile LGBT+ mai des folosește instanța de judecată pentru a obține un remediu. Dacă mergi în Consiliu, decizia poate fi atacată în instanță de judecată și ONG-ul merge direct în instanță ca să nu mai tergiverseze decizia. Dacă vorbim despre nivelul de homofobie, atunci sondajul sociologic pe care l-am făcut anul trecut arată că distanța socială față de grupul LGBT rămâne foarte mare, este pe primul loc, dar totuși ea s-a micșorat. În 2015 era 5,2. Adică între 5 nu e acceptat ca vizitator al țării și 6 – e exclus din localitate. În 2018, e 4,4. Adică - între concetățean și vizitator. E complicat să dai explicații acestor fenomene sociale, dar e vorba și de activitatea ONG-ului în domeniu, parțial al Consiliului, au fost mediatizate multe istorii ale oamenilor din comunitatea LGBT și care s-au dovedit a fi aceiași oameni, dar care au alte preferințe, iubesc alte persoane. Societatea a avut mai mult acces la informații despre acest grup și a înțeles că nu este nimic deosebit cu aceste persoane”.

Promotorii stereotipurilor

Un studiu realizat în 2016 privind percepția asupra drepturilor omului în Moldova scoate în evidență un element important, care confirmă declarațiile lui Yan Feldman. Homofobia față de comunitatea LGBT se manifestă mai mult printre reprezentanții unor minorități religioase, care se declară promotori ai familiei tradiționale și ai creștinismului și care, fără excepție, an de an, organizează contra-manifestații la acțiunile publice organizate de comunitate.

„Acești homosexuali influențează copiii.//Ei acceptă de mici să privească la lucrurile acestea ca la ceva normal...” 

„Asta duce la pedofilie până la urmă. Ei tot vor să aibă copii și înfiază... Și mai departe cine știe ce se face acolo...” 

„Aici e vorba de bolnavi psihic. Dacă Biblia spune că bărbatul cu soția... Aici e o tâmpenie! Nu e încălcare a dreptului omului”.

„Oamenii trebuie să se înmulțească, iar dacă acceptăm ceea ce vor minoritățile sexuale, omenirea ar dispărea. Se oprește totul, dezvoltarea...” 

Sunt doar câteva păreri ale contestatarilor desprinse dintr-un studiu vizând „percepția asupra drepturilor omului în Moldova”, realizat acum trei ani. Apropo, este anul în care în țară au avut loc alegeri prezidențiale, iar miturile promovate de partidul condus de Igor Dodon despre faptul că oponentul său, Maia Sandu, ar putea legaliza căsătoriile între persoane de același sex, dacă devine președinte, au prins la public și i-au oferit acestuia suficiente voturi ca să câștige cursa.

Același studiu din 2016 arată că în Moldova, persoanele LGBT sunt asociate cu bolnavii psihici, cu pedofilii, li se atribuie responsabilitatea răspândirii HIV, sunt un exemplu prost pentru copii și risc pentru asigurarea continuității speciei umane. De ce domină aceste stereotipuri societatea moldovenească în secolul 21, e greu de înțeles. Ori, în societățile moderne, persoanele LGBT trăiesc alături de heterosexuali în pace și armonie, fără să li se pună pecetea.

Autorii studiului, care au cercetat percepția moldovenilor sub mai multe aspecte legate de drepturile omului, spun că miturile și percepțiile greșite se construiesc din lipsă de informație și a cunoștințelor despre drepturile omului. Dovadă sunt cifrele, care arată că 60% dintre respondenții de la sate se consideră neinformați în ceea ce privește drepturile lor. Procentul celor informați, în general, este de numai 8,3%.

O discuție întâmplătoare cu unul dintre cetățenii acestei țări confirmă că lipsa de informație și nivelul educației au un rol important în formarea percepției despre homosexualitate. Oamenii cred mai mult în vorbe, decât în fapte sau dovezi științifice, iar crezul lor e alimentat de anturajul social în care se află, de zvonuri și de mass-media. Discuția care urmează îi vizează pe doi politicieni activi din Moldova, iar percepția interlocutorului e formată de niște imagini video plasate pe internet, în care două femei, care se plimbau prin orașul german Munhen, se țineau de mână, iar una dintre ele ar fi fost politician moldovean. Deși informația era una falsă și a fost ulterior dezmințită, pentru taximetristul pe care l-am imprimat, acest lucru nu conta.

- Eu știu.

- Aveți dovezi?

- D-apoi cum. Dovezi la cine umblă el și cu cine umblă ea.

- Le-ați văzut?

- L-am dus la un din ăsta... transvestit... Da` pe ea toată Moldova știe cine-i ea. Parcă avea și video în гостиницэ (hotel).

- Și ați văzut acel video? (Nu există un astfel de video - n.n.)

- Da. D-apoi tăți băieții care au lucrat, care au filmat-o, pe toți i-o увалнит (demis). Umbla să cumpere video cela.

- Ei și ce, lesbienele nu au dreptul la viață?

- Nicio problemă, dar copchilu meu nu vreu să afle chestia asta că se poate să trăiască c-o femeie sau băiatul meu să afle că el poate să se căsătorească cu alt bărbat.

- Credeți că copilul DVS n-o să afle despre asta vreo dată?

- O să afle, dar nu vreau să vadă toată chestia asta chiar așa legal.

- Da de unde ați luat că asta va fi legal? Nu cred că ea (politiciana) e lesbiană și nici că el (politicianul) este gay.

- Ei, asta la voi așa...Eu știu cine-s ei. Pentru mine știu.

Experții în drepturile omului spun că pentru a schimba paradigmele e nevoie de mai multă școlarizare nu doar printre elevi, ci și printre reprezentanții funcţionarilor publici în domeniul drepturilor omului.

Psihologul Yan Feldman spune că cel puțin în ultimii doi ani lucrurile s-au schimbat, semn că oamenii devin mai sensibili și se concentrează asupra problemelor care chiar contează, astfel că miturile despre „invazia” homosexualilor în Moldova, legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex sau aducerea în țară a miilor de sirieni ar putea să nu mai impresioneze atât de mult publicul în următorii ani.

Deși la Pride-urile organizate de comunitatea LGBT în ultimii ani numărul participanților e tot mai mare, semn că oamenii de altă orientare sexuală decât cea tradițională au curajul să iasă din anonimat, toate manifestațiile se desfășoară în condiții de securitate maximă, pentru a evita altercațiile cu contramanifestații, de obicei, reprezentanți ai unor comunități religioase, care se declară promotori ai familiei tradiționale.

                                                                                     FOTO: Report.md 

Mai grave decât stereotipurile societății față de homosexualitate sunt cele ale familiei, afirmă psihologul.

Yan Feldman, președinte al Consiliului pentru prevenirea discriminării și asigurarea egalității

„Pentru mine e ceva mai trist decât reacția societății, fiindcă poți să nu fii acceptat de societate, lupți cu atitudinea societății, asta e una. Când însă, nu ești acceptat de propria familie, de mama ta, de tatăl tău, de frații și surorile tale - e mult mai grav și ca fenomen și pentru fiecare persoană care se află în această poziție. Știu că Gender-Doc face și traininguri, și seminare pentru părinții persoanelor LGBT. Aș îndemna părinții sau rudele care au persoane în comunitatea LGBT să vă puneți întrebarea: „Ce este mai important în viața asta - pe cine iubește acest om sau prejudecățile voastre față de persoană?”. Fiul rămâne fiu, fiica rămâne fiică. Uneori noi vedem părinți care își apără copiii acuzați de crime, în pușcării. Asta se acceptă mai ușor decât orientarea sexuală. Și asta e grav, strașnic, nu știu ce cuvânt să folosesc”.

                                                                                 FOTO: Report.md 

Când au început să se formeze prejudecățile despre homosexualitate și de ce s-a făcut legătura cu sexul? Angelica Frolov, activistă pentru drepturile persoanelor LGBT și coordonator de proiecte la GENDERDOC-M spune că stereotipurile față homosexualitate au început să devină mai pronunțate în momentul în care: „a început a ieși subcultura penitenciară în afară, prin anii 50. Atunci s-a format o percepție greșită despre homosexualitate și s-a făcut legătură cu sexul și marginalizarea. Asta e una dintre teorii. Moldova a fost parte a URSS. Adoptarea legii egalității în 2012 a stârnit acest val de prejudecăți, care deja era format, prejudecățile deja existau. Acum se observă o schimbare în bine. O cercetare a Consiliului pentru asigurarea egalității arată că din 2015 până în 2018 s-a micșorat distanța socială, deci oamenii sunt puțin mai deschiși să accepte. A ajutat să se schimbe situația faptul că persoanele LGBT au devenit mai vizibile, precum și activitatea organizației și susținerea unor persoane cu influență”, a precizat Angelica Frolov.

                                Angelica Frolov, coordonator de proiecte la GENDERDOC-M / FOTO: vipmagazin.md

Legea cu privire la asigurarea egalității are un singur punct care se referă la orientarea sexuală. În articolul 7, punctul 1 al documentului scrie că „interzicerea discriminării pe bază de orientare sexuală se va aplica în domeniul angajării în muncă şi al ocupării forţei de muncă”.

Acest lucru a fost însă suficient ca unii reprezentanți ai bisericii să alimenteze societatea cu diverse mituri și stereotipuri despre homosexualitate, organizând proteste, conferințe, fiind ajutați de unele mass media, care a organizat numeroase dezbateri pe marginea subiectului, chiar dacă legea conține reglementări anti-discriminare pentru toate categoriile sociale.

Astfel, moldovenilor li s-a amintit că gayii, lesbienele, bisexualii și persoanele transgender nu trăiesc undeva în Australia, Argentina sau Brazilia, ci inclusiv în țara lor majoritar ortodoxă.

Orientarea sexuală, un subiect controversat

Ultimele constatări științifice publicate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), la începutul acestei luni, arată că homosexualitatea în sine nu este o problemă de sănătate mintală, așa cum se crede la noi. În schimb, stigmatizarea și discriminarea persoanelor LGBT pot duce la probleme de sănătate mintală.

„Un număr mare de dovezi științifice indică faptul că a fi LGBTI (lesbian, homosexual, bisexual, transgender sau intersexual) este complet compatibil cu o viață normală și sănătoasă. Literatura clinică arată că atracțiile, sentimentele și comportamentele sexuale și romantice de același sex sunt normale. Sunt variații perfect acceptabile ale sexualității umane”, explică experții OMS.

„OMS are o listă de boli denumită „Clasificarea internațională a bolilor” (ICD). Istoric, această listă este revizuită în mod regulat, în conformitate cu cele mai recente cercetări medicale. În 1977, ICD-9 mai cataloga homosexualitatea drept o boală. Cu toate acestea, OMS a eliminat ulterior elementul din listă. A 43-a Adunare Mondială a Sănătății a aprobat această decizie în mai 1990. Prin urmare, ICD-10 utilizat în mod curent afirmă în mod explicit că „orientarea sexuală de la sine nu trebuie considerată o boală”.

Deși OMS a eliminat homosexualitatea din lista maladiilor, persistă alte forme de discriminare, afirmă Susan Cochran, psiholog și epidemiolog la Universitatea din California Los Angeles (UCLA), unul dintre autorii cercetării.

„Deși a fi homosexual sau lesbian nu mai este clasificat ca tulburare, în locul ei au apărut noi categorii de maladii „legate de gay”. De exemplu, homofobia îi poate face pe adolescenți să se simtă hărțuiți și lipsiți de protecție. Acest lucru le poate provoca depresii, aceste persoane fiind considerate uneori „ca fiind bolnave mintal în conformitate cu orientările actuale ale OMS”.

La nivel internațional, expunerea publică a orientării sexuale poate duce la stigmatizare. Țări precum Arabia Saudită, Iran, Uganda și Rusia au adoptat legi anti-LGBT. Această stigmatizare și discriminare pot duce la probleme de sănătate mintală, nu homosexualitatea în sine, afirmă specialiștii. Situația de sănătate mintală este mult mai bună în țările care protejează drepturile persoanelor LGBTI, iar un exemplu ar fi Africa de Sud, unde căsătoria homosexuală este legalizată.

Revenind la subiectul discriminării în Republica Moldova. Raportul din 2018 al Consiliului pentru prevenirea discriminării și asigurarea egalității arată că 90% dintre cetățeni consideră că există discriminare. 73% - s-au simțit discriminați în ultimele 12 luni și doar 3% au considerat problema una importantă. Cei mai discriminați de societate sunt bătrânii, persoanele cu deficiențe și cele sărace.

Victoria Eremia

Articolul anterior

Condamnată la moarte de două ori – de mama și de sovietici

Articolul următor

Fără gardurile lui Plahotniuc, dar ocupați militar, dependenți și umiliți de Rusia