Mâine, 5 iulie, în Republica Moldova va sosi o misiune a Fondului Monetar Internațional (FMI), abilitată să iniţieze discuţii pentru semnarea unui memorandum. Autoritățile mizează pe acest document, deoarece el ar putea debloca creditarea și din partea altor parteneri de dezvoltare, inclusiv pentru creditul românesc de 150 milioane de euro.

În ajunul vizitei misiunii FMI, am discutat cu ex-ministrul Finanțelor, Veaceslav Negruța, despre realitățile economice din Republica Moldova și despre șansele actualei guvernări de a debloca finanțarea externă.

Report.md: - În ce condiții ar fi posibilă semnarea acestui acord atât de râvnit cu FMI și în ce măsură au fost îndeplinite condițiile FMI?

Veaceslav Negruța: - Misiunea care urmează să vină la Chişinău va iniția discuții pentru semnarea unui eventual nou program de colaborare cu FMI, dar negocierile pe marginea acestui program ar putea avea loc abia în toamnă, urmând ca la sfârşutul acestui an să fie configurat un memorandum, cu respectarea tuturor formalităţilor şi aspectelor decizionale din partea Consiliului Director al FMI de la Washington. Acesta e scenariul optimist, care ar putea fi realizat doar dacă Guvernul de la Chişinău va ajunge la o înţelegere cu FMI.

Sunt câteva cerinţe asupra cărora FMI insistă de mulţi ani. În primul rând, este vorba de un plan de asanare a situaţiei din sectorul bancar. Accent se pune pe transparentizarea acţionariatului, investigarea fraudelor, recuperarea prejudicilor cauzate de furtul miliardului, dar şi pe măsurile de sporire a siguranţei în sectorul bancar. În al doilea rând, FMI insistă asupra măsurilor de consolidare fiscală, revizuirea taxelor/cotelor de impozitare. De asemenea, se insistă asupra optimizării cheltuielilor bugetare. O misiune tehnică specializată în cheltuieli bugetare a fost zilele trecute la Chişinău. În ultimii trei ani, fiind ani electorali, în Republica Moldova s-au făcut mai multe promisiuni populiste fără acoperire financiară. Astăzi, bugetul de stat, ca şi în 2015, poate face faţă doar plăţilor curente, iar ceea ce face actualul guvern, în lipsa resurselor interne suficiente şi cu cele externe îngheţate, nu este decât un exerciţiu de echilibristică. În al treilea rând, Moldova trebuie să treacă la reforme structurale. Este vorba şi de anumite privatizări care trebuie realizate într-o manieră transparentă şi de o coerenţă cu politicile bugetar-fiscale.

Guvernul de la Chişinău pune mare miză pe acest program de colaborare cu FMI care, pe lângă alte avantaje, presupune un împrumut de 450 milioane de dolari în următorii ani. Să nu uităm că partenerii de dezvoltare (UE, SUA, România) deleagă şi au încredere în radiografia situației macroeconomice din Moldova și se bazează exclusiv pe expertiza de evaluare a FMI. De aceea, acordul cu FMI ar putea deschide calea pentru alte finanţări din exterior.

- Putem compara situaţia din 2016 cu cea pe care o avea Republica Moldova în 2009, când a fost încheiat un nou acord de colaborare cu FMI, tot după o pauză de trei ani?

- Situaţia de acum este mult mai proastă decât cea din 2009. Procesul de negociere a unui memorandum a fost mai uşor atunci, pentru că guvernarea care venise la putere nu avea în spate un istoric trist şi o fraudă bancară. Respectiv, finanţatorii şi partenerii de dezvoltare erau mai deschişi în a susţine schimbările asumate de  noua guvernare. În plus, instituţiile-cheie din stat aveau o poziţie univocă în privinţa politicii macroeconomice a ţării.

În 2016, autorităţile de la Chişinău reiau discuţiile cu FMI după ce timp de trei ani au făcut tot posibilul pentru a nu semna un nou acord de colaborare şi, respectiv, pentru a nu fi monitorizaţi şi a avea mâinile dezlegate pentru tot felul de matrapazlâcuri şi fraude. Astăzi putem spune că în Republica Moldova nu există o politică monetară, o coerenţă între politica bugetar-fiscală şi cea socială etc. În plus, să nu uităm că avem un an electoral, în care guvernul nu vrea să-şi știrbească imaginea în faţa alegătorilor şi nu e gata să preia costuri politice prin asumarea unor reforme, prin a recunoaşte că nu are cu ce acoperi deficitul cronic de peste 2 miliarde de lei din fondul social, ci mai degrabă să folosească mesaje populiste, cum ar fi majorările de salariu, fără a avea o acoperire financiară. În astfel de situaţie, e mai greu să convingi FMI-ul că îţi doreşti sincer un memorandum şi, din momentul semnării, vei fi un partener credibil, care îşi va respecta angajamentele. Autorităţile de la Chişinău îşi dau bine seama că doar un acord cu FMI mai poate ţine Republica Moldova pe linia de plutire. Numai prin impunerea unor politici coerente în economie, finanţe şi în domeniul social pot fi deblocate finanţările de care Moldova e dependentă.

- Asta înseamnă că şi creditul românesc va ajunge la Chişinău în funcţie de rezultatul vizitei misiunii FMI?

                                                                      FOTO: Report.md

- Guvernul României este destul de pragmatic şi tehnic în evaluarea riscurilor, de aceea cred că pentru acordarea primei tranşe din împrumutul de 150 de milioane de euro se va ţine cont inclusiv de rezultatul negocierilor Guvernului Republicii Moldova cu FMI în vederea încheierii unui eventual acord de împrumut.

- Cum pot evolua lucrurile dacă guvernarea de la Chişinău nu convinge FMI?

- Să facem o analiză a ceea ce s-a întâmplat din 2013 până acum în Moldova. Sunt exact efectele lipsei unui memorandum cu FMI. Politicienii şi-au dat frâu liber la ilegalităţi. Sistemul bancar a fost pus pe butuci, finanţele publice au fost subminate, inclusiv prin preluarea datoriilor unor proprietari şi beneficiari de bănci, deprecierea leului faţă de alte monede de referinţă la începutul lui 2015, urmare a scuturatului de saltele ale cetăţenilor şi agenţilor economici, profiturile fiind trecute în bilanţul câtorva bănci, creşterea preţurilor care a urmat imediat etc. De fapt, fărădelegea gestionează treburile ţării, iar grupurile de interes, politice sau financiare, acţionează fără a mai ţine cont de interesele cetăţenilor.

Sigur că e posibil ca Moldova să rămână în continuare fără un acord cu FMI. Şi asta pentru că asistăm şi acum la o luptă crâncenă care se dă între alte două grupuri financiare pentru ceea ce a mai rămas de împărţit (fără proprietari clari şi transparenţi) în sectorul bancar. Dacă guvernarea vrea  „frâu liber” mai departe, atunci consecinţele care au fost constatate până acum se vor agrava. Aceasta va conduce la depopularea în continuare a Republicii Moldova.

- Credeţi că putea fi evitat furtul miliardului dacă am fi avut un acord cu FMI?

- Categoric da! Pentru că în condiţiile unui acord cu FMI, ar fi fost identificată foaia de parcurs pe care trebuia să o urmeze autorităţile de la Chişinău în soluţionarea problemelor din sectorul bancar, iar orice abatere ar fi fost depistată şi penalizată la timp.

- Care erau soluţiile propuse atunci?

În primul rând, capitalizarea „Băncii de Economii”, schimbarea managmentului şi o ulterioară privatizare a acesteia. Atunci ne-am propus să urmăm acest algoritm din trei paşi. În martie 2013, Guvernul a aprobat majorarea capitalului la „BEM” şi a identificat sursele. Numai că în Parlament, reprezentanţii grupurilor de interes au blocat această iniţiativă a Ministerului Finanţelor. Aşa-zisa „comisie Reidman” a impus atunci o singură opţiune - de a ceda cota majoritară din acţiunile BEM unui anumit grup de interese. Aceasta m-a şi determinat atunci să demisionez, eu nefiind de acord cu acea ilegalitate. Apropo, hotărârea Parlamentului, aprobată la insistența „comisiei Reidman” nu a putut fi găsită mult timp. A fost ascunsă  până în 2015 în safeul de acasă al unui preşedinte de comisie specială a Parlamentului.

 

                              Oleg Reidman alături de oligarhul Vlad Plahotniuc    /    FOTO: Constantin Grigoriță

- Aţi făcut parte din grupul secret pentru elucidarea situaţiei de la cele trei bănci devalizate?

- Eu nu cunosc să fi fost creat vreun grup neoficial sau secret. După demisia mea, din surse neoficiale, mult mai târziu am aflat că, în septembrie 2013, după emiterea de acţiuni de la BEM, cei care au stat în spatele acestei mașinării, ca să acopere frauda, ar fi creat un comitet din reprezentanţi ai Serviciului de Informaţii şi Securitate, Procuratură, etc... Acest lucru s-ar fi făcut pentru a legaliza, prin semnături colective, ilegalităţile din sistemul bancar. Mecanismul însă a eşuat, după ce unii reprezentanţi ai comisiei au făcut publice concluziile proprii şi au făcut şi dezvăluiri.

- Ar mai fi „actori” care să iasă cu declarații în cazul „jaful secolului”?

- Desigur. Doar cele întâmplate în 2013-2015 şi chiar în 2016 au implicat multe persoane, funcţionari, instituţii, etc. Sunt oameni care au participat ca mentori în toate tranzacțiile legate de devalizarea băncilor. Aceștia cunosc cum, de exemplu, în decembrie 2014 - ianuarie 2015, împărţeau „ajutoarele” de la Banca Națională celor trei bănci devalizate…  Însă așteptăm să vorbească cei care au participat nemijlocit...

- „Jaful secolului” e „dosarul Filat”?

- Trebuie făcută o delimitare între „dosarul Filat” și cel care vizează furtul din sistemul bancar. Sunt două lucruri separate. Dosarul pentru furtul din sistemul bancar trebuie să fie mult mai larg, complex şi lung ca perioadă vizată.

- Vreți să spuneți că Filat nu este implicat în furtul miliardului?

- Noi vorbim de furtul miliardului ca despre ceva convențional. Pentru că până la urmă nu este vorba doar de un miliard dispărut, dar e vorba de mult mai mult. E „un carusel” folosit de mai multe ori. Ceea ce ține de „dosarul Filat” este altceva. Lucrurile trebuie să se focuseze pe ceea ce înseamnă investigație veritabilă în sectorul bancar, cu „developarea” tuturor actorilor implicaţi.

- Aceste lucruri vor fi cunoscute după publicarea raportului „Kroll - II”?

- „Kroll - ll” va fi o bună foaie de parcurs, dar, de fapt, era datoria instituțiilor statului să prevină furtul și să facă lumină în acest caz. Dar atât timp cât acolo există o rezistenţă, evident că rapoartele „Kroll” vor fi tratate ca „beletristică”. Dar, în realitate, nu există un alt document mai bine făcut şi sistematizat decât Kroll - I. Chiar dacă el a fost întocmit în baza informaţiilor furnizate de Banca Naţională, unele dintre ele fiind filtrate, documentul conţine date  impresionante - nume, firme, tranzacţii etc. Interesant este că Banca Naţională a furnizat documente pentru Kroll - I strict din perioada iunie 2012 -  2015. Dar unde-i informaţia din februarie-iunie 2012 - exact când a fost organizată divizarea pachetelor de acţiuni la „BEM” şi când au apărut pe scenă cele 4 firme cu reşedinţă în Rusia? Aceste firme au fost „legalizate” contrar Legii privind instituţiile financiare de către Banca Naţională. Iată de ce BNM a eliminat această perioadă, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar s-au întâmplat mai multe lucruri: schimbarea de acţionari, care ulterior au determinat mai multe decizii şi stranietăţi la „BEM”, în Consiliul de Administrare, în structura acţionariatului, etc.

„Kroll – II” vine să dezvolte ceea ce a stabilit „Kroll – I” şi să recupereze unele elemente. Totuşi, acest lucru nu e suficient. Instituţiile statului trebuie să purceadă la o investigaţie lărgită, aşa cum au anunţat public imediat după anumite declaraţii publice din 2015. Instituțiile abilitate ale statului ar fi trebuit să pornească de la nota lui Reidman din 2005

                                                         Nota lui Oleg Reidman adresată lui Vladimir Voronin în 2005, despre                                                                  situația din sectorul bancar / FOTO: Report.md

şi să identifice toţi figuranţii care au apărut la diferite etape  pentru a distruge metodic sistemul bancar, să analizeze modul cum a fost modificată legislația, adică amendamentele promovate începând cu 2007, prin care a scăzut rezistenţa şi capacitatea de identificare a zonelor de risc, inclusiv, eliminarea din Codul penal a răspunderii penale pentru lipsa de gaj în cazul creditărilor la bănci. Alt element ţine de eliminarea impozitul pe venit în 2008la iniţiativa formală a Ministrului Economiei de atunci. La acea etapă, băncile plăteau un singur impozit, adică impozitul pe venit. Pentru a şterge urmele din raportările financiare către instituţiile statului despre cum se crează venitul la bănci... Adică, dacă sunt impozite pe venit, băncile sunt obligate să raporteze şi organelor fiscale, dacă impozitul este eliminat - atunci se şterge urma prin lipsa de raportări financiare, iar veniturile de miliarde ale băncilor nu mai trebuie raportate. Nu puteai, prin dublă verificare, să vezi cum sunt generate aceste venituri. Al treilea element, care a slăbit rezistenţa sistemului bancar şi a facilitat anumite delapidări ulterior s-a produs în 2008, când „BEM” a fost implicată, conform mai multor rapoarte internaţionale, în „cazul Magniţki” de spălare a banilor. Instituţiile responsabile nu au reacţionat adecvat la moment, iar regimul comunist de la guvernare a iniţiat chiar o procedură de privatizare a „BEM”, însă nu le-a reuşit. Atunci a fost contractat chiar și un expert pentru pregătirea „BEM” de privatizare... Deci, lucrurile nu sunt întâmplătoare. Tot ce s-a întâmplat în sistemul bancar în perioada 2014-2015 nu a fost o surpriză, dacă analizăm evenimentele din 2005 până în prezent.

- Se zice că schema furtului miliardului a fost „importată” din străinătate, fiind pusă în aplicare de actori locali...

- Tot ce ține de sistemul bancar cu implicarea mai multor bănci pe parcursul anilor - interesul a fost preluarea controlului asupra fluxurilor financiare şi a rezervelor de care dispune statul în BNM. Este o inginerie mult mai complicată. Evident că elementele care le vedem acum, ne arată „arhitectul”,  şefi de şantiere, brigadiri, executori, instituţii cu misiune de inspecţie care se prefac că nu văd nimic. Vedem un talent deosebit şi cunoştinţe de care au dat dovadă privind felul cum funcţionează instituţiile financiare, instituţiile publice, instrumentele sau pârghiile care trebuie să fie utilizate pentru a obține rezultatul dorit.

Am senzația că au existat în asta și anumite influențe geopolitice... Noi avem două scenarii diferite cu instrumentar diferit, dar cu aceeași țintă – Ucraina, unde brutal s-a intrat cu forţe militare și Moldova – controlată  soft and smart, când s-a preluat controlul asupra: 1) fluxurilor financiare și asupra sistemului bancar și 2) principalul element al infrastructurii strategice - Aeroportul. Deci, Moldova este mult mai vulnerabilă și expusă anumitor influențe din exterior, decât Ucraina. Sistemul nostru bancar este vulnerabil – bănci devalizate şi băgate în lichidare. Avem trei bănci sub supravegherea specială impusă de BNM, problemele fiind aceleași - transparența acționariatului, guvernarea corporativă și anumite zone de expunere riscantă pe credite și, evident, gajul.

- Au început să apară nume noi care fac dezvăluiri despre furtul din sitemul bancar. Unii executori sunt cunoscuți, dar unde sunt „scenariștii”?

- Spuneţi-mi cum poți să „bați” în ministrul Educației, în cel al Culturii sau Sănătăţii, care au fost în şedinţele la care s-a decis garantarea creditelor de urgenţă de la BNM pentru cele trei bănci băgate în dificultate și să nu „bați”  în miniştrii Economiei, care au ce spune la subiectul bănci şi în cel de la Finanţe? Dar oare de ce decizia de a băga în insolvabilitate cele trei bănci s-a luat anume pe 15 octombrie 2015? Cine sunt cei câţiva auditori de profesie care au organizat o sincronizare fantastică? Optimizare fiscală nu înseamnă consolidare fiscală, ci offshoruri. Ce ține de offshore - în unele țări, după ce s-au făcut publice datele despre colaborarea autorităților cu offshore, imediat au fost presaţi şi și-au anunțat demisia... Ce s-a întâmplat la noi? Știți că în 2013, Ministerul Finanţelor a solicitat Parlamentului  denunțarea acordului cu Cipru? Acea solicitare nici până astăzi nu a fost examinată în Parlament. Dacă erau denunțate atunci acele acorduri păguboase pentru Republica Moldova, semnate încă în anii ’90, nu avea să apară în raportul „Kroll – I” mai multe companii, care au participat la „ împărţirea” sectorului bancar în 2014. Totul a fost perfect sincronizat.

- Creditarea Guvernului de către băncile comerciale este un alt  „jaf al secolului”?

- Aceasta e deja altceva. Face parte din anumite beneficii ușor obţinute de către anumite bănci pe seama bugetului, pe seama contribuabilului - dobânzi de 25% la începutul anului 2016. Să dai cu împrumut statului care se află într-o situaţie foarte complicată în identificarea surselor de finanțare, neavând alternative – mai mult seamnănă a cămătărism. Mai ales dacă ținem cont cine se află în spatele acestor instituţii bancare netransparente. Dacă urmărim atent la ceea ce se întâmplă în ultimii ani, scenariul scris pare realizat. Mă gândeam că acele elemente scrise încă în 2005 în nota unui consilier către preşedintele său, toate, practic, au fost realizate către anul 2015, iar sistemul bancar este gestionat și dependent, în mare parte, de anumite centre neoficiale „subterane”.  Cel mai interesant e că acum statul se împrumută de la cele trei bănci aflate sub supraveghere specială şi sunt cele mai netransparente din punctul de vedere al acţionariatului. Republica Moldova, per total, a devenit mult mai vulnerabilă, fiind descoperită total din punctul de vedere al securităţii economice, financiare şi, evident, al securităţii sociale.

- Credeţi că odată cu venirea unui nou guvernator se va schimba şi managmentul BNM?

- Suntem departe de a vorbi despre lucruri bune şi potivite la BNM. Este adevarat, avem un guvernator nou, dar conducerea BNM este una veche. Conducerea este una colectivă. Deci, repet: Nu avem conducere nouă la Banca Naţională! Din păcate, procesele decizionale acolo au degradat enorm. Interferenţele care au avut loc asupra guvernatorului, asupra conducerii BNM şi acceptarea acestor interferenţe şi-au lăsat amprenta adânc asupra credibilităţii acestei instituţii. Nu poţi restabili într-o perioadă scurtă independenţa şi credibilitatea instituţională a unei entităţi, cum este BNM. Guvernatorul contează, dar nu este suficient. E nevoie de un comitet executiv compus din altă lume – din oameni noi, credibili, să fie profesionişti în domeniile de competenţă: politică monetară, supraveghere, domeniul creditar etc. Sunt funcţii mai specifice, mai delicate decât altele. Speranţe au fost multe, așteptările – enorme, dar deocamdată paşi vizibili în recuperarea independenţei şi funcţionalităţii acestei instituţii nu vedem. Din păcate, BNM şi conducerea ei sunt împinşi să ia decizii pe care şi le doresc anumite grupuri de interese. Sperăm că Banca Naţională va putea genera o a treia opţiune, care să nu fie în interes de grup, dar în interesul societăţii şi a bunei funcţionări de mai departe. Libertatea guvernatorului este cartea de vizită a BNM.

- Noul guvernator a fost adus de aceste grupuri de interese?

- Putem presupune multe, dar deocamdată speranţa ne ghidează și rămânem în aşteptarea rezultatelor calitative pentru ţară. Nu puteam spune da sau ba - nu avem prea multă factologie ca să afirmăm contrariul. Am mai spus: încercarea de a selecta guvernatorul şi a-i da o formă de ceva apolitic, independent şi credibil, a eşuat. Eşecul vine pe filiera politicului, care a încercat să facă din asta un spectacol mediatic.

- Credeți ca UE își va revedea politicile față de Moldova după Brexit? 

- Dacă se retrage Marea Britanie, ca unul dintre cei mai mari contribuabili la bugetul european, cu siguranță, ar putea să fie revăzut bugetul UE, iar componenta financiară pentru țările din vecinătatea UE, evident, ar avea de suferit. Totuși, să ținem cont că sunt circumstanțe legate și de acordul cu FMI... Dar fondul pentru 2017 - 2018, pentru țări care beneficiază tradițional de asistență financiară directă de la UE ar putea să se reducă. UE va trebui sa-și finanțeze propriile necesităţi, reieșind din alte realități. Dar nu exclud că situația se va stabiliza, iar o găselniţă internă, la Londra, să oprească şi Brexit-ul şi discuţiile să ia o altă întorsătură - de consolidare a comunităţii europene. Si atunci, poate, va fi mai simplu şi perspectiva ţărilor, precum este şi Republica Moldova, va fi mai clară.

- V-ați propus să reveniți în politică?

Eu sunt în politică – în politici publice, politici economice şi financiare... Aceasta e politica reală nu ceea ce, tradiţional, se subînţelege prin „politică” şi „politicieni”, adică intrigi, scenarii perfide, ilegalităţi legalizate şi alte matrapazlâcuri.

Natalia Costaș

______________________________________________________________________________________________

ВЯЧЕСЛАВ НЕГРУЦА: "БЕЗЗАКОНИЕ УПРАВЛЯЕТ ДЕЛАМИ СТРАНЫ"
 
Накануне визита миссии МВФ, бывший министр финансов,Вячеслав Негруца,рассказывает об экономических реалиях в Республике Молдова и о возможностях нынешнего правительства, чтобы разблокировать внешнее финансирование. Власти полагаются на этот документ, потому что он может разблокировать кредиты от других партнеров по развитию, в том числе румынского кредита в размере 150 миллионов евро. Вот несколько тезисов из интервью:

В 2016 году Кишиневские власти возобновили переговоры с МВФ после того, как три года делали все возможное, чтобы не подписать новое соглашение о сотрудничестве, соответственно, для того чтобыне подвергаться контролю и иметь развязанные руки для всех видов обмана и мошенничества. Сегодня мы можем сказать, что в Молдове нет денежно-кредитнойполитики,согласованности между фискальной политики и социальной политики и т.д.

Национальный Банк предоставил документы для Кролл -I только в период с июня 2012 – 2015 года. Но где информация с февраля по июнь 2012 года - именно тогда, когда было организовано разделение акций "БЕМ" и появилисьте 4 компаниис резиденцией в России?

В 2013 году Министерство Финансовпотребовалоу Парламента прекратить действие соглашения с Кипром. Этот запрос до сегодняшнего дня не был рассмотрен в Парламенте.

"Кролл - II" будет развивать то, что создал "Кролл -I" и восстановит некоторые элементы. Тем не менее, этого недостаточно. Государственные учреждения должны приступить к расширенному расследованию, как было объявлено публично сразу же после некоторых публичных заявлений в 2015 году.Компетентные государственные учреждения должны были начать с записки Рейдмана в 2005 году.