Facts, not Fake   Chișinău    

Cine preia centrul de greutate al industriei media din Republica Moldova?

S-a schimbat puterea – s-a schimbat și ordinea posturilor TV în lista furnizorilor de televiziune prin cablu din Republica Moldova. În perioada fostei guvernări, PRIME-TV (care face parte din imperiul mediatic al oligarhului Vlad Plahotniuc), era setat, „din oficiu”, pe primul buton de la telecomandă aproape la toți furnizorii de televiziune prin cablu. Următoarele în listă erau, de asemenea, televiziunile holdingului controlat de Plahotniuc. După plecarea acestuia din țară, primul buton a fost „preluat” de postul public de televiziune „M1”.

Au trecut mai în față și posturile de televiziune care au rezistat presiunilor sub guvernarea Plahotniuc, ca și cum ar fi răsplătite acum pentru rezistența de care au dat dovadă. Și așa se întâmplă de câteva decenii – instituțiile audiovizuale migrează de la un patron politic la altul, la fel cum contractele de retransmisie a posturilor rusești migrează de la un radiodifuzor la altul. De exemplu, a venit la putere Voronin și, în 2005, Lucinschi a rămas fără „Pervîi Kanal”. A venit Plahotniuc la putere după 2010 și „Pervîi Kanal” a migrat spre „Prime”-il lui Plahotniuc...

Consiliul Audiovizualului își schimbă paravanul

Piața audivizuală din Republica Moldova este invadată de posturi de radio și TV care emit în limba rusă, majoritatea preluând programe de la posturile din Rusia. Zeci de ani, moldovenii au fost hrăniți cu propagandă prin intermediul acestor programe rusești – totul sub privirile pasive ale autorităților care, în loc să întreprindă măsuri, analizau profund, în ședințe publice, dacă muzica românească, difuzată de posturile locale de radio, este sau nu „muzică autohtonă”. Consiliul Audiovizualului are toate pârghiile detoxifierii spațiului audiovizual din Republica Moldova, dar nu o face. Putem doar intui ce se ascunde în spatele argumentului „nu trebuie să îngrădim dezvoltarea spațiului informațional din Republica Moldova”, invocat, de exemplu, de fostul președinte al CA (pe atunci CCA), Dinu Ciocan, în decembrie 2015, când autoritatea regulatorie a oferit licență de emisie postului „NTV”, prin intermediul unei firme al cărei fondator oficial era deputatul socialist Corneliu Furculiță.

Atunci a fost pusă baza imperiului mediatic ce îl deservește astăzi pe Igor Dodon – un imperiu care s-a dezvoltat și se dezvoltă în continuare.

După căderea lui Plahotniuc, în iunie 2019, Report.md a realizat un interviu cu noul prim-ministru al Republicii Moldova, Maia Sandu, care a anunțat că membrii Consiliului Audiovizualului vor fi demiși in-corpore, pentru că l-au deservit pe Plahotniuc.


La mai bine de trei luni de atunci, nu s-a întâmplat nimic la Consiliul Audiovizualului. Jurnaliștii au sesizat doar că membrii Consiliului s-ar fi făcut utili, între timp, unui alt politician – lui Igor Dodon, asigurându-și astfel rămânerea în funcții.

Mai rău decât în Moldova e doar în Belarus

Un studiu internațional, realizat în 2018, arată că Republica Moldova este cea mai vulnerabilă țară din Europa Centrală și de Est la propagandă rusă. Cercetarea atestă faptul că majoritatea televiziunilor cu acoperire națională retransmit programe rusești, iar o bună parte din presa on-line favorizează Kremlinul. Autorii studiului menționează că măsurile întreprinse de autorități nu sunt suficiente și sunt susceptibile de a favoriza anumite grupuri politice. Mai rău decât în Moldova în privința rezistenței la propagandă este, conform studiului, doar în Belarus.

În Republica Moldova sunt trei grupuri mari susceptibile de a fi manipulate prin intermediul mass-media mai mult decât restul populației: este vorba de minoritățile etnice, vorbitoare de limba rusă, care reprezintă aproape 20% din populație; unii enoriași activi ai Bisericii Ortodoxe din Moldova, care se supune Patriarhiei Ruse și care pot fi influențați de biserică; și bătrânii, care reprezintă peste 700.000 și al căror nivel de educație media este mai scăzut decât al celorlalte categorii de populație.Două treimi din cele mai cotate posturi de televiziune din Republica Moldova retransmit programe din Federația Rusă, încălcând prevederea legală care le obligă să acopere cel puțin 70% din emisie cu programe în limba română. Conform rapoartelor internaționale, patru din cele mai urmărite zece portaluri de știri din Republica Moldova promovează politici pro-Kremlin, răspândesc propagandă, atacă România, UE și SUA.

Fake marca „KP”: „Românii pulverizează reagenți în aer, furându-ne ploaia, pentru ca să cumpărăm fructe și legume din UE”

La 7 decembrie 2017, Parlamentul Republicii Moldova a votat în prima și a doua lectură Legea nr. 257, cunoscută drept Legea antipropagandă. Președintele pro-rus Igor Dodon a refuzat să o promulge, fiind suspendat pentru 5 minute printr-o decizie a Curții Constituționale. Documentul a fost promulgat la 10 ianuarie 2018, de către președintele Parlamentului de atunci Andrian Candu, care a exercitat interimatul funcţiei de şef al statului doar pentru acest episod. Legea interzice retransmiterea programelor informativ-analitice și militare din Federația Rusă și prevede amenzi de până la 70 000 de lei moldovenești (echivalentul a 3600 de euro) pentru încălcarea acestei prevederi.

Aceste restricții nu au soluționat însă problema. Posturile de televiziune moldovenești, conectate la propaganda rusească, imprimă programele difuzate de canalele rusești, le dublează sau le subtitrează la Chișinău și le difuzează ca „produs autohton”.

Experții străini recomandă autorităților din Republica Moldova modificarea legislației astfel încât aceasta să reflecte realitățile erei digitale și să dezvolte un sistem de înregistrare a agențiilor de știri și ziare. De asemenea, se recomandă asigurarea aplicării normelor existente în Codul Audiovizualului și revizuirea Strategiei Securității Naționale astfel încât să se țină cont de mediul actual de securitate.

Articolul anterior

StoryMap Seria de reportaje în Republica Moldova, Găgăuzia, Transnistria

Articolul următor

Unirea care dezbină și alimentează speculanți politici de pe ambele maluri ale Prutului