Artistul plastic Ștefan Eșanu invităcetățenii „La datorie”. La o datorie de un miliard de dolari, pe care au sustras-o hoții din sistemul bancar, dar pe care Guvernul a pus-o pe spatele cetățenilor. 

După furtul miliardului de dolari, primarul Dorin Chirtoacă era gata să aducă în centrul Chișinăului 20 de Kamaz-uri pentru a arăta cât reprezintă 1 miliard de dolari în lei moldovenești. A fost complicat, însă, pentru Chirtoacă să facă ceea ce a promis, așa că s-a limitat doar la vorbe.

Ștefan Eșanu a ilustrat „jaful secolului” la propriu în ”bancnote” a câte 100 de dolari, împachetate pe 10 paleți cu înălțimea unui adolescent în creștere (cam 1,4 metri). Dacă ar fi bancnote adevărate, ar cântări aproximativ 10 tone.

                                                       Artistul plastic Ștefan Eșanu / FOTO: Report.md 

Cei care vor să vadă cum arată miliardul furat din cele trei bănci moldovenești în 2014 și să-și facă selfi-uri cu „munții” de bani o pot face la Biblioteca Municipală ”Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Chișinău. „Instalația artistică” mai cuprinde și o serie de interviuri cu 33 de cetățeni moldoveni care au vorbit despre ce înseamnă această povară financiară pentru ei – datoria de un miliard de dolari, dar și ce înseamnă datoria față de țară, față de societate, față de cei apropiați.

Artistul spune că ideea de a arăta ce însemană de fapt un miliard de dolari îl chinuie de vreun an, atunci când și-a dat seama că este vorba de o noțiune abstractă în mințile oamenilor, pe când impactul jafului este devastator.

L-am întâlnit pe Ștefan Eșanu cu câteva zile înainte de deschiderea expoziției pentru a afla de ce ar fi un artist plastic interesat de un eveniment politic… sau mai bine-zis de unul penal: ”Cred că este în ultimul rând un eveniment politic”, mă contrazice el. Un asemenea eveniment este chiar unul ”generos” pentru artiști, pentru că îți poate oferi multe căi de a ilustra o idee. Artiștii contemporani nu mai reproduc cu exactitate forma, mai important fiind subiectul, iar forma e dictată de idee, mi-a explicat didactic Ștefan Eșanu.

E ca și cum ai spune ”cosmos”

”Mi-am spus că vreau să reproduc miliardul ăsta, ca oamenii să înțeleagă mai clar cât s-a furat. Pentru că trăim într-o epocă în care ne gestionăm singuri bugetele, când nu mai hotărăște Moscova pentru noi, cum se întâmpla în perioada sovietică, singuri trebuie să decidem - dar noi habar nu avem cât înseamnă miliardul acesta. Este ca și cum ai spune ”cosmos” , dar nu ne putem imagina cât e asta, nu încape în creierul nostru. Oamenii știu ce înseamnă 800 de lei, 1500 de lei, 10 mii de lei. Dar câți știu cât este un milion de lei, dar un miliard?”, se întreabă artistul. Astfel, dacă mulți artiști se inspiră din realitate și realizează o operă de artă abstractă, el și-a dorit să facă exact invers – să ia o ideea abstractă din societate - un miliard de dolari furat și să îl transforme într-o „instalație” foarte reală.

”Acești bani puteau fi cheltuiți pentru hrana oamenilor nevoiași”

Cea de-a doua parte a „instalației”, cea intangibilă, cuprinde părerile unor cetățeni ai Republicii Moldova și sentimentele lor față de ce înseamnă pentru ei o datorie - una financiară, dar și una morală. Daniela este una dintre participanții la acest experiment și am surprins-o ascultând în căști interviurile care se proiectau pe ecranul unui laptop. ”Mi se pare o metaforă expresivă care ilustrează bine evenimentele de la noi. E opinia mai multor oameni despre datoriile personale ale fiecăruia și datoria pe care ne-au pus-o pe umeri politicienii. Este o instalație impresionantă, pentru că privind-o îți dai seama că acești bani puteau să fie cheltuiți pentru a hrăni oamenii nevoiași, pentru haine pentru copiii străzii, pentru medicamente, dar ei s-au dus în conturile hoților. Cred că în fața fiecărui „munte” din acesta cu bancnote ar trebui să stea câte un politician, să fie și ei priviți de oameni”, a propus Daniela.

”Să plătească cei care l-au furat!”

Pe fotoliile de lângă intrarea în sala de lectură a Bibliotecii Municipale, o bătrână caută ceva pe internet la un laptop. Este o pensionară vorbitoare de limbă rusă și spune că își petrece mult timp la bibliotecă, pentru că, din cauza autorităților municipale ar fi rămas fără casă. Aici, în sala de lectură se informează cum ar putea să își apere drepturile. Ea a văzut cum a fost instalată expoziția (cum au fost aduși paleții cu „bani”)… Nu prea înțelegea despre ce este vorba, dar când a văzut hârtiile decupate în forma unor bancnote a înțeles că ar putea avea legătură cu banii furați: ”Am înțeles că este miliardul furat din bănci… Nu înțeleg de ce Guvernul vrea ca noi să întoarcem această datorie din buzunarul nostru? Să plătească cei care au furat, cei care i-au ajutat pe hoți să fure, să plătească rudele lor, copiii lor, mai multe generații la rând. De ce să plătim noi? De parcă ne au de proști!” – s-a indignat bătrâna.

Un îndemn la gândire descătușată

Artistul Ștefan Eșanu spune că nu așteaptă o anumită reacție din partea publicului, pentru că arta sa are scopul de a terzi emoții, iar emoțiile nu pot fi cântărite. Nu-l interesează nici măcar ce vor înțelege sau cum vor reacționa autoritățile care au admis ca banii oamenilor să fie furați: ”Nu am făcut-o pentru autorități”, o taie scurt Ștefan.

”Ideea mea e să încercăm să privim lucrurile ”out of the box”. La noi oamenii privesc foarte îngust și nu înțeleg că problema care îi preocupă pe ei este de fapt influențată de alte probleme, de factori externi. Și când zic factori externi, nu mă refer la SUA, dar la vecinul de alături, de exemplu. Dar există lucruri mai sofisticate - o serie de evenimente care se influențează reciproc, creând un ”învârtecuș”. Și noi putem să ne învârtim pe cerc, spunând că ăsta-i vinovat sau celălalt… Dar, în esență e vinovat  întregul sistemul, pentru că el nu funcționează”, conchide autoru expoziției ”La datorie”.

Natalia Enache