A așteptat să împlinească 18 ani ca să poată accesa un credit nerambursabil de la ODIMM, pentru inițierea unei afaceri cu iepuri. A făcut asta pentru tatăl ei, care muncește în Franța. A vrut să-l aducă acasă, ca să fie din nou o familie, ca să stea sub nucul cel mare din mijlocul curții, sădit odată cu nașterea mamei. Și a reușit. Este povestea Doinei Izman din Trebujeni, proprietara unei ferme de iepuri, construită conform tuturor normativelor europene.

Când eram copil, tata îmi dădea un sac de rafie și mă trimitea „la buruian pentru iepuri”. Desculț și cu sacul târându-l după mine, cutreieram toate grădinile părăsite în căutarea unei poienițe de trifoi sau de susai. Știam exact ce plante trebuie să adun și pe care să le evit. Umpleam sacul până la refuz și îl presam cu piciorul ca să încapă cât mai mult buruian, apoi îl aburcam în spate și mă porneam spre casă, gârbovită de la greutate.

Încă de atunci m-am atașat de iepuri. Cel mai mult îmi plac copți în cuptor pe un pat de legume, cu mujdei și mămăligă.

Ferma de iepuri de la Trebujeni este amplasată suuuus, pe stâncă. Dacă ninge și se depune un strat de zăpadă, pentru a ajunge în vârf, șoferii trebuie să îmbrace lanțuri pe roți. 

Când noi am ajuns în centrul satului, mașina care aprovizionează cu pâine magazinele din zonă oprise, iar șoferul refuza să urce dealul. Pentru ca sătenii din partea de sus a satului să nu rămână fără pâine, proprietara magazinului din deal a venit cu pungile mari sub braț în care a încărcat toată pâinea, pentru a o căra în vârful dealului, la oamenii care deja făcuse coadă la magazinul ei.

Ori că noi suntem extrem de curajoase, ori că am urcat dealuri mult mai periculoase și abrupte, ori că am mizat pe motorul mașinii noastre, dar am început să urcăm încetișor dealul, sub privirile curioase ale celor câțiva gură cască care au rămas în vale și băgau pâinea în saci. Ajunse în vârful dealul, ne-am zis că avem de înfruntat încă un pericol, coborârea.

Proprietara fermei de iepuri, Doina Izman, are doar 19 ani.

- Aveam 17 ani când m-am decis că vreau o fermă de iepuri, dar în urma documentării, mi s-a spus că minorii nu pot obține granturi, așa că, la câteva zile după ce am atins majoratul, deja cutreieram toate drumurile și băteam la toate ușile, pregătind pachetul de documente.

Ferma de iepuri este în capătul grădinii, iar ca să ajungem acolo, Doina ne conduce prin curtea casei. Trecem pe lângă beci; pe lângă cotețul cu găini; pe lângă cușca unui câine care tremură și stă zgribulit, încolăcit pe un morman de paie. N-are curaj să înfrunte gerul de afară, așa că, stând în fundul cuștii și mârâind supărat, încearcă să ne sperie, arătându-ne dinții ascuțiți, care clănțăneau de frig.

FOTO: Report.md

Ajungem într-o încăpere plină cu baloți de paie, saci cu cereale și niște mașinării mari, metalice. Se simte un miros plăcut de iarbă uscată, iar Doina ne explică:  suntem în camera cu granulatorul.

FOTO: Report.md

- Este interzis să le dăm iepurilor mâncare umedă. Totul trebuie să fie uscat. Hrana o pregătim pe loc. În compoziția granulelor intră lucernă, ovăz, secară, tărâță, macuc, srot de soia, grâu, porumb și alte cereale. Avem mai multe rețete de pregătire. Iepurilor de casă, simpli, li se dau legume proaspete, dar la cei de rasă, deloc-deloc. De la legumele în stare crudă pot apărea diverse boli. Le dăm doar granule și apă. Uneori le mărim doza de calciu sau de sare din aceste granule. Merele, varza sau morcovul sunt interzise iepurilor de rasă.

Informația asta mi s-a părut atât de bizară, încât am rugat-o pe Doina să confirme încă odată ceea ce urechile mele refuzau să creadă. Încă de la grădiniță am fost învățați că iepurașii ronțăie morcov, iar acum aflăm că morcovii pot fi o sursă de infecție pentru iepuri. Ca să vezi!

FOTO: Report.md

- Mi-a fost foarte greu să pornesc afacerea, pentru că nimeni nu voia să mă ajute. Chiar și cei de la primăria din sat tare greu m-au ajutat. Unde mă adresam, nicăieri nu eram ajutată. Mi se spunea că trebuie să le aduc un act, dar nu-mi spuneau unde să apelez și de unde anume să iau acel act. Asta a fost foarte greu pentru mine. Într-un final, în august 2016, cu suportul Programului PARE 1+1, gestionat de ODIMM, am obținut un grant de 200000 de lei (echivalentul a 10 mii de euro). 

Cel mai neplăcut loc într-o fermă de iepuri este abatorul.

- Când mi s-a spus că am nevoie de autorizație pentru abator, nu aveam idee de unde să încep. Mi s-a spus să mă duc la veterinar la Orhei. Ajunsă acolo, ei îmi spun că nu știu de așa ceva. Este greu să obții autorizație pentru abator, pentru că trebuie respectate mărimile standard. Acum avem toate actele necesare pentru funcționarea abatorului, inclusiv avem frigiderul în care va fi depozitată carnea.

FOTO: Report.md

Cu cât ne apropiam mai mult de încăperea în care locuiesc cei 200 de iepuri de rasă, cu atât sunetul unei melodii rock este mai puternic, iar atunci când se deschide ușa și intrăm, din boxele unui casetofon amplasat deasupra ușii, răsuna la maximum una din melodiile lui Taylor Swift. Gândindu-ne că în încăpere este cineva care, ca să nu se plictisească ascultă muzică, îl căutam cu privirea ca să îl salutăm. Doina a venit cu explicațiile, amuzându-se de reacția noastră.

- Iepurii ascultă muzică. Pentru că sunt sperioși, i-am obișnuit să asculte muzică la volum maxim, așa că ei deja sunt obișnuiți cu gălăgia. Toamna, când am vrut să instalăm aparatele de aer condiționat și sistemul de ventilare, ne-am confruntat cu o problemă. În momentul când trebuia găurit peretele, din cauza gălăgiei, ei s-au speriat și au început să se rotească în cuști. Unii iepurași chiar au murit. Dacă intră în panică și se sperie, li se oprește inima și mor.

Pentru că lipsește sistemul de ventilare, mirosul de amoniac intră violent în nările noastre. Cu toate acestea, în încăpere este respectată curățenia și nimeni nu are voie să intre fără bahile.

Cuștile sunt etajate, fiecare căsuță este numerotată, iar pe ușă este atașată o foaie pe care sunt notate toate informațiile despre „locatari”: data vaccinării, când a ”umblat” cu iepuroiul sau când a fătat.

FOTO: Report.md

Doina Izman spune că au ales rasele California și Noua Zeelandă pentru că sunt cele mai productive - iepuroaicele fată mulți iepurași. În plus, o femelă matură din această rasă cântărește în jur de 3kg, iar un mascul - 5 kg. Cresc destul de repede, așa că la 3 luni, iepurele deja poate fi sacrificat și consumat. După al doilea vaccin, la 45 de zile, puii sunt separați de mamă și puși la îngrășat. Apoi, femelele sunt puse la înmulțire, iar masculii sunt sacrificați și consumați în familie.

FOTO: Report.md

Conflictele apar doar între masculi, de asta ei sunt separați. Uneori se pot bate până când unul din ei moare. Femelele nu se bat între ele, atâta doar că atunci când vor iepuroi sunt tare agitate, aleargă prin cușcă și pot mima actul sexual între ele. Pentru ca să facă pui sănătoși, o iepuroaică nu se dă de două ori consecutiv la același iepuroi, iar pe foaia atașată pe ușa fiecărui mascul sunt notate toate femelele care au trecut prin cușca lui.

- Când am pornit afacerea, am cumpărat iepuri de la un vânzător autorizat. Am pornit de la 30 de femele și 4 masculi, toți rasă pură. Cei 4 masculi sunt puși în cuști speciale, înguste, pentru ca iepuroaica să nu fugă de el și să o prindă mai repede.

FOTO: Report.md

În una din căsuțe sunt 3 iepurași cu defecte fizice, iar proprietara ne spune că ei sunt crescuți până la vârsta când vor putea fi sacrificați și băgați în ceaun. Defectul lor este o consecință a lipsei de vitamine sau o greșeală la vaccinare. La ultima vaccinare, când au 45 de zile, ei sunt destul de energici și zgârie. Dacă seringa atinge o venă importantă, poate paraliza o parte a corpului iepurașului. Uneori, dacă nu le ajung vitamine, ei își mănâncă propria blană.

FOTO: Report.md

Doina ne asigură că gustul cărnii nu este influențat nicidecum de hrana pe care o primește iepurele. Deși, ar exista un mic secret. Pentru un gust și mai deosebit, în granulele pregătite pentru ei se adaugă mere uscate, tratate. Problema este că uscarea și tratarea merelor este un proces costisitor, care ar duce și la scumpirea cărnii.

Anual, o iepuroaică are 4 fătări a câte 5-7 pui, care ajung la maturitate.

FOTO: Report.md

În satele din împrejurimi nu sunt crescătorii de iepuri. Regiunea fiind una turistică, pensiunile din împrejurimi vor fi principalii clienți ai Doinei.

- Deși nu am început comercializarea cărnii, suntem sunați permanent de managerii pensiunilor pentru a se asigura că la vară, când vom deschide abatorul, le vom livra cantitatea de carne solicitată. Unii au comandat câte 5 kg pe lună, alții câte 10 kg. Când am făcut planul de afaceri pentru ODIMM, am vizitat fabricile mari de carne din Chișinău unde mi s-a spus că este insuficiență de carne de iepure pe piață și că dacă le aduc o tonă de carne, mi-o cumpără pe toată.

Până la această etapă, Doina Izman a avut doar cheltuieli. Deși nu a început vânzările, respectiv nu înregistrează niciun venit, ea plătește lunar un impozit de 700 de lei.

FOTO: Report.md

Preferatul ei este un iepuraș sur pe care îl cheamă ”mititelul meu”. Toți erau albi, așa că el se deosebea de ceilalți. Chiar dacă a fost și singurul iepure care a mușcat-o până la sânge, a devenit automat preferatul ei. 

Doina ne poveste cu multă pasiune despre iepurii și despre planurile ei de a porni în vară încă o afacere, cu șinșile. Acum pregătește planul de afaceri și, în curând, va aplica pentru încă un grant.

Într-un moment de sinceritate, ne spune ce a determinat-o ca la doar 17 ani să pregătească un plan de afaceri.

- Am făcut-o din dragoste pentru tata. De fiecare dată când pleacă la muncă,  în Franța, abia de se abține să nu plângă. Fiecare despărțire de el este dureroasă pentru noi. Dorul de el m-a făcut să acționez, să fac ceva ca să-l aduc acasă. Afacerea cu iepuri a fost un imbold pentru mine, iar din această primăvară tata vine acasă definitiv. Nu mai pleacă. Vom fi din nou o familie și ne vom aduna sub nucul cel mare din mijlocul curții, sădit odată cu nașterea mamei mele.

Dacă iubește animalele, are un veterinar prin zonă și acces la internet, oricine poate iniția o afacere în acest domeniu, ne-a mai spus Doina Izman.

Violeta Colesnic