Analistul politic al Fundaţiei Jamestown din Washington, Vladimir Socor, a acordat un interviu, în exclusivitate pentru report.md, despre influența oligarhului Vlad Plahotniuc asupra politicului din Republica Moldova, despre alegerile prezidențiale din toamnă și despre șansele recuperării Transnistriei. 

Report.md: - Domnule Socor, tocmai s-a încheiat la Chișinău a doua reuniune a  Comitetului Parlamentar de Asociere UE – Republica Moldova. Deși ni s-a reproșat din nou mimarea reformelor, s-a spus că suntem, totuși, într-un trend ascendent. E o figură diplomatică sau chiar începem să trăim mai bine?

Vladimir Socor: - Cred că cetățenii Republicii Moldova încă nu simt nimic din aceste reforme. În genere, acest cuvânt este folosit prea des și sensul lui a devenit destul de neclar. Prefer să discut despre măsuri în interesul cetățenilor - începând cu lupta împotriva corupției oficializate la cel mai înalt nivel, măsuri în favoarea cetățenilor - acesta cred că este cuvântul potrivit în loc de reforme. Reformele nu se văd. Dimpotrivă, gruparea din jurul domnului Plahotniuc a monopolizat controlul asupra economiei controlate de stat, asupra economiei particulare la nivel macro și asupra fluxurilor financiare. Această grupare nu are cum să fie interesată de reforme, deoarece acestea i-ar limita puterile și posibilitățile de îmbogățire pe seama statului.

- Credeți că guvernanții de la Chișinău au reușit să convingă partenerii europeni că iată-iată vin reformele?

- Eu cred că guvernarea de la Chișinău nu a reușit să convingă pe nimeni deși face eforturi foarte puternice în acest sens. Vizita lui Vlad Plahotniuc la Washinton, apoi invitația unor oameni de afaceri și politicieni proeminenți din Europa la o sesiune a Asociației Oamenilor de Afaceri din Moldova, pe care tot el o patronează, eforturi la nivelul propagandei se fac, dar rezultatele nu se văd și cred că nici nu se vor vedea, deoarece după constituirea noii majorități parlamentare și după instaurarea noului Guvern, domnul Plahotniuc și-a instalat oamenii săi în posturi cheie, iar acum are controlul total asupra guvernării.

- Vizita lui Vlad Plahotniuc la Washington, participarea lui Jose Manuel Barroso la forumul economic de care ați pomenit și Dvs – să înțelegem că Plahotniuc a fost acceptat de prietenii externi ai Moldovei?

Prin aceste vizite cred că Vlad Plahotniuc încearcă să demonstreze că este acceptat de Occident. În ceea ce privește întâlnirea domnului Plahotniuc cu Victoria Nuland, care este subsecretar de stat al SUA, trebuie să remarcăm că tot ceea ce s-a arătat la TV la Chișinău despre această vizită a provenit de la Partidul Democrat controlat de el și de la mass-media subordonată lui. Propagandiștii dânsului au trâmbițat intens despre vizita domniei sale la Washington în timp ce Departamentul de Stat American și Victoria Nuland nu au comunicat absolut nimic. Ar fi fost util ca din partea Departamentului de Stat de la Washington să fie publicată o clarificare. Acest lucru, însă, nu s-a făcut și Vlad Plahotniuc a reușit să controleze fluxul informațional și să inducă ideea că a fost acceptat de Washington. Dar nu are decât o fotografie publicată pe internet cu niște zâmbete politicoase. Îmi amintesc că acum câțiva ani, domnul Plahotniuc  a convocat la Chișinău o altă conferință de genul forumului de miercuri la care, în calitate de vorbitor, l-a invitat pe fostul ministru de Externe al Franței,  Dominique de Villepin, pe atunci aspirant la fotoliul de prim-ministru în hexagon... Acel gest a rămas, însă, fără nici un răspuns. Între timp, Vlad Plahotniuc a devenit mult mai bogat așa încât se pare că poate să-și permită să finanțeze o mulțime de astfel de evenimente propagandistice folosind, probabil, între altele și banii obținuți din controlul fluxurilor financiare ale statului.

- În presa de la Chișinău au apărut informații potrivit cărora participarea domnului Barroso la astfel de evenimente ar costa aproximativ 250 mii de euro...

- Este posibil. Asemenea speculații au apărut și în 2010, când Vlad Plahotniuc l-a invitat și pe Dominique de Villepin. Nu am dovezi că este sau nu adevărat, dar indiferent dacă cineva este plătit sau nu pentru a participa la un eveniment de acest fel, o astfel de reuniune costă foarte mult. Nu m-ar mira dacă participanții din străinătate ar dori să obțină onorarii de vorbitor. Este o practică frecventă în Occident. Pentru mine nu ar fi de mirare ca domnul Barroso să fi solicitat un onorariu de vorbitor. Dar certitudinea este că domnul Plahotniuc poate să-și permită asemenea evenimente.

„Plahotniuc, capul unei dictaturi secrete”

- Cum credeți, de ce încearcă acest personaj controversat, respins de cetățeni (potrivit sondajelor) să se impună cu orice preț ca un fel de „salvator al Moldovei”?

- Antiraitingul domnului Plahotniuc care apare în sondaje demonstrează că este un personaj respins. Nici nu putem vorbi de un personaj controversat. Nu sunt psiholog și nici nu l-am întâlnit vreo dată personal, de aceea nu pot să-i analizez procesele mentale, dar se pare că este un personaj foarte ambițios care dorește să obțină și a obținut deja controlul total asupra Republicii Moldova. Un asemenea caz avem și în Georgia - acolo unde un om foarte bogat, Bidzina Ivanișvilli, controlează statul în mod neoficial la fel ca și Plahotniuc în Moldova. Ivanișvilli nu are nici o funcție oficială în stat, nu poartă nici o răspundere legală sau constituțională nici nu-i pot fi atribuite succesele, dar nici eșecurile guvernării, însă controlează din umbră procesele politice. La Chișinău, ori de câte ori a fost nevoie, Curtea Constituțională a intervenit schimbând regulile de joc în favoarea domnului Plahotniuc. În Republica Moldova avem un regim anti-constituțional și avem o dictatură nedeclarată. Vlad Plahotniuc este un micro-manager căruia îi place să controleze totul în amănunte, el nu delegă funcții, ci controlează personal cum merg lucrurile.Vorbim de o dictatură nedeclarată. Însă, comparativ cu dictatorii clasici din alte țări care discută cu propriul popor, dumnealui nu discută cu cetățenii. El stă în umbră și în intervale rare mai scrie câte un mesaj pe Facebook, după care toată lumea încearcă să descifreze fiecare cuvânt. Dumnealui este incapabil să țină discursuri, are dificultăți lingvistice, cu gramatica, nu se simte bine ca vorbitor. Deci, vorbim nu doar de o dictatură nedeclarată, dar și de o dictatură neafișată, una secretă, dar nu mai puțin reală.

Eticheta „candidat de dreapta” va fi dăunătoare la alegerile prezidențiale

- Aș vrea să discutăm și despre alegerile prezidențiale din acest an. Care credeți că este miza acestor alegeri?

- Alegerile prezidențiale din toamna acestui an sunt foarte importante pentru personajul despre care am discutat mai sus. Cred că dumnealui vrea să acapareze și ultima derută din acest stat, ultima instituție pe care nu o controlează - Președenția. Văd două scenarii posibile pe care acesta și le dorește. Cred că și-ar dori ca în turul doi să se confrunte un candidat controlat de el și un alt candidat pro-rus. În acest caz avem două variante un candidat pro-rus dependent doar de Moscova sau un candidat orientat spre răsărit, dar în cârdășie cu domnul Plahotniuc. Cred că așa își dorește să arate turul doi. Pentru a împiedica un asemena scenariu, este necesar ca opoziția să se înțeleagă încă înaintea turului întâi - să aibă un candidat comun și să fugă de etichetele „dreapta” sau „stânga”. Aici mă refer în special la Maia Sandu, Andrei Năstase și, posibil, Iurie Leancă. Ar fi dăunător ca acești candidați să adopte eticheta de politicieni de dreapta. Republica Moldova nu este un stat cu electorat de dreapta. Noi avem un electorat de centru stânga sau chiar de  stânga. Electoratul de dreapta a fost mereu în minoritate. A concura în alegeri pe o platformă declarată de dreapta, este o rețetă a insuccesului. Nu văd de ce acești candidați s-ar declar de dreapta. Ei sunt pro-europeni, sunt patrioți, dar acest lucru nu înseamnă neapărat a fi de dreapta. Programul acestor candidați trebuie să fie concentrat anume împotriva corupției oficializate la nivel de stat. Vedem în toate sondajele de opinie că principala preocupare a cetățenilor Republicii Moldova, fie de dreapta sau de stânga, este corupția. Acesta este bazinul electoral propice, doar cu condiția ca acești lideri să se înțeleagă înaintea alegerilor, chiar înaintea campaniei electorale. În nici un caz ei nu trebuie să vorbească despre negocieri. În ultimii șase ani, populația s-a plictisit de negocieri. Să ne amintim de alianțele de guvernare în care se negocia la infinit...

- Cine credeți că va ajunge în turul doi?

- La ora actuală este imposibil de spus cine va ajunge în turul doi. Dacă liderii celor trei partide despre care am vorbit mai sus ajung la o înțelegere privind desemnarea unui candidat comun, atunci cu siguranță în turul doi va ajunge candidatul lor cu șanse foarte mari față de candidatul controlat de Plahotniuc. Un candidat controlat de dumnealui cu siguranță va ajunge în turul doi. El însăși nu va risca să candideze din cauza antiratingului din sondaje care este de peste 90%. Sunt sigur că mașinăria administrativă de care dispune Partidul Democrat, pe care Plahotniuc îl controlează, va reuși să propulseze candidatul său în turul doi. De aceea partidele anti-Plahotniuc pot desemna un candidat comun încă din turul întâi și atunci acest scrutin ar deveni o cursă pro și contra lui Plahotniuc, o cursă contra corupției.

- Sondajele arată că Igor Dodon și Maia Sandu vor ieși în turul doi. Care din ei credeți că ar fi mai la îndemâna lui Plahotniuc?

- Posibil, domnul Dodon, dar este o întrebare ipotetică. La acest subiect putem doar specula deocamdată. Posibil ca domnul Igor Dodon să fie mai convenabil pentru domnul Plahotniuc, deoarece o înțelegere de culise între Maia Sandu și Vlad Plahotniuc este imposibilă. Nu cred că Maia Sandu ar merge la vreo înțelegere cu acest personaj în defavoarea cetățenilor. Nu pot exclude faptul că domnul Plahotniuc ar încerca să-l tragă pe sfoară pe domnul Dodon, celui din urmă nu cred că i-ar conveni să fie conceput ca omul prim-vicepreședintelui PDM. În acest caz, Igor Dodon și-ar pierde electoratul și nu cred că vrea asta. Însă, nu trebuie să uităm că Vlad Plahotniuc este maestru în ademenirea rivalilor în diferite înțelegeri, după care îi distruge. Am asistat la acest scenariu de câteva ori în decursul celor peste 6 ani de guvernare a alianțelor „pentru integrare europeană”.

- Un candidat comun al dreptei pro-europene ar fi în măsură să salveze cursul european?

- Poți fi pro-european și de stânga și nu este neapărat să fii de dreapta pentru a fi și pro-european. Eticheta pro-europeană este una valabilă, dar expresia „cursul european” sau „parcursul european” cred că și-a pierdut sensul. S-a vorbit din 2009 încoace despre păstrarea, menținerea sau salvarea cursului european, dar acesta a încetat, cred eu, în 2013 - cel târziu în 2014, atunci când Vlad Plahotniuc a făcut pasul decisiv de capturare a statului prin acapararea instituțiilor de ocrotire a legii și anti-corupție. Prin urmare, alegerile din 2014 au confirmat sfârșitul cursului european, furtul miliardului și garanția bancară din partea Guvernului. Deci, cursul european nu mai există! Este inutil să mai vorbim despre o dorință care de doi ani încoace nu se mai realizează. Mult mai avantajos ar fi să vorbim despre eradicarea corupției și scoaterea statului din captivitate, după care să fie organizate alegeri prezidențiale, iar apoi parlamentare libere. Acum clasa politică trebuie să se concentreze asupra scoaterii statului din captivitate în două etape: prima - în cadrul scrutinului prezidențial din toamnă; a doua - la alegerile parlamentare de peste doi ani și ceva.

- Rusia a încercat întotdeauna să influențeze și să controleze procesele electorale din Moldova. De ce ar trebui să ne păzim de data aceasta?

- În situația actuală eu cred că Rusia nu are nici mijloacele, nici dorința sau capacitatea de a interveni subversiv în Republica Moldova. Moscova este foarte preocupată de Ucraina - nu mai vorbim de Siria. Prioritatea numărul unu a Moscovei este să scape de sancțiunile economice occidentale. Atât timp cât Rusia nu și-a rezolvat aceste probleme, nu cred că se va implica foarte activ în Republica Moldova. Probabil că nici nu are nevoie să se implice activ. Dacă privești de la Kremlin spre Chișinău, vezi două partide pro-ruse foarte puternice și bine cotate în sondaje, de aceea cred că teama de o intervenție a Rusiei este exagerată. Năluca Rusia, cu tancuri și agresiune este mult mai importantă pentru factorul intern în special pentru Plahotniuc care se poziționează prin mesajele transmise de trustul său media ca un apărător împotriva acestei agresiuni. Aceasta este unica posibilitate a sa de a se impune în plan extern inclusiv în România.

OSCE a devenit irelevantă

- Au apărut informații precum că președinția germană a OSCE ar pune presiune pe Chișinău să accepte mai multe concesii în problematica transnistreană. Despre ce este vorba și cum ar trebui să reacționeze Chișinăul?

- Președenția germană a OSCE dorește să obțină rezultate oricât de minore, dar măcar pe hârtie pe care să le poată prezenta la conferința de sfârșit de an acestei organizații. În fiecare an, în luna iunie-iulie, orice președinție a OSCE începe a deveni nervoasă din cauza lipsei de rezultate. OSCE a devenit o organizație irelevantă. De peste 20 de ani se ocupă de conflictul dintre Republica Moldova și Rusia pe teritoriul Moldovei și nu a obținut nici un rezultat. Conferințele de sfârșit de an, la fel, nu au nici un rezultat, deoarece Rusia are drept de veto în cadrul organizației. Fiecare președenție încearcă să aibă ceva rezultate pentru a-și salva prestigiul, să lase măcar ceva moștenire. Este o abordare foarte birocratică. În condițiile în care Moscova și Tiraspolul nu pot fi presate, Chișinăul poate fi presat pentru a face anumite cedări de dragul președenției germane a OSCE, în interesul Rusiei și a regiunii transnistrene. Germania dorește ca Moldova să facă trei pași care să ducă spre recunoașterea unei regiuni transnistrene separate. Se cere recunoașterea plăcuțelor de înregistrare a automobilelor cu drapelul transnistrean – ca acestea să poată circula liber prin Europa, recunoașterea actelor eliberate de instituțiile de învățământ din stânga Nistrului și prefixul telefonic propriu al regiunii. Sunt pași mici, dar care ar duce la recunoașterea parțială a regiunii separatiste. Germania încearcă să obțină o relație privelegiată cu Rusia în Europa, dorește să demonstreze că poate rezolva probleme delicate, cum ar fi conflictele înghețate într-o negociere bilaterală cu Rusia. Cred că Guvernul Republicii Moldova, vicepremierul Bălan nu are nici un motiv să facă aceste cedări, deoarece peste cel mult doi ani se vor pomeni cu noi solicitări de cedări. Diplomații europeni s-au obișnuit deja cu ideea că Republica Moldova este slabă și poate fi presată. Chișinăul nu are nici un motiv să facă aceste cedări! Acestea nu ar duce la rezolvarea conflictului, nu ar duce la retragerea trupelor rusești din stânga Nistrului, iar dacă Guvernul de la Chișinău și în special vicepremierul pentru Reintegrare sunt presați de către cineva, nu au decât să comunice public acest lucru.

- Vedem că se întețește lupta politică și în stânga Nistrului între Evghenii Șevciuk și așa-numitul soviet suprem. Acest lucru se întâmplă pe fundalul unei înrăutățiri constante a situației economice din regiune. Ce prognoze aveți în privința „toamnei transnistrene” electorale și post-electorale?

- Luptele politice în regiunea transnistreană se dau de 10-15 ani. Acest lucru denotă faptul că politicienii de acolo se simt stăpâni pe situație. Dacă nu ar fi siguri pe ei, nu s-ar bate între ei, ci ar face front comun. Atâta timp cât se simt în siguranță ei își permit să se angreneze în diferite lupte politice cu substrat de business, fiind încrezuți că nimeni nu are ac de cojocul lor și sunt la umbra protecției Rusiei. Dacă evoluțiile economice negative din regiune ar fi pe fundalul unei redresări a situației în dreapta Nistrului, cu o apropiere a Republicii Moldova de Uniunea Europeană, atunci am putea construi ceva. În condițiile în care și în Republica Moldova evoluțiile sunt foarte proaste nu se poate profita de această situație. Malul drept și malul stâng al râului Nistru degradează în același timp și în aceeași măsură - iată de ce rezolvarea acestei probleme trebuie să devină una rezolvabilă mai întâi la Chișinău, iar mai apoi să fie devină o problemă internațională. Ori ceea ce avem astăzi în Republica Moldova -  acest sistem de dictatură anti-europeană, nu poate genera soluții și nici modele atrăgătoare pentru cei din regiunea transnistreană.

- Natalia Gherman este candidat la funcția de secretar general al ONU... Cum îi evaluați șansele și ce ar însemna o eventuală victorie a ei în această competiție pentru Republica Moldova?

- Sunt mulți candidați la acest post. Acest lucru, însă, ar putea să joace în avantajul doamnei Gherman. Dacă ar fi doar doi sau trei, competiția ar fi mai dură. Când sunt mai mulți, șansele ei cresc. Eu, împreună cu cetățenii Republicii Moldova, nu pot decât să-i urez succes doamnei Gherman, deoarece alegerea ei în fruntea ONU ar fi un gest de mare mândrie pentru Moldova. O cunosc de mai mulți ani pe doamna Gherman și sunt sigur că domnia sa dispune de capacități pentru a obține acest post.

Constantin Uzdriș

______________________________________________________________________________________________

ВЛАДИМИР СОКОР: «ЕВРОПЕЙСКИЙ КУРС МОЛДОВЫ БОЛЬШЕ НЕ СУЩЕСТВУЕТ!»

Политический аналитик Фонда Джеймстаун в Вашингтоне, Владимир Сокор, рассказал в интервью для report.md об установлении скрытой диктатуры в Молдове посредством политического контроля со стороны первого вице-президента ДПМ, Влада Плахотнюка, над государственными учреждениями. «В Республике Молдова установлен антиконституционный режим и необъявленная диктатура. Влад Плахотнюк является микро-менеджером, который любит контролировать все в деталях, он не делегирует функции, но лично контролирует течение дел. Мы говорим о необъявленной диктатуре», сказал Сокор. Аналитик также подчеркнул, что «европейский курс», о котором говорят молдавские политики, больше не является жизнеспособным проектом с 2013 года, оставаясь только знаменем объявленным правительствами последних лет в Республике Молдова.