Dacă în alte state executarea unei hotărâri a Curţii Europene pentru Drepturile Omului (CtEDO) durează în medie 4 ani, Republica Moldova are nevoie pentru aceasta de 10 ani. Alături de Rusia şi Ucraina, Republica Moldova se află în topul dezonorant al statelor care ignoră hotărârile CtEDO.

Constatarea aparţine lui Nils Muižnieks, Comisarul pentru Drepturile Omului din cadrul Consiliului Europei, care, într-un articol publicat recent pe site-ul insituţiei, se arată îngrijorat de  creșterea considerabilă a numărului de cazuri aflate pe rol, mai mult de cinci ani, în statele care au ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Anual, moldovenii plătesc milioane de lei pentru greşelile statului 

Solicitat de Report.md, Pavel Grecu, consilier juridic în cadrul Centrului de Resurse Juridice din Moldova (CRJM), a spus că cel mai mult durează executarea hotărârilor care cer schimbări sistemice, în legi sau în practică. „De regulă, legile sunt modificate, în câțiva ani după hotărârile CtEDO, însă pentru Comitetul de Miniștri (CM), care supraveghează executarea hotărârilor CtEDO, aceasta nu este întotdeauna suficient, pentru că vrea să vadă schimbările în practica autorităților. Aici apare o problemă pentru Republicii Moldova. De exemplu, în ceea ce privește violența domestică, deși autoritățile naționale au îmbunătățit legislația, CM așteaptă de la Guvernul Republicii Moldova informații despre cum este aplicată noua lege”, a spus Pavel Grecu.

Potrivit lui Rodion Guștiuc, şeful Serviciului protocol, informare și comunicare cu mass-media al Ministerului Justiției, măsurile de ordin general reprezintă cea mai mare dificultate în procesul de executare, deoarece presupun unele măsuri complexe, deseori de durată, care sunt menite să preîntâmpine apariția altor încălcări similare, să modifice cadrul normativ, practica judiciară, de urmărire penală în conformitate cu standardele Convenției.

În ceea ce privește plata despăgubirilor, Republica Moldova a fost destul de exemplară și a achitat, de cele mai multe ori, sumele la timp. „Dar e o sabie cu două tăișuri: pe de o parte, e bine că reclamanții își primesc la timp compensațiile acordate de CtEDO, iar pe de altă parte, aceasta înseamnă că anual Republica Moldova achită milioane de lei pentru greșelile statului”, a mai spus Grecu. „Moldova pierde anual milioane de lei la CtEDO, în primul rând, pentru că nu se aplică cu bună credință legea și standardele CtEDO. În al doilea rând, pentru că persoanele, care sunt vinovate într-o măsură sau alta de încălcarea drepturilor omului, nu simt consecințele acestor încălcări. Hotărârile CtEDO sunt emise după cinci-șapte ani de la producerea încălcărilor și rareori duc la consecințe negative pentru aceste persoane. Și chiar dacă există consecințe, ele sunt neglijabile”, a precizat Pavel Grecu.

Sumele pe care Moldova este obligată să le achite din cauza încălcării prevederilor CEDO variază de la an la an. În anul 2016, Republica Moldova a fost obligată să achite 171,199 euro prin hotărâri și 43,000 prin decizii, adică prin soluții amiabile și declarații unilaterale. Din anul 1997 până la sfârșitul anului 2015, Republica Moldova a trebuit să achite pentru încălcarea CtEDO 17,600,000 euro. Potrivit lui Rodion Guștiuc, plata sumelor se efectuează indiferent dacă legea bugetară anuală prevede sau nu mijloace financiare în acest scop.

Moldova are cazuri „cu barbă” în vizorul CtEDO

Un set important de cauze care se află demult în vizorul Comitetului de Miniștri: Ciorap, Becciev și Paladi - se referă la condițiile de detenție în penitenciarele și izolatoarele de detenție din Republica Moldova. „Toți știu despre condițiile dezastruoase de detenție în Penitenciarul nr. 13... Și chiar dacă, din 2007 până în prezent, condițiile s-au îmbunătățit parțial, nu putem vorbi de o conformare veritabilă la standardele CtEDO. Se așteaptă construirea unui penitenciar nou, însă nu cred că politicienii vor avea suficient curaj să implementeze proiectul în viitorul apropiat, pentru că țara se află în criză şi asta ar putea să însemne o acțiune nepopulară”, a spus Pavel Grecu.

Hotărârea-pilot Olaru și alții contra Moldovei, privind problema neexecutării hotărârilor cu privire la acordarea spațiilor locative pentru funcționari, este o altă cauză tergiversată. Încă în 2009, CtEDO a cerut Republicii Moldova să instituie un mecanism național de compensare a neexecutării hotărârilor naționale. Acest mecanism a fost instituit la 1 iulie 2011 prin Legea nr. 87, însă, practica, în baza acestui mecanism, nu este întru totul conformă standardelor CtEDO. „În prezent, la CtEDO așteaptă să fie examinate, cel puțin, 61 de cauze în care persoanele s-au adresat în baza Legii nr. 87 și au primit compensații insuficiente și s-au adresat din nou la CtEDO. Respectiv, nu știu dacă putem vorbi despre o executare efectivă a hotărârii-pilot Olaru și alții”, a mai spus Pavel Grecu.

Rodion Guştiuc a comunicat pentru Report.md că în acest sens, principala problemă a autorităţile naţionale ține de lipsa spațiului locativ liber în municipiul Chișinău sau în alte localități. „Agentul guvernamental preconizează crearea unui grup de lucru care va include specialiști din cadrul autorităților publice locale, executori judecătorești și alte autorități relevante pentru a examina situația creată și a identifica soluțiile optime”, a menţionat Guştiuc.

O altă cauză care se află în proces de executare din 2009 este hotărârea Iordachi și alții c. Moldovei. În această hotărârea CtEDO a constatat că legislația Republicii Moldova cu privire la interceptări este prea permisivă și că autoritățile naționale prea des au recurs la această măsură de investigație. De exemplu, în 2007 – 2 300 de interceptări. Pentru a executa hotărârea respectivă, Parlamentul a adoptat, în 2012, o serie de modificări la Codul de procedură penală care restrângeau competențele autorităților de a intercepta. Realitatea însă ne arată că modificarea legislației nu a produs și efectele așteptate. „Într-o analiză din anul 2015, CRJM a constatat că, în pofida modificărilor din 2012, numărul interceptărilor a crescut. În anul 2014 au fost depuse 5 952 demersuri de interceptare, iar în 2015 – 9 962 de demersuri de interceptare -  admise de judecătorii de instrucție în proporție de 98%. Din acest motiv, noile inițiative ale autorităților, gen „Big Brother”, sunt cu atât mai îngrijorătoare”, a apreciat Pavel Grecu.

O nouă procedură de executare a hotărârilor CEDO

Situaţia privind executarea deciziilor CtEDO s-ar putea schimba odată cu adoptarea noii legi a Agentului Guvernamental și legislației conexe, care delimitează mai clar competențele autorităților naționale cu privire la executare. „Urmează a fi adoptat și un regulament nou, care va stabili un mecanism de supraveghere a executării hotărârilor CtEDO de către Parlament, similar practicii pozitive a altor state europene. Să sperăm că această legislație nouă va îmbunătăți situația”, a mai spus Pavel Grecu. Au fost instituite mecanisme noi cum ar fi instituirea unui registru public al hotărârilor și a deciziilor Curții Europene, precum și a soluțiilor propuse de Comitetul de Miniștri în procesul de monitorizare a executării.

„Rolul Agentului guvernamental se modifică, evoluând de la atribuțiile clasice de reprezentant al Guvernului la Curtea Europeană la cel de coordonator și promotor al executării hotărârilor/deciziilor CtEDO și, implicit, a drepturilor omului. În plus, agentul guvernamental va avea niște pârghii noi pentru a asigura respectarea Convenției și prevenirea violărilor: responsabilitatea cu caracter individual a unui funcționar și/sau a unei persoane private ori responsabilitatea instituțională a autorității implicate în litigiu. Astfel, agentul guvernamental va putea sesiza din oficiu autoritățile competente, explicându-le în ce mod ele au contribuit la încălcare. Ambele forme de răspundere vor avea un impact serios asupra conformării cu cerințele Convenției și vor responsabiliza atât autoritățile în ansamblu, cât și funcționarii din instituțiile publice. La moment, în instanţele de judecată sunt înaintate acţiuni de regres împotriva funcţionarilor vinovaţi de constatarea violării prevederilor Convenţiei în privinţa Republicii Moldova. Cauzele sunt pendinte”, a declarat Rodion Guștiuc.

Potrivit consilierului juridic CRJM, aspectul cel mai problematic al executării hotărârilor CtEDO ţine de schimbarea prea lentă a practicii celor care aplică deciziile CEDO. Aici vorbim de judecători, procurori, polițiști etc. Aplicarea corectă a CtEDO poate fi îmbunătățită doar prin ridicarea nivelului de pregătire, dar și prin eradicarea corupției din sistemul de drept. 

Corupţia „roade” buzunarul contribuabililor

„Deși despre acest lucru nu se prea vorbește, în spatele multor încălcări CtEDO se află, direct sau indirect, acte de corupție. Acest lucru nu poate fi constatat de CtEDO, și respectiv, problema nu apare sub acest aspect. Însă, dacă noi dorim schimbări veritabile, trebuie să fim sinceri cu noi înșine, să recunoaștem problemele existente și apoi să le soluționăm. Desigur că nu poate fi ignorată problema insuficienței resurselor pentru executarea hotărârilor mai complicate, cum ar fi, de exemplu, construirea unui penitenciar nou sau alocarea unui număr mare de spații locative, însă atât timp cât societatea va fi măcinată de corupție, resurse nu vor ajunge niciodată și aceasta va duce în mod constant la violarea drepturilor omului, ceea ce înseamnă noi condamnări și noi compensații achitate de contribuabili”, a mai spus Pavel Grecu.

Natalia Costaş