Bani suedezi, olandezi, austrieci sau româneşti sunt în drumul, apa, gazul, centrul medical,  gimnaziul sau grădiniţa din Cioreşti şi Vulcăneşti. Aproximativ 80 milioane de lei, majoritatea banilor provenind din fonduri europene, au fost investiţi în comunitate pe parcursul ultimilor opt ani.  Suma cu multe zerouri a speriat sărăcia din comună? „Dacă n-au speriat-o, cel puţin i-au schimbat faţa hidoasă”, râd unii localnici.  

Expoziţia de fotografii „până şi după” din holul primăriei Cioreşti, ca şi amintirile sătenilor păstrează clar imaginea satului de acum câţiva ani. „Dacă te prindea o ploaie bună sau vreo ninsoare în Cioreşti,  nu mai ieşeai de aici cu săptămânile. Pe drumurile astea nu te ajuta nici un Jeep. Acum avem un drum de acces în sat, asfaltat ca la carte, cu indicatoare. E mai bun decât cele din capitală. Și ce dacă are numai 3,6 km? În schimb duce direct la şcoală şi la biserică”, ne spun localnicii.

 De 15 ani, de când e primar de Cioreşti, Valeriu Guţu s-a convins că investiţiile străine sunt singura soluţie pentru dezvoltarea satului. Argumente sunt multe, dar unul le bate pe toate: "La Vulcăneşti, acumulările la buget în anul precedent au fost de 8 mii de lei, în timp ce investiţiile în sat s-au ridicat la 7,5 milioane lei. Ce-am fi reuşit să facem cu forţele proprii? Aproape nimic”, spune el. De aceea, edilul s-a bazat pe fondurile europene. Şi-a răsuflicat mâinicile, a scris proiecte, a căutat cu insistenţă finanţatori. Aşa a reuşit să asigure condiţii ca la oraş pentru copiii din Cioreşti,  după ce clădirea gimnaziului şi grădiniţei a fost modernizată, termoizolată, dotată cu panouri solare şi un nou bloc sanitar. Mai mult chiar, de rând cu alte şase instituţii publice din comună, gimnaziul şi grădiniţa au fost racordate la sistemul de canalizare. 

„Miros” de civilizație

Acum, practic, fiecare locuitor are acces la apă curentă şi gaze. Şi nu sunt puţini, aproximativ 4300 de oameni.  „Toată viaţa am cărat apă cu gălețile, pe vânt, ploaie sau ninsoare, de la distanţe mari. Or, în Cioreşti, dar mai ales în Vulcăneşti, fântânile sunt foarte rare, foarte adânci şi cu apă proastă. Unii plăteau câte 15 lei ca să le aducă căruţaşul vreo 50 litri de apă de la fântână. Cantitate prea mică pentru o familie numeroasă - cât o lingură de apă. Vestea că vom avea apeduct centralizat i-a bucurat mult pe localnici”, ne spune Simion Ibrian din Vulcăneşti. Opinie susţinută şi de Larisa Luca din Cioreşti.  De 13 ani, ea lucrează la gimnaziul din Vulcăneşti în calitate de femeie de serviciu.  Nu doar povara apei o gârbovea, dar, în sezonul rece, şi cea a lemnelor, pe care trebuia să le despice şi să le ridice zilnic la etajul trei al şcolii, acolo unde era soba. „Riscam să pierdem locul de muncă pentru că nu reuşeam să tai lemnele şi să alerg şi după apă. Acum e mult mai bine - avem apă la robinet, iar şcoala se încălzeşte cu gaze naturale”, ne mai spune femeia. 

Aprovizionarea cu apă a satului Vulcăneşti a fost o mare încercare pentru edilul comunei. Aflată la cea mai înaltă altitudine din republică, localitatea Vulcăneşti avea surse de apă la mare adâncime şi a fost nevoie de efort şi investiţii mari pentru a o aduce în gospodăriile oamenilor.

Pentru meşterul popular Zaharia Triboi, accesul  la apă a însemnat posiblitatea de a continua tradiţia olăritului. Este unicul olar de ceramică neagră din Moldova şi omul care mai cunoaşte secretele meseriei. „Apa era scumpă pentru că trebuia cărată cu mâinile. Oboseam până a mă apuca de lucru. Acum avem condiţii bune, însă nu avem bani ca să plătim aceste servicii”, susține meşterul. 

Lipsesc, totuși, investițiile

Investiţiile europene i-au ajutat pe localnici să se rupă de polul sărăciei, dar ei consideră că încă mai au o cale lungă de parcurs până a ajunge la „ecuator”, darămite la polul opus. „Avem servicii bune: un centru medical modern, o casă de cultură, acces la gaze, apă la robinet, o piaţă comunitară în stil rustic...  Însă tot săraci am rămas. Problema cea mare e că nu avem locuri de muncă sau sunt foarte puţine şi foarte prost plătite. De aceea, fiecare a doua gospodărie din sat are pe cineva plecat peste hotare. O bună parte din populaţia aptă de muncă a plecat, iar în sat au rămas bătrânii şi copiii”, ne spune Maria Ivanov, una din asistentele medicale din Cioreşti.  

În Vulcăneşti, localitatea cu cea mai numeroasă comunitate de romi (circa 86 la sută din cei 1220 de locuitori) a luat amploare un nou trend  - la muncă în Germania. „S-au strecurat şi ei în valul de emigranţi sirieni. Pleacă la muncă peste hotare pentru un an sau doi, se întorc şi investesc în case, apoi iar pleacă. Aşa cum vedeţi, în Vulcăneşti sunt multe palate cu două sau trei nivele, ridicate după ultima modă. Însă după porţile din fier forjat bate vântul a pustietate”, ne spun sătenii. 

Cel mai grav e că şi copiii muncesc împreună cu părinţii peste hotare.Dintre cei aproape 200 de elevi, care ar trebui să fie în băncile şcolii, doar vreo60 se prezintă la ore. Din această cauză, cei mai mulţi dintre ei nici nu ştiu să citească sau să scrie. Situaţie asemănătoare era şi la grădiniţa din Vulcăneşti. Una dintre cele mai moderne instituţii de învăţământ preşcolar din raionul Nisporeni a fost închisă la numai cinci ani de la deschidere. Motivul? Din cei 90 de copiii înscrişi pe listă frecventau grădiniţa numai 5. Acum ei sunt aduşi cu un autobuz special la grădiniţa din Cioreşti.

Schimbările din comunitate le dau totuşi speranţă locuitorilor într-o viaţă mai bună, pe unii dintre ei i-au determinat chiar să demareze şi o afacere pe cont propriu. Aşa cum ar fi pârtia de schi amenajată la intrarea în sat sau linia de uscare a fructelor. Primaul Valeriu Guţu speră că investiţiile în utilităţi vor genera noi afaceri şi, respectiv, locuri de muncă în sat. „Acum mingea este pe terenul cetăţeanului. Am creat infrastructura necesară şi aşteptăm ca băştinaşii să dezvolte afaceri. Numai așa poate fi oprit valul de migraţie și numai așa pot fi aduși tinerii plecați înapoi”, spune edilul. Aflată la numai 75 km de Chişinău, în inima codrilor, comuna Cioreşti urmează să devină un magnet pentru iubitorii turismului rural. Cel puţin asta îşi propune primarul localităţii. Localnicii visează la ziua când satul lor va ajunge o „mică Europă a Moldovei”.

Natalia Costaș

Acest articol este publicat în cadrul proiectului "Inițiativa pentru sprijinul libertății presei și dezvoltării independente a conținutului media care abordează Uniunea Europeană în Republica Moldova", proiect sprijinit financiar de Ambasada Olandei în cadrul Programului Matra / Fondului Drepturile Omului.