Întuneric și garduri   Chișinău    

Indiferența și interesele de grup distrug istoria Chișinăului

În ultimii 10 ani s-a dat start unor proiecte grandioase care ar fi trebuit să înnobileze la propriu viaţa culturală şi sportivă a Chişinăului. Investiţiile făcute, însă, nu au fost duse la bun sfârşit, iar în rezultat ne-am ales cu promisiuni deşarte şi cu milioane de lei aruncate în vânt.

Clădirile istorice din centrul capitalei au rezistat celor două războaie mondiale, dar nu rezistă transformărilor democratice din ultimii 25 de ani. Edificii şi locuri, care au făcut odată istorie, au ajuns astăzi într-un proces avansat de degradare. Şi asta după ce în cazul unora dintre ele a început procesul de restaurare. În „lipsa resurselor financiare” lucrările nu au fost duse la bun sfârşit, ceea ce face ca şi resursele investite până acum să se ducă pe apa sâmbetei.

Casa Herţa şi Casa Kligman – degradarea continuă

O bijuterie arhitecturală aflată chiar în inima capitalei, Casa Herţa şi Casa Kligman, care a bucurat generaţii întregi, rămâne în continuare lipsită de atenţie. Monument de arhitectură şi istorie de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură, edificiul a găzduit decenii la rând Muzeul de Arte Plastice. Astăzi, după o tentativă eşuată de restaurare, realizată în anii 2005-2006, muzeul rămâne cu uşile închise pentru iubitorii de artă. 

Potrivit specialiştilor, lucrările de restaurare de acum un deceniu au fost necalitative, fapt care a condus la degradarea monumentului de arhitectură chiar după primele luni de la încheierea respectivelor lucrări. Mai mult, tehnicile de renovare folosite au făcut ca edificiul să-şi piardă din autenticitate. În prezent, distrugerile îşi lasă tot mai mult amprenta pe exteriorul clădirii, iar milioanele de lei alocate atunci reprezintă practic o investiţie ratată. Ca de obicei, în lipsa fondurilor, lucrările aşa şi nu au fost finalizate, ceea ce face ca tencuiala să cadă. Finalizarea lucrărilor de restaurare ar mai necesita 36 milioane de lei, bani care, evident, nu se găsesc.

Iresponsabilitatea şi indiferenţa autorităţilor faţă de soarta monumentelor de arhitectură este demonstrată şi de permisiunea de a înălţa construcţia „monstruoasă”, care „străjuieşte” clădirea muzeului din partea străzii Serghei Lazo. Ridicată mai bine de 10 ani în coastele muzeului şi abandonată din cauza anumitor interese şi neînţelegeri, aceasta nu se integrează nici pe departe în contextul urbanistic existent, erodând puternic imaginea clădirii istorice.

Clădirea Președinției, pustie

                                 7 aprilie 2009, Președinția Republicii Moldova / FOTO: Report.md

Afectată în 2009, în urma protestelor violente din 7 aprilie, clădirea Președinției rămâne nefuncțională după aproape 8 ani de la devastare. Deși jumătate din lucrările de renovare au fost efectuate încă în 2011, în acest scop fiind cheltuite 106 milioane de lei, procesul de reabilitare a fost stopat din lipsă de bani. Clădirea este și azi abandonată, fiind înconjurată de un gard metalic înalt care nu permite trecătorilor să arunce o privire în curtea acesteia.

                                                           Clădirea Președinției în 2017 / FOTO: Report.md

Muzeul de Arheologie – un loc uitat de lume

Edificiul de la intersecţia străzilor 31 August 1989 şi Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni din centrul Chişinăului a fost ani la rând sediul Muzeului de Arheologie şi al Institutului Patrimoniului Cultural. Instituţia, aflată în subordinea Academiei de Ştiinţe a Moldovei, a intrat în anii 2007-2008 într-un amplu proces de restaurare şi renovare, devizul total de cheltuieli fiind de 26 milioane de lei.

                                                       Clădirea Muzeului de Arheologie, îngrădită şi uitată / FOTO: Report.md

După ce au fost investite în 9 milioane de lei, lucrările au fost stopate. Alte 17 milioane de lei pentru finalizarea lucrărilor de restaurare nu au fost identificate. De aproape 10 ani clădirea rămâne izolată cu un gard metalic, care îngustează trecerea de pe străzile din apropiere. Geamurile acoperite cu peliculă, deteriorate deja de vreme, te duc cu gândul la un loc abandonat, uitat de lume. Nici trecătorii nu-şi amintesc de faptul că aici a fost cândva Muzeul de Arheologie.

Conac în păragină

Conacul urban Râşcanu-Derojinski din strada Bucureşti, 62, a fost unul din cele mai frumoase monumente de însemnătate naţională, care, decenii la rând, a înnobilat centrul istoric al capitalei. Construită în anii ¢70 ai secolului XIX, după proiectul arhitectului oraşului Al. Bernardazzi, casa boierească a aparţinut nobilei Ecaterina Aleksandrovna Râşcanu-Derojinskaia. Edificiul avea două nivele, cu 18 camere şi anexe gospodăreşti. Suprafaţa totală a clădirii era de 2 924,3 m.p., iar a terenului de 1 766,3 m.p. La mijlocul secolului trecut, edificiul a fost transformat în sediul organului legislativ al R.S.S.M. – Sovietul Suprem, fiind construită o aripă nouă în formă de amfiteatru care respecta arhitectura generală. Mai târziu, clădirea a găzduit Societatea „Ştiinţa”. Cu alte cuvinte, până la începuturile independenţei Republicii Moldova conacul era perfect funcţional.

                   Starea actuală a Conacului urban Râşcanu-Derojinski din strada Bucureşti, 62 / FOTO: Report.md

Anii de după 1990 şi-au lăsat negativ amprenta asupra conacului, iar timpul şi indiferenţa l-au transformat în ruină. Astăzi, din faimoasa clădire a rămas doar faţada, care, în pofida vicisitudinilor, mai păstrează luxul, splendoarea şi grandoarea de odinioară. Doar o mână iscusită şi o minte ageră ar mai putea salva de la distrugere acest monument de o valoare inestimabilă pentru istoria şi cultura noastră.

Din nefericire, în ultimul deceniu interesele din jurul conacului s-au ţinut lanţ. Clădirea a fost transmisă la balanţa mai multor instituţii de stat, iar în decembrie 2008, Ministerul Culturii şi Turismului a încheiat un contract de locaţiune, prin care a dat conacul în chirie firmei „Maxelegant” SRL pentru o plată anuală de 814,669 mii de lei. Contractul obliga locatarul să elaboreze un proiect de restaurare a clădirii şi să realizeze lucrările în termen de trei ani. Timpul a trecut, iar promisiunile aşa şi nu au fost îndeplinite.

Directorul Agenţiei de Restaurare şi Inspectare a Monumentelor, Ion Ştefăniţă, afirmă că încă în 2010 a atenționat asupra unor ilegalităţi comise în privința monumentului istoric: „În 2013, documentaţia de proiect privind restaurarea conacului Derojinski, a fost coordonată la Consiliul Naţional al Monumentelor Istorice. Proiectul prevedea menţinerea faţadelor şi replanificarea pe interior, conform necesităţilor proprietarului. În mai 2014, a demarat şantierul, însă ulterior lucrările au fost stopate. La şedinţa Consiliului din 19 ianuarie 2017 proprietarul a solicitat o altă schiţă de proiect. Deja se doreşte ridicarea în curtea conacului a unei clădiri cu 10-12 nivele. Consiliul a dezaprobat respectiva solicitare. Lucrările de reabilitare şi replanificare pe interior a conacului au fost reluate recent. Am speranţa că acestea vor fi în conformitate cu proiectul aprobat în 2013”, ne-a spus Ion Ştefăniţă, precizând că acum proprietar al edificiului este compania „Universal-Proiect”.

Stadionul Republican s-a transformat în pădure

În şirul lucrurilor începute şi neterminate se înscrie şi Stadionul Republican. Astăzi, doar eleganta intrare din str. Tighina mai aminteşte că aici a fost cândva cel mai mare stadion al ţării, care aduna zeci de mii de fani ai sportului rege. Imaginile de după poarta fostului complex sportiv sunt mai mult decât jalnice. În locul propriu-zis al stadionului, care avea teren de fotbal cu gazon natural, terenuri de tenis, volei, minifotbal, o pistă de atletism şi tribune pentru spectatori, a crescut, în ultimii 10 ani, o adevărată pădure. Zona din faţa intrării a fost transformată într-o parcare improvizată, iar poarta şi gardul care împrejmuieşte arena se află într-un proces de degradare continuă. Doar picturile murale realizate anul trecut de un grup de voluntari pe acest gard mai aduc o rază de lumină. În rest, întuneric, incertitudine şi indiferenţă.

                                                          Ruinele fostului Stadion Republican / FOTO: Report.md

Inaugurat în anul 1952, în 2006 stadionul a fost închis pentru că nu mai corespundea standardelor internaţionale impuse de FIFA şi UEFA. În 2007, guvernarea comunistă a dat start procesului de demolare a stadionului, cu promisiunea că acolo va fi construit un complex sportiv modern şi multifuncţional. De la vorbe la fapte, însă, e cale lungă. Pe parcursul a 10 ani, nici fosta şi nici actuala guvernare nu au găsit fonduri pentru renovarea stadionului, costuri estimate la 100 milioane de euro. Timpul, nepăsarea şi interesele unor oameni de afaceri influenţi, care au pus ochiul pe terenul de 4,7 ha, l-au transformat în ruine.

Stadionul Olimpic - o afacere

O altă iniţiativă nerealizată vizează aşa-numitul Stadion Olimpic, care urma a fi construit pe terenul din preajma Circului. În toamna anului 2006, Compania cu capital străin "Kilogrin” a primit dreptul de a construi Arena Olimpică din capitală. Potrivit unei decizii a Consiliului Municipal Chișinău, întreprinderea primea în arendă, pe o perioadă de 49 de ani, terenul de 24,6 ha, amplasat în perimetrul străzilor Tudor Vladimirescu, Calea Orheiului şi bd. Renaşterii (astăzi bd. Grigore Vieru). Noua arenă urma să corespundă normelor internaţionale în domeniu şi să găzduiască competiţii de fotbal, atletism, handbal, volei, baschet, nataţie.

Deşi se anunţa a fi cel mai mare complex sportiv din Moldova, acesta şi-a înscris cu succes numele în şirul proiectelor ratate. Astăzi, de iniţiativa lansată cu mare fast în anul 2006, mai aminteşte doar mingea gigantică, instalată pe un soclu înalt asemuitor unei făclii, care anunţa edificarea Stadionului Olimpic.

                Locul unde urma să fie construit Stadionul Olimpic / Staţia peco din preajma / FOTO: Report.md

Între timp, pe o bucată din acest teren, de pe bulevardul Grigore Vieru, o companie petrolieră construieşte o staţie peco, la doar câteva sute de metri de clădirea Circului, un loc aglomerat. Moratoriul anunţat de autorităţile locale asupra stopării lucrărilor de construcţie a benzinăriilor în Chişinău a fost doar de ochii lumii.

Circul „plânge”

Circul, care a adus zâmbete pe feţele a generaţii întregi de copii şi adulţi, a ajuns acum într-o stare deplorabilă. După mai multe promisiuni şi tentative de a face instituţia funcţională, astăzi clădirea Circului arată jalnic. Geamuri sparte, acoperite cu carton, pereţi distruşi, ţevi ruginite şi scări distruse... Unul din cei doi clovni din bronz de pe faţada clădirii a rămas fără cap.

                                                                   Clădirea Circului / FOTO: Report.md

Circul din Chişinău a fost închis pentru reparaţii în 2004, dar aşa şi nu au mai fost întreprinse lucrări de reperație, fapt care a contribuit şi mai mult la degradarea clădirii. În 2014, după o pauză de 10 ani şi o reparaţie cosmetică (de 1,5 milioane de lei), a fost deschisă Arena mică a Circului. Pentru reabilitarea integrală a edificiului ar fi necesare 150 - 170 milioane de lei.

Clădiri norocoase

Într-o situaţie mai fericită se află Muzeul Naţional de Artă al Moldovei de pe str. 31 August 1989, clădirea Comitetului Naţional Olimpic, de pe str. Puşchin, blocul Univeristăţii de Stat de pe str. Kogâlniceanu sau edificiul care găzduieşte sediul Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor (pe aceeaşi stradă). Restaurarea clădirilor acestor instituţii a fost posibilă graţie fondurilor europene şi ale Băncii Mondiale. Muzeul Naţional de Artă, dar şi Sala cu Orgă, sunt restaurate din surse oferite în 2015 de Guvernul României.

Sala cu Orgă în proces de restaurare, Muzeul Naţional de Artă şi blocul Univesităţii de Stat, recent renovate din fonduri externe / FOTO: Report.md

Construcţii fără reguli

În mai bine de două decenii de la proclamarea independenţei, aşa-numitul centru istoric al oraşului a devenit un Shanghai al anilor ¢90 ai secolului trecut. În goana sălbatică după profit se construieşte haotic, fără reguli, fără plan urbanistic şi fără bun simţ, nemaivorbind de gust estetic. Balcoane ieşite în stradă, „zgârâie nori” în coastele unor clădiri istorice cu un singur nivel sunt privelişti obişnuite pentru centrul capitalei. De fapt, regula principală care se respectă în cea mai mare parte a cazurilor este interesul personal şi profitul care poate fi obţinut în urma ridicării unei noi construcții. În rest, de frumos nici nu poate fi vorba.

                                               Blocuri construite în centrul istoric al capitalei / FOTO: Report.md

Încă în perioada când orașul era administrat de Karl Schmidt (1877-1903), primarul care a pus, de fapt, bazele modernizării Chişinăului în secolul al XIX-lea, se efectua un control strict al noilor construcţii. În cazul în care edificiul nu corespundea proiectului aprobat de autorităţile orășenești, fiind ridicate mai multe nivele decât cele preconizate, poliţia scria cu vopsea roşie - „snesti” („dărâmat”), ceea ce însemna că etajele în plus, balcoanele ieșite în stradă sau scările care ocupau trotuarul urmau a fi demolate. Dacă ar fi să se respecte şi astăzi această regulă, probabil pe majoritatea clădirilor nou construite în centrul capitalei, şi nu doar, ar fi scris cu roşu „snesti”.

Admirând centrele istorice din oraşele europene, mai mari sau mai mici, îţi dai seama că Chişinăul nu are, de fapt, un centru istoric. Ceea ce se vrea a fi așa-numitul „nucleu istoric” al capitalei a ajuns pe unele străzi un centru de business, pe altele - un centru administrativ, iar pe celelalte - un centru părăsit, unde istoria nu-şi mai găseşte locul. Şi e păcat, pentru că deşi centrul urbei nu poate fi comparat cu zona istorică a Tallinn-ului, Bucureşti-ului, Berlin-ului sau Bruxelles-ului, am avea şi noi, cu siguranţă, cu ce ne mândri dacă s-ar pune preţ pe patrimoniul construit și pe ceea ce au creat înaintaşii noştri. Aşa însă, nu ne rămâne decât să-i invidiem, în sensul frumos al cuvântului, pe estonieni, români, nemţi sau belgieni, care nu doar că şi-au păstrat istoria, dar au reuşit să facă din aceasta o carte de vizită şi un veritabil punct de atracţie turistică.

Mariana Tabuncic

Articolul anterior

CEDO, invadată de plângeri din Moldova

Articolul următor

Moldova este condusă de intențiile maligne ale unor grupuri de influență