Școlile profesionale din URSS

Numărul studenţilor înmatriculaţi în şcolile profesionale în perioada sovietică era egal cu numărul celor înmatriculaţi în universităţi. În perioada de tranziţie cererea pentru studiile profesionale a scăzut. Meseriile nu mai erau prestigioase. 

Deși în 2009, costurile de instruire a unui elev la învațământul secundar profesional se ridicau la 10.000 de lei (cu 33% mai mult față de învațamântul superior), cea mai mare rată de șomaj se înregistra anume în rândul absolvenților școlilor profesionale, potrivit Biroului Național de Statistică.

„Baza tehnico – materială a școlilor era învechită, subiectele din manuale nu corespundeau realităților întreprinderilor care aveau nevoie de specialiști, iar cea mai mare problemă era pierderea legăturii cu angajatorii”, povestește Wolfgang Dressel, coordonatorul proiectului parteneriat de instruire a meșteșugarilor „Kreishandwerkerschaft Hersfeld-Rotenburg”.

Primii pași

Proiectul-parteneriat de instruire a meșteșugarilor „Kreishandwerkerschaft Hersfeld-Rotenburg” a fost lansat în mai 2011, fiind destinat școlilor profesionale din regiunile rurale. Scopul proiectului era  îmbunătățirea formării vocaționale în domeniul prelucrării lemnului și a metalelor, în cadrul școlilor profesionale selectate, din regiunile Republicii Moldova și contracararea lipsei de muncitori calificați pe piața muncii. Wolfgang Dressel povestește că au început activitatea prin organizarea unor „mese rotunde” cu toți partenerii implicați la nivel national. Ulterior și-au dat seama că fiecare regiune are specificul ei, iar școlile profesionale ar trebui să țină cont de cerințele pieții de muncă regionale.

„Primul lucru pe care l-am făcut a fost să întrebăm angajatorii din domeniu ce fel de specialiști își doresc? În paralel, maiștrii erau instruiți atât în cadrul seminarelor desfășurate la școli, cât și în cadrul vizitelor de studiu la ateliere din Germania”, susține Wolfgang Dressel.

Mihail Bilevschi, directorul școlii profesionale de la Cupcini spune că acest proiect a fost binevenit, mai ales că a fost reînnoit atelierul de lucru pentru meseria de electrogazosudor, iar maiștrii de la școală au beneficiat de două stagieri, a câte două săptămâni în Germania. „În primul rând s-a schimbat atitudinea maiștrilor față de lucru, dar și cunoștințele elevilor. Au văzut tehnologii noi. Acolo atelierele sunt dotate cu echipament modern, nu ca la noi”, afirmă directorul.

În cadrul acestui proiect, școlile profesionale au fost dotate cu materie primă și consumabile, astfel ca să fie posibilă desfășurarea lucrărilor practice. Pentru școlile din Moldova, aspectul de low-cost este foarte important. „De exemplu, pentru a realiza un exercițiu simplu, de producere a grătarelor – materia primă (inox) costă 50 euro pentru un elev... Dacă ai 20 de cursanți – ai nevoie de 1000 de euro pentru desfășurarea acestei practici. Este prea costisitor pentru școlile profesionale”, susține Wolgang Dressel.

http://https://www.youtube.com/watch?v=bRu-poLMO0k&feature=youtu.be

Cum funcționează lucrurile în Germania și UE?

În Germania, de ani buni funcționează așa zisul sistem dual de învățământ. Conform UNESCO, „sistemul de învățământ dual este denumit «dual» deoarece combină ucenicia într-o companie și învățământul profesional într-o școală profesională întrun singur curs. „De aceea, tinerii primesc o instruire de calitate și, cel mai important, corespunzătoare cerințelor angajatorilor. Conform statisticilor, în Franța, de exemplu, 80% din populație alege să studieze o meserie și doar 20% fac studii superioare. În Germania, elevii școlilor profesionale, datorită sistemului dual de instruire, își petrec 70% din timp în firma unde vor lucra ulterior, învățând meseria la modul practic.

În România, școlile profesionale sunt obligate să încheie parteneriate cu agenții economici pentru practica elevilor, iar dacă aceștia însușesc bine meseria, pot fi angajați ulterior la această companie. În acest context, Mihail Bilevschi, directorul școlii profesionale de la Cupcini susține că într-adevăr este necesară o colaborare între școli și agenți economici sau să li se ofere niște înlesniri financiare pentru angajarea unui absolvent al școlii profesionale.

De unde vine schimbarea?

Dacă la meseria de electrogazosudor aveam câte o grupă de absolvenți o data la trei ani, acum avem aproape în fiecare an, ne-a spus Mihail Bilevschi. El motivează acest fenomen prin instruirea de calitate, dar și prin faptul că atelierul a fost dotat cu utilaj modern, unde elevii pot desfășura ore practice adevărate.

Totodată, au fost editate manuale pentru sudori și agende de formare profesională, iar potrivit coordonatorului de proiect, elevii au fost inițiați și în cursuri de calculator. Au învățat cum să scrie un CV și cum să-l plaseze on-line, cum și unde să caute un loc de muncă. Proiectul – „parteneriat de instruire a meșteșugarilor Kreishandwerkerschaft Hersfeld-Rotenburg” a fost implementat în școlile profesionale din or. Căușeni, Florești, Cahul, Cupcini, r-nul Edineț și Popeasca, r-nul Ștefan Vodă.

Potrivit Strategiei de Dezvoltare a Educației 2020, unul din punctele pentru schimbarea învățământului secundar profesional eeste renovarea curriculumului pentru învăţământul vocaţional/tehnic, în raport cu conceptul curriculumului naţional şi necesităţile pieţei muncii. Se vorbea și despre introducerea sistemului de învățământ dual.

În 2014, Ministerul Educației a trecut la implementarea acestor schimbări, cu suportul financiar al Uniunii Europene. Primul model de instruire duală a fost pus în practică la Bălți de o firmă germană - întreprinderea „Draexlmaier Automotive SRL”, producătoare de componente auto pentru „BMW” și „Audi”. Elevii își desfășoară instruirea teoretică și practică în săli de studiu amenajate în cadrul întreprinderii.

„De pregătirea profesională a elevilor se ocupă profesori de la şcoala profesională, dar și angajații companiei. Modelul de învățare în întreprindere ne va ajuta să sporim calitatea studiilor, fapt care va duce la îndeplinirea priorității strategice de dezvoltare economică – racordarea sistemului educaţional la cerinţele și dinamica pieței muncii”, susținea ministrul adjunct al Educației, Loretta Handrabura.

Câți bani au s-au investit în învățământul secundar profesional  

Potrivit Ministerului Educației, în ultimul raport despre asistența externă, în domeniul învățământului vocational tehnic, suma totală a bugetelor tuturor proiectelor se ridică la 32.246.005 euro, aproximativ 240.000 USD și peste 3 milioane de lei.

Descrierea proiectelor găsiți aici .

Banii provin din partea Uniunii Europene, Agenției Austriece de Dezvoltare, Fundaţiei „Servicii de Dezvoltare din Liechtenstein”, Ministerul Federal al Colaborării şi Dezvoltării Economice din Germania, „Caritas            ” Elveția și Austria.

Uniunea Europeană oferea pentru Ministerul Educației un suport bugetar în valoare de 25 de milioane de euro, bani destinați pentru îmbunătăţirea sistemului VET în Moldova prin reformarea reţelei instituţiilor VET şi creşterea calităţii procesului de învăţământ şi produsului acestui proces în conformitate cu cerinţele pieţei muncii.

Cifre și statistici îngrijorătoare 

În 2015, 368 de elevi studiau meseria de tractorist. Pentru luna februarie, potrivit Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, se căutau 20 de tractoriști. Peste o mie de elevi studiau meseria de electrogazosudor în 2015 – 40 de locuri de muncă vacante. Operator calculatoare electronice: 1029 de elevi la 76 locuri de muncă vacante. Pentru meseria de mașinist la excavatorul cu o singură cupă (unde studiau 205 de elevi), nu se oferea nici un loc de muncă.

În 2014, conform datelor Biroului Național de Statistică, 9 900 de persoane cu nivel de pregătire secundar profesional erau în căutarea unui loc de muncă. Mihail Bilevschi declară că „într-adevăr puțini absolvenți sunt angajați după finisarea studiilor. Unii pleacă la armată. Dar noi avem un contract cu fabricile din zonă și aceștia ne informează de care specialiști au nevoie. De exemplu, fabrica de zahăr de la Cupcini ne cere doi electrogazosudori”, povestește directorul.

Printre cele mai plătite joburi, se numără așa meserii precum șlefuitori de lemn - cu salarii de la 4.000 lei până la 10.000 de lei. Mașinistul la graderelevator era ofertat cu un salariu de la 4000-6000 de lei. Operator în sectorul producție poate fi remunerat cu până la 8000 de lei.

Natalia Dabija

Acest articol este publicat în carul proiectului "Inițiativa pentru sprijinul libertății presei și dezvoltării independente a conținutului media care abordează Uniunea Europeană în Republica Moldova", proiect sprijinit financiar de Ambasada Olandei în cadrul Programului Matra / Fondului Drepturile Omului.