Interviu

Bianca Toma: România scrie deja istoria anticorupției în Europa de Est după prăbușirea comunismului

Bucureștiul trebuie să pregătească ambițios exportul experienței de tranziție, transformatoare pentru orice democrație tânără, este de părere Bianca Toma, director de programe în cadrul CRPE.

EurActiv.ro: - Unul dintre Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) inclus pe noua Agendă 2030 vizează asigurarea păcii, justiției și a instituțiilor eficiente. Cum ați descrie în acest moment sistemul de justiție din România și lupta anticorupție? Ce instituții ale statului nu funcționează în mod eficient în România, nici după 10 ani de la aderarea la UE?

- Evenimentele de la începutul lui 2017, din România, când sute de mii de oameni au apărat în stradă principii legate de justiție și domnia legii, sunt dovada succesului unor reforme, susținute, înainte de aderarea la UE, în bună măsură, de Occident.

De multe ori, reforme instituționale în România au fost începute prin programe de asistență pentru dezvoltare ale unor vechi state membre ale UE. Unde a ajuns România acum?

România scrie deja istoria anticorupției în Europa de Est după prăbușirea comunismului.  Are documentat modelul pe toate segmentele: construcție instituțională, trecerea de la cazuri minore la marea corupție, inclusiv la cea politică, primul dosar de mare corupție, primele condamnări cu sentințe cu adevărat descurajatoare pentru un fenomen endemic, construcția și performanța unei echipe, inclusiv provocările și greșelile de parcurs, atacurile politicului ori ale persoanelor condamnate și, foarte important, încrederea publicului și susținerea societății civile.  

Au fost zeci de semnale că state din regiune vor să vadă, să înțeleagă și să aplice modelul românesc în materie de luptă anticorupție. E o lecție de tranziție pe care România o poate preda cu succes în orice context în care Agenda 2030 va aborda această temă. 

Ce nu funcționează? Eu aș spune că mai este nevoie de câteva ultime dovezi: că tot ce s-a făcut până acum, chiar dacă cineva ar încerca, nu va putea fi schimbat peste noapte. Și deocamdată, am dovedit, că nu se poate. Prima probă există. Bucureștiul trebuie să pregătească ambițios exportul acestei experiențe de tranziție, transformatoare pentru orice democrație tânără.

- Ce își propune CRPE să schimbe prin proiectele derulate în domeniul dezvoltării durabile internaționale?

- În primul rând ne dorim să descoperim și să consolidăm forțele reformatoare - din societatea civilă, din sistemul judiciar, din agenții și instituții, din comunități de afaceri, din mass media -  în statele în care lucrăm: Republica Moldova, Georgia, Ucraina și în Balcanii de Vest. Cu ce venim? Cu recentele experiențe de tranziție din România, cu schimbul de bune practici, cu expertiză și dezbateri regionale, cu programe de formare pe diferite capitole din agenda de asociere, din pachetul de reforme pentru obținerea vizelor.

Reușim în egală măsură să venim și cu modele de succes, din România sau din regiune, cu provocări pe care mai apoi organizații locale să construiască, cu know-how-ul monitorizării unor reforme, multe dintre ele în domeniul justiției și afacerilor interne, în zona cetățeniei active, profesionalizării media. Suntem atenți și la alți furnizori de expertiză în domeniul dezvoltării, în special în regiune și, de multe ori, ne-am coordonat cu ei pe anumite teme.

- Din experiența proiectelor implementate în Republica Moldova, cum credeți că influențează contribuția donatorilor externi politica pro-rusă a președintelui Igor Dodon?

- Este încă o perioadă de acomodare și expectativă, cu rezerve și precauții, pe fondul unei capturi a instituțiilor statului de către oligarhi și a unei economii subterane fără precedent, care vulnerabilizează în continuare mica economie a Republicii Moldova. Există dileme și condiționări. Pe de o parte, suspendarea programelor de asistență - cum s-a întâmplat pe fondul crizelor politice prelungite și a scandalului fraudei de un miliard de dolari, în vara lui 2015 - riscă să echivaleze cu falimentul economiei acestui stat și abandonarea definitivă a startului unor reforme.

Pe de altă parte, majoritatea donatorilor condiționează asistența de progrese în agenda reformatoare. La fel anunțase și România atunci când a acordat prima tranșă din împrumutul nerambursabil de 150 de milioane de euro.

Doar că multe reforme sunt mimate: se înființează instituții, dar legislația este vagă, contradictorie sau nu este aplicată, se fac legi care teoretic ar contribui la avansul unor reforme dar, în realitate, nu se alocă bani pentru implementarea lor. Desigur, donatorii nu doar că intuiesc aceste lucruri, dar urmăresc cu atenție dacă există progrese. Iar contribuțiile donatorilor vor fi vizibil influențate de aceste progrese.

Continuare pe EurActiv.ro

Articolul anterior

Moldovenii au depus 12 000 de sesizări la CEDO

Articolul următor

Chișinăul face tot posibilul ca să enerveze FMI